806 matches
-
devenit, prin martiriu, prieteni ai Împăratului Hristos și ostași credincioși ai Lui. Prin suferințele îndurate cu bărbăție, mărturisind dreapta credință în Hristos, au dobândit faima de întâistătători printre vitejii și eroii jertfelnici ai credinței. Printre martiri „se numărau și creștini daco-romani aparținând tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului: episcopi, preoți, diaconi, citeți; funcționari de stat, negustori, țărani, bărbați și femei. Ei au pătimit mai ales în cetățile (orașele) de pe malul drept al Dunării, în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ai altarului: episcopi, preoți, diaconi, citeți; funcționari de stat, negustori, țărani, bărbați și femei. Ei au pătimit mai ales în cetățile (orașele) de pe malul drept al Dunării, în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, în care locuiau daco-romani, strămoșii noștri”<footnote Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Trinitas, Iași, 1994, p. 26. footnote>. Acest fapt ne reamintește nouă, românilor, că provenim dintr-o viță creștină nobilă care a crescut fiind udată cu sânge de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
țărani, bărbați și femei. Ei au pătimit mai ales în cetățile (orașele) de pe malul drept al Dunării, în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, în care locuiau daco-romani, strămoșii noștri”<footnote Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Trinitas, Iași, 1994, p. 26. footnote>. Acest fapt ne reamintește nouă, românilor, că provenim dintr-o viță creștină nobilă care a crescut fiind udată cu sânge de martiri. Definiția martiriului. Cine sunt martirii? Sfântul Nicolae Cabasila, în
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, în PSB, vol. 11, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 188. footnote>. Unii dintre cei din piață care erau de față la martirajul lui Pioniu îl rugau și ziceau: „«Crede
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Editorială Demiurg, 2012ISBN : 978-973-152-229-6 908(498 Umbrărești) CUPRINS Cuvânt înainte ........................................................................................ 7 CAPITOLUL I ....................................................................................... 11 1. Așezarea geografică și condițiile naturale ..................................... 11 2. Perimetrul umbrăreștean în perioada preistorică ........................... 13 Epoca pietrei ................................................................................ 13 Epoca metalelor ............................................................................ 17 3. Urme ale civilizației geto-dacice și daco-romane ......................... 19 4. Zorii comunităților etnice românești din zonă, în lumina vestigiilor arheologice, juridico-lingvistice și a structurilor teritoriale ......... 25 Materiale arheologice descoperite în zonă ................................... 26 Termeni juridico-lingvistici, ca dovadă a vechimii satelor .......... 30 Structuri teritoriale străvechi. Însorărirea .................................... 33 CAPITOLUL II HOTARE
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
culturi propusă aici au la bază determinările și aprecierile făcute de către specialiști de la Institutele de Arheologie din Iași și București, cărora le-au fost prezentate unele materiale descoperite în zonă, cele considerate mai reprezentative. 3. Urme ale civilizației geto-dacice și daco-romane „Grija pioasă și stăruitoare a națiunii noastre pentru urmele antice, lăsate în pământul țării de strămoșii dacoromani, ar da vieții sufletești a întregului popor un orizont mai larg, reînviind o tradiție nobilă”. V. Pârvan Dintre numeroasele puncte arheologice locale, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
noastră și nu un nume propriu). Dar pot fi văzute urme de acest fel și în spațiul dintre satele Slobozia și Umbrărești-Deal, loc numit de către părinții noștri În Țarnă, precum și în alte puncte de pe ambele maluri ale râului Bârlad. Perioada daco-romană este atestată de urmele materiale din următoarele locuri: Siliștea, în jurul bisericii satului, în luncă și pe terasă, există unele vestigii scoase la iveală de brăzdarele plugului și risipite pe o întinsă suprafață, urme arheologice ce constau în bucăți de chirpic
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
obținute din rocă conglomerat, perfect plane. La Tămășeni, pe dealul vechii biserici și pe terenul aparținând locuitorului Vasile Dascălu, sunt presărate mici fragmente ceramice, provenite de la vase datând din secolul I î. Hr.-I d. Hr., așadar aparținând culturii geto-dace și daco-romane. Pe hotarul Torcești-Ivești, teritoriu ce se afla în vechime în stăpânirea satului Torcești, sat component al comunei Umbrărești, pe un promontoriu al terasei estice, de unde se deschide o largă perspectivă spre direcțiile din jur, am găsit ceramică de foarte bună
