467 matches
-
spus că oracolele 5, atunci când sunt abandonate de demonii care pleacă, rămân Întocmai unor instrumente de muzică devenite inutile și mute. Dar o asemenea observație atrage o alta, ceva mai importantă. Prin ce mijloc oare sau În virtutea cărei puteri reușesc daimonii să pună stăpânire și să le inducă profeților și preoteselor starea de enthousiasmos și dispoziția de a vedea viitorul? Nu esteposibil să considerăm plecarea demonilor răspunzătoare de liniștea care s-a așternut peste oracole dacă, mai Întâi de toate, nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
peste oracole dacă, mai Întâi de toate, nu ne-am lămurit cum le animă și le Îndeamnă să vorbească acești demoni, prin prezența lor și prin ajutorul ce-l dau”. Ammonios reluă firul discuției: - „Ești cumva convins, zise el, că daimonii pot fi și altceva decât niște spirite care «se mișcă Întruna În preajma noastră», după expresia lui Hesiod, (C) «veșminte de aer purtând»?1 După părerea mea, Între un spirit pur și un altul care, Încătușat Într-un corp, se trezește
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
introducere la subiectele abordate cu prilejul Întrunirii noastre. (E) Dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...1, de ce lipsi-vom noi oare spiritele legate de corpuri de acea facultate prin care demonii sunt În stare să prevadă și să dezvăluie viitorul? Nu e de crezare că sufletele, după ce părăsesc
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se referă la un subiect mult mai grav. Ceva mai Înainte, nici nu-mi dau seama cum, am fost cu toții de acord că (435) din scrupule religioase suntem obligați să scoatem divinația de sub tutela zeilor și să o atribuim unor daimoni. Și În zilele noastre, iată că-i eliberăm și pe daimoni de această sarcină,alungându-i la rândul lor din oracole și de lângă tripod, reducând astfel principiul sau, mai curând, substanța, chiar și esența divinației la adieri, vapori și exalații
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nici nu-mi dau seama cum, am fost cu toții de acord că (435) din scrupule religioase suntem obligați să scoatem divinația de sub tutela zeilor și să o atribuim unor daimoni. Și În zilele noastre, iată că-i eliberăm și pe daimoni de această sarcină,alungându-i la rândul lor din oracole și de lângă tripod, reducând astfel principiul sau, mai curând, substanța, chiar și esența divinației la adieri, vapori și exalații. Or, toate aceste combinații, Încălziri sau umefacții ale materiei, despre care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oracolul nu funcționează și nu mai este adusă Pythia. Mi se pare un lucru de bun-simț să se procedeze astfel și să se respecte acest obicei, dar numai În cazul În care se recunoaște existența unui zeu sau a unui daimon ca principal factor al divinației. Dacă Însă lucrurile stau cu totul altfel, dacă se petrec așa cum spui, atunci exalația, indiferent dacă victima este sau nu cuprinsă de tremurături, va produce oricum «entuziasmul» și, În această stare, Îl va strecura nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
exalații, precum și soarele care asigură pământului proprietatea de a suferi asemenea transformări sau combinații sunt pentru noi unul și același lucru - și anume forțe divine care, după o străveche credință, purced de la strămoșii noștri. Dacă suntem Însă de acord că daimonii, În calitatea lor de supraveghetori, de intendenți sau de păzitori - ca să zicem așa - ai corectei proporționări, a acestui amestec, (437) Îl fac să fie, după caz, când mai slab, când mai puternic, sau Înlătură din el ceea ce e prea tulburător
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
le trecem În revistă. Să amânăm deci pentru mai târziu studiul acestor chestiuni, precum și al celei propuse de Filip În privința identificării Soarelui cu Apollo”1. Cuprinstc " Cuprins" Studiu introductiv. Concepția despre oracole În Dialogurile pythice (Smaranda Bădiliță) 5 Introducere 5 Daimonii și oracolele 12 Inspirația oraculară 32 Oracolele: forma și funcția lor așa cum sunt prezentate În De Pythiae Oraculis 48 Concluzie 57 Notă asupra ediției În limba română (Adelina Piatkowski) 61 Despre E de la Delfi (De E apud Delphos) 63 Notă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde, de investigare a "sinelui", de "sondare, prin oniric, a omenescului însuși". Ca atare, Hyperion desemnează, de fapt, "daimonul (prototipul) Cătălinei", "ființa ei individuală cea mai abstractă și mai autentică" (p. 64). Luceafărul reprezintă, finalmente, "imaginea noastră din oglindă, ce ne contemplă în timp ce noi ne vedem în ea: un dublu idealizat și luat drept finalitate a aspirației noastre de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului: tu nu știi că / vorba arde, / verbul putrezește / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? (N. Stănescu) metafora adjectivală este echivalată cu epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perpetuă a poeziei spre "universala analogie", punte între mobilitatea vieții cosmice și cea a individului. De foarte multă vreme, începând cu Platon (în Phedru), se vehiculează ideea despre gratuitatea actului creator ca unul care ar fi expresia irepresibilă a unui daimon, a unei porunci din afară. Arta ca joc, iată o sintagmă echivocă pretându-se la confruntări; un reputat filozof al culturii, Johan Huizinga, încorporează în al său Homo ludens (versiune română, 1977), un capitol incitant: Natura și importanța jocului ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
