3,433 matches
-
să scoată din el aceleași voci cristaline. I se aprindeau lămpile doar cu mare întârziere și scotea un bâzâit de aveai senzația că ori ceva se rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri, turnurile cetății săsești dominând cerul, acolo erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându-l pe Gerard că dincolo de geamlâcul-stea, ar fi o cu totul altă viață, cu fosa ei, cu labirinturile ei, cu culoarele ei, cu tunelurile ei și cu cimitirele ei...” 8. 15 noiembrie ’80. Epigrame surde cu un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oameni dragi, membri ai familiei pe care îi simți străini, posibilități, potențial, alegeri, necunoscut, voință, întâmplări, necazuri, bucurii, lucruri care ne ies, lucruri care nu ne ies niciodată cum le am dorit noi, evenimente care te transformă, secunde care te dărâmă, etc. Viața este făcută astfel încât să ne solicite la maximum energia emoțională. Viața este astfel croită, încât atunci când credem că am ajuns la limita suportabilității, o forță invizibilă ne împinge de la spate, să trecem peste limitele suportabilității, determinându-ne să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
eram tânără și frumoasă și prin ultimul an de liceu un băiat de oraș, frumos cu ochii albaștri, păr ondulat și mustață, a reușit să spargă zidul pe care îl construisem în jurul viselor mele. Acest băiat drăguț a reușit să dărâme zidul rezistenței mele, era frumos și eram tineri și mi-am zis că o relație cu un băiat așa drăguț merge. Eram femeie totuși, cu toate că nu aveam nici o intenție de a mă căsători cu el, pentru că aveam alte planuri în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mereu două opțiuni de a alege, una este aceea de a ne simți bine, iar cealaltă de a ne simți rău, nu este nimic ce nu putem face, mai ales că putem alege, tot ceea ce trebuie să facem este să dărâmăm zidul limitării și să eliminăm frica, ignoranța, tristețea, vinovăția, orgoliul și să nu încercăm să fim mai buni dacă nu am ajuns la concluzia că suntem răi, să nu încercăm să ne luptăm cu morile de vânt încercând să fim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lor, pentru că au știut și au crezut, dar a venit și timpul nostru, cei mulți și neștiutori, acum știm cum să facem și tot ce trebuie să facem în prima fază este să avem intenția și curajul necesar pentru a dărâma zidul vechilor credințe și să trecem dincolo de limitele impuse de aceste credințe, dar pentru a avea o viziune de felul acesta, trebuie în primul rând să-ți potolești lumea interioară, acele infinite gânduri care îți vin în cap încă de la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
făcut fațadă nouă ce acoperă șubrezenia de dedesupt și m-am hotărât să-mi construiesc altă casă (viață), mult mai frumoasă și mai puternică, cu mortar de calitate și cărămizile puse echilibrat în așa fel încât nici o intemperie să nu dărâme noua construcție. Este o muncă voluntară pe care o fac din plăcere și pasiune, ceea ce face din timpul meu un adevărat prieten și nu un inamic care mă presează constant. Eu așa am hotărât în aceste timpuri de schimbări și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
eu acasă, mai că era miezul nopții. Ei! Închipuiește-ți că la al doilea cântat al cocoșilor aud bătăi în poartă. Înjurând ca la ușa cortului, am ieșit afară... Și... cine crezi tu că era nebunul care bătea mai să-mi dărâme poarta și alta nu? Pâclișâtul ista de Dumitru. Asta n-ar fi fost mare lucru, dar când mă uit...în mijlocul drumului așteptau boulenii înjugați... „Ce-i cu tine? Ce te-o apucat așa cu noaptea în cap?” „Mai bine dezmeticește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe zăpadă. Lichidat de concurență, primarul suflă în goarnă în timp ce sîngele îi năvălește pe gură, iar trupul său se rostogolește neverosimil de mult pe zăpadă, mișcare căruia îi răspunde în ecou rostogolirea îndrăgostiților pe zăpadă care se oprește numai cînd dărîmă un stog de fîn. Căpitanul Aleksic calmează pornirile belicoase ale lui Luka, atenționîn-- du-l că moartea nu face rău, doar cei rămași în viață suferă. Regizorul deturnează orice posibil scenariu resentimentar, orice încercare de politizare a conflictului, care, de
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
tătari, bulgari, evrei. Era prin anii ’30, eram mărișor, la școală știu că ne-am împăcat cu toții. Îmi amintesc însă de o situație când am fost nevoit să folosesc forța asupra unui coleg. Îl lovise pe fratele meu. L-am dărâmat dintr-un pumn și de atunci mi-a mers vestea. Nu am avut alte conflicte și în general ne înțelegeam bine trăind din plin copilăria. Însă micile conflicte copilărești au continuat. Era un bulgar care se lega de marea majoritate
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