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
tăria să înfrângă vrăjmășiile pentru a supraviețui în locurile proprii. Din cauza vremurilor aspre și vitrege, viața materială a înregistrat perioade de refluxuri, dar niciodată nu a încetat să se mențină și să-și perpetueze entitatea vie și inconfundabilă de sorginte daco-romană. În răstimpul mileniului zis întunecat, urmele sunt mai puține, mai greu de întrevăzut, dar nu lipsesc în totalitate, nici cele arheologice, nici cele foarte interesante și valoroase din punct de vedere istoric, vestigii inspirat considerate de către un distins cărturar drept
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mare al râșnițelor de mână din neolitic, ca și acelea asemănătoare, folosite în epoca metalelor (bronz și fier), piesele din rocă conglomerat ce vor lua aspectul primelor pietre de moară de mai târziu, deci acele râșnițe getice și din perioada daco-romană, ca și menționarea documentară a numeroaselor vaduri de moară, precum și a morilor medievale și după, de pe teritoriul comunei Umbrărești, toate acestea îndrituiesc pe cercetătorul trecutului din zonă să accepte mai vechea aserțiune și anume aceea că „Agricultura e milenară în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, în PSB, vol. 11, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1997, p. 188. footnote>. Unii dintre cei din piață care erau de față la martirajul lui Pioniu îl rugau și
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Rapporto Caritas, 2006, îngrijit de Franco Pittau, Antonio Ricci și Alessandro Silj, Nadia Laura Neagu, care a semnat capitolul rezervat activității pastorale a bisericii ortodoxe române în Italia, scrie în mod corect că: identitatea poporului român este caracterizată de originea daco-romană, de limba neolatină, de religia creștină și de tradiția bisericească bizantină 35. În emigrația românească din Italia religia greco-ortodoxă este cea mai răspândită 36. La Roma și în zona circumscrisă care gravitează în jurul Capitalei, funcționează (de puțini ani) o structură
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
raetice din Regina, până la cele scitice din Noviodunum. Prezența creștinismului pe teritoriul țării noastre este anterioară anului 270, datorită existenței sirienilor, galatenilor și locuitorilor din provincia Asia etc. printre coloniști sau soldați romani. Cel mai grăitor izvor despre prezența creștinismului daco-roman, după jumătatea secolului III, îl constituie terminologia creștină din limba vorbită. Termenul specific creștin ecclesia, folosit de toate popoarele romanice, lipsește în limba noastră: încercarea diferiților misionari de a-l introduce în limba vorbită a rămas fără sorți de izbândă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
etnopsihologiei 11. Lucrarea lui Drăghicescu reprezintă una din primele încercări de monografiere a "sufletului național". Formarea sufletului românesc este foarte sugestiv ilustrată de Drăghicescu prin metafora ontogenetică: poporul român e ca un copil înzestrat cu nenumărate calități, născut din "căsnicia daco-romană", ce înaintează în viață prin secole. Neîmplinirile și șovăielile noastre sunt produsul unei istorii potrivnice. Valorile latinității și lumii trace voință, inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Sixt al V-lea a așezat în vârful ei statuia Sfanțului Petru, în 1587, iar artiștii renascentiști veneau să studieze pentru a lua lecții de sculptură. Ce ne înfățișează columna? Apollodor din Damasc a povestit în piatră cele două războaie daco-romane, lăsându-ne astfel o neprețuită sursă de informații, deoarece multe dintre izvoarele scrise s-au pierdut. Primele scene ne înfățișează granița dunăreană, cu turnuri de apărare, ostași de pază și corăbii de pe care se descarcă cele necesare pentru război. O
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
din bronz. Toate aceste mărturii denotă un tărâm civilizator, plăsmuitor de viață și eternitate, cu un patrimoniu arheologic bogat și variat. Totodată, prin munca asiduă a lui COSTACHE BURAGA, aceste locuri s-au îmbogățit și cu dovezi incontestabile despre civilizația daco-romană și cea românească în contactul acestora cu populațiile străine, cu argumente solide despre dialogul cultural dintre autohtoni și migratori. Deosebite sunt și obiectele epocii medievale: ceramică, unelte, arme, obiecte agricole și meșteșugărești. Dacă la toate aceste merite ale învățătorului adăugăm
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile lor patristice erudite, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a vremii lor și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diverse compartimente ale vieții bisericești universale. Universalismul spațiului daco-roman s-a manifestat prin scrieri ca cele ale Sfântului Niceta de Remesiana, Sfântul Ioan Cassian, Cuviosul Părinte Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei simbioze de elemente spirituale între cele două
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înțelegerii și a într-ajutorării frățești între toți oamanii. Prin operele lor practice și teologice, ei au creat conștiința unității europene așa de grav primejduită și continuu amenințată de invaziile barbare. Ceea ce face deosebit de prețioasă lucrarea misionar ecumenică a teologilor daco-romani este spiritul lor ecumenic (universal) care se manifestă peste tot unde se găsesc ei. Alături de Sfântul Niceta de Remesiana, care prin misionarismul său a unit pe strămoșii noștri din dreapta și stânga Dunării, toți ceilalți ierarhi tomitani și teologi dacoromani din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
său a unit pe strămoșii noștri din dreapta și stânga Dunării, toți ceilalți ierarhi tomitani și teologi dacoromani din Dacia Pontică au fost oameni de vocație ecumenică, plini de dinamism, care au imprimat un foc viu, nestins, ecumenismului creștin. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat nu numai prin scrierile elaborate de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovare unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovare unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene, printr-un misonarism autentic și martiric. Misionarismul teologilor daco-romani de vocație ecumenică rămâne pilduitor pentru generațiile de clerici și teologi creștini care se vor succeda pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Am încredințarea că volumul de față, intitulat Misionari și teologi de vocație ecumenică la Dunăre și Mare din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prezent nu cunoaștem nici o scriere de acest fel, consacrată tuturor, sau fiecăruia în parte, pentru că au pătimit în zile diferite. După scrierea despre Sfinții Epictect și Astion, în ordine cronologică, urmează în literatura de specialitate Pătimirea Sfântului Dasius, ostaș daco-roman de la Axiopolis (Cernavodă) din anul 303. Odată cu această Pătimire, au putut fi scrise și Pătimirea Sfinților Chirii și Chindeas, de la Axiopolis sau Actele pătimirilor unui grup de martiri de la Tomis, din vremea lui Liciniu, pomeniți la 13 septembrie în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe goți și bessi. El predică și scrie în limba latină timp de aproape o jumătate de veac și poate fi, pe drept cuvânt, socotit ca apostolul nostru național. Cu atât mai mult, cu cât și prin naștere el era daco-roman”. Făcând o critică judicioasă izvoarele interne și externe cu privire la „aria misionară” a Sfântului Niceta, patrologul I. G. Coman întărește afirmațiile istoricilor și cercetătorilor mai sus amintiți, ajugând la următoarea concluzie: „O dovadă peremtorie, indiscutabilă, materială, a lucrării lui Niceta în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Rămureanu 7, D. M. Pipidi, etc., s-au ocupat și ei de „problema misionarismului” Sfântului Niceta la Dunăre. Descoperirile arheologice făcute mai târziu nu contrazic, ci confirmă concluziile făcute de Vasile Pârvan în lucrarea sa: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, cu privire la misionarismul Sfântului Niceta. Unele studii și cercetări ligvistice cu privire la fondul principal de cuvinte al limbii română, scot în evidență că o seamă de termeni creștini latini au pătruns în patrimoniul limbii noastre în perioada latinizării populației autohtone
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
murit în anul 435 la Massalia, în Gallia romană (actualul port Marseille), pe coasta mediteraneană a Franței. A fost misionar creștin, teolog dogmatic, organizator, scriitor, îndrumător spiritual al vieții monahale și una dintre cele mai ilustre personalități spirituale din epoca daco-romană dar și din întreaga evoluție a literaturii europene și universale. Sfântul Cassian n-a scris despre el și din opera sa nu se cunoaște precis anul nașterii ori al morții, dar nici țara de origine. Universalitatea limbii latine nu ne
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
puse de evoluția gândirii și a vieții patristice din Apus. Limba latină este cea care suține romanizarea profundă a Daciei, astfel încât, mai târziu, deși a urmat o perioadă slavă a culturii noastre câteva secole bune, limba neolatină născută din trunchiul daco-roman, limba română, a apărut ca un nou fenomen foenix din rădăcina ei stăveche. g. Prin traducerile unora din operele Părinților greci în limba latină, scriitorii din Scythia Minor au contribuit la lucrarea ecumenică (Dionisie Exiguul). Cunoașterea și utilizarea scrisului în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]