ei îl cunoșteau cel mai bine pe Roja? Nu e ceea ce pare, Curistule, zice Gulie, s-a metamorfozat în zilele alea, nu mai seamănă deloc cu un revoluționar călit care luptă pentru idealurile sale. A ținut cu tot dinadinsul să dărîme Baraca imediat după ce s-au liniștit apele, însă n-a avut destul curaj și s-a chinuit sălbatic pînă i s-a ivit ocazia din timpul Mineriadei. — El i-a adus încoace, zice Dendé, ăsta a fost un viespar al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum puteam să pun eu în balanță o asemenea problemă, că nu aveam pic de suflet și minte, degeaba am încercat să-i explic că astfel de evenimente sînt inevitabile, că s-a mai întîmplat, că și alții au mai dărîmat biserici, că le-au transformat în grajduri, că s-au părăginit, dar nu era tot una, ăsta era secolul douăzeci, nicăieri în lume nu se mai petrecea așa ceva, a fost prima noastră ruptură, ce-i de făcut, numai asta o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata a murit de boală. A zăcut mai bine de o lună, știu toți vecinii. L-am Îngrijit cât am putut. Medicul nu era deloc beat, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ce vreau eu, să se uite lumea toată viața la mine ca la un băiețel pricăjit, sfrijit, sau ca la un bărbat? Ce vreau, să fiu îmbrâncit și să râdă lumea de mine, să ajung piele și os, ca să mă dărâme de pe picioare până și un strănut, sau vreau să impun respect? Cum vreau eu să arăt când o să fiu mare, slăbănog sau voinic, să ajung un om realizat sau un ratat, bărbat sau șoarece? Pur și simplu nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fericirea, care se Înghesuiau În jurul lui Janet cu bani și jucărele, râzându-și de devoțiunea unei femei pentru altă femeie. Dar imaginea era În puterea ei; o putea frânge. N-a fost un moft fără sens din partea lui Cromwell să dărâme statuile. Parte din puterea Fecioarei rezidă În statuia Fecioarei și când capul era smuls, un braț frânt și cele șapte săbii sparte, se aprindeau mai puține lumânări și nici rugăciunile rostite la altarul ei nu mai erau așa de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
miercuri, ar fi sosit În capitală și ar fi preluat controlul. Dr. Czinner a aflat despre revoltă și despre eșecul acesteia când expresul cu care călătorea a ajuns În Würzburg și a luat imediat hotărârea să coboare la Viena. Era dărâmat și n-a putut decât să-i murmure la nesfârșit corespondentului nostru: „Dacă ar mai fi așteptat...“ Convingerea lui era că dacă ar fi fost prezent În Belgrad, Întreaga clasă muncitoare din oraș ar fi sprijinit revolta. În engleza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu capul spre linia ferată, care dispărea În furtună: — Un tren sau două pe zi, asta-i tot. Nu-i de mirare că roșii provoacă tulburări. — Au fost tulburări? — Tulburări? Să fi văzut! Toate depozitele de marfă În flăcări, poșta dărâmată la pământ. Poliția era Înspăimântată. În Belgrad s-a instituit legea marțială — Voiam să trimit o telegramă de acolo. Va trece oare? Mașina urcă gâfâind În viteza a doua o colină mai mică și ieși Într-o stradă de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putem da informații despre clienții noștri, domnișoară, răspunse Robert, cu o privire severă, dezaprobatoare. —Robbie, termină! zise Lauren. Hai, te rog, că am un client foarte important care va da pe ei oricât. I-a pierdut la licitație și este dărâmat. Aș putea să te bag și pe tine În afacere. —Domnișoară Blount, răspunsul este nu. Și acum, dacă-mi permiteți... —Pot să Încerc asta? Îl Întrerupse Lauren. Era aplecată deasupra unei casete din sticlă și arăta cu degetul spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice, acoperind cu o mână telefonul. Șapte dormitoare, cincisute șaizeci de metri pătrați. Întreg parterul e lambrisat cu lemn de cireș. Atâta liniște este în camera pustie, încât din telefon se poate auzi o voce firavă, care zice: „Helen?“. Închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
luat prea mult până să aflu că soții Stuart erau cei care cumpăraseră casa de pe Exeter Drive. O splendidă casă de patrimoniu, cu șapte dormitoare și întregul parter lambrisat cu cireș. O casă pe care aveau de gând s-o dărâme, ca să construiască alta în loc. Un plan care o înfuriase pe Helen Hoover Boyle. — Vai, domnule Streator, zice. Nu știți ce vorbiți. Din locul în care stăm, în fiecare direcție pornește, pe câțiva metri, câte un coridor îngust mărginit de piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sută de ani? zice. Credeți că peste un secol o să-și mai aducă aminte cineva de soții Stuart? Se uită la toate suprafețele lustruite, la tăbliile meselor, la dulapuri, la uși, peste care plutește oglindirea ei. Oamenii mor, zice, oamenii dărâmă casele. Dar mobilele, mobilele bune, frumoase, rămân și durează, nu au moarte. Șifonierele sunt gândacii de bucătărie ai culturii noastre, zice. Și, fără să-și încetinească pasul, trece vârful de oțel al cheii de-a lungul feței lustruite a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a oftat el or fi alții mai..., dar cu mine și-au găsit omul. Imediat ce domnișoara semnează actul de căsătorie, să îndrăznească vreunul să zică ceva! Îl dau cu capul de birou și apoi fac din el berbec, cu care dărîm porțile Facultății de Medicină. Ce, degeaba se zice că puterea e în mîinile noastre, ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
abandonîndu-l într-un sul de zăpadă. Întoarsă către intrare, țăranca se opintește să deschidă ușa. Soțul ei o dă la o parte, trage din toată puterea, intră și strigă cît îl ține gura spre cei dinăuntru: Ieșiți că restaurantul se dărîmă! Apoi, pînă ca lumea să se dezmeticească, să înțeleagă, el ia un scaun și-l aruncă în fereastra de lîngă ușă, lovind cu un altul colțurile sticlei, să aibă călătorii pe unde ieși mai repde. Unul e blocat în magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]