neglija Revelația, aceasta din urmă fiind, ca să spunem așa "filosofie primordială", preponderent etică. Începutul filosofiei nu a fost cogito-ul, ci receptarea. Marile teme au fost revelate, sau măcar inspirate. Cărțile sacre conțin tot ce avem nevoie. Socrate avea și el daimonul său. Au venit apoi modernii și au negat Revelația, s-au declarat atei și au început să construiască castele de nisip. Cum poți să te declari ateu în fața unui fapt cum e învierea? Asta îmi amintește fabula cu broasca ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
început cu omul, care nu se mai cunoaște pe sine, cel de dinăuntru, a uitat de divinitatea lăuntrică, risipindu-se într-o exterioritate pragmatică și utilitaristă. Ne-am creat un alter-ego în care investim mai toate energiile, timpul etc., un daimon egoist și materialist, pe care îl hrănim cu resursele cu care am fost creați. Acesta este Antichristul: răutatea din noi, care ne-a devenit imagine, identitate, și cu care am umplut universul, cu care distrugem pămîntul și ne aneantizăm propria
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și Ifigenia în Taurida) sunt urmate de invocații către Pământ, către Hermes și către cel ce domnește peste împărăția morților, pentru ca aceștia să-i înlesnească sufletului regelui (psyche) ascensiunea spre lumină. Cel chemat să vină din întunecatele adâncuri este regele daimon, tatăl binefăcător, protector și totodată posesor al unei cunoașteri inaccesibile celor vii. Regele mort sau atotștiutorul. Umbra lui Darius va răspunde chemărilor în clipa evocării înfrângerii dezastruoase a oștilor ce invadaseră Elada și a naufragiului corăbiilor persane 1; atunci, ascultând
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
odinioară, acest threnos 2 cu care va fi întâmpinat Xerxes, eroul care continuă să viețuiască sau, mai degrabă, să supraviețuiască, nesăbuitul care regretă amarnic faptul că nu a murit, că a ajuns să fie dovada vie a eșecului, imaginea sfârșitului. Daimon-ul tatălui mort, care îi fusese alături în vis, îl lasă acum, în finalul tragediei, singur pe scenă. Există și un alt tată mort, un alt rege mort al cărui eidolon nu se va arăta, nu va răspunde chemărilor ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va interveni în numele acestuia. Astfel, Elena lui Euripide se situează la intersecția tuturor ambivalențelor proprii eidolon-ului - amăgire sau prezență reală, malefică ori benefică, instrument al nenorocirilor, al răzbunării divine și al răzbunării celor morți, dar și umbră protectoare, erinie sau daimon al stirpei. Oedip și mormântul invizibiltc "Oedip și mormântul invizibil" Ambivalența aceasta ne amintește fără îndoială de figura lui Oedip din Oedip la Colonos a lui Sofocle, un Oedip care nu este, desigur, o fantomă ce se întoarce, dar care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ne amintește fără îndoială de figura lui Oedip din Oedip la Colonos a lui Sofocle, un Oedip care nu este, desigur, o fantomă ce se întoarce, dar care are, în pragul morții, toate atributele unui eidolon ambivalent: erinie, dar și daimon, funest și protector totodată. Oedip, orbul cel veșnic pe drumuri, figură rătăcitoare cu ochii stinși, cu orbitele goale, căutându-și mereu un loc unde să se statornicească, se oprește la marginea unei păduri, se așază pe o piatră necioplită, pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Ismena va putea spune, pe bună dreptate, că tatăl ei nu a fost îngropat, că el e ataphos. Nimeni nu are voie, reamintește Tezeu, să-i arate mormântul. I-a jurat asta lui Oedip și se va ține de cuvânt. Daimon răzbunător, erou protector sau prezicător al morții și al răzbunării, Oedip mort nu mai rătăcește, dar nici nu poate fi localizat. Are un mormânt, dar e unul invizibil, ascuns nu departe de statuia - vizibilă însă - a eponimului locului, eroul Colonos
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului: tu nu știi că / vorba arde, / verbul putrezește / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? (N. Stănescu) metafora adjectivală este echivalată cu epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și citat în mai toată lumea de specialiști, se stabilise în România de copil după revoluția bolșevică, unde stătuse până în 1951, an în care plecase definitiv în patria tatălui său sicilian, căsătorit cu o româncă din Slobozia. După "Spiritul Indiei" și "Daimon și supraom", supunem atenției cititorului un comentariu al celei mai recente cărți, traduse și tiparite în condiții impecabile, la Editura Tehnica, seria Interferențe. Volumul Cuvântul șì tăcerea, apărut acum 25 de ani la G. Gesualdi Editore, Roma, reprezintă și azi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Una vita violenta" (1959). Cărțile îi aduseseră nu numai recunoașterea originalității stilistice, ci și învinuirea de pornografie și provocare. Se repliază în scrierea de scenarii cinematografice; poetul însă iese în arenă cu "Le ceneri di Gramsci" (1957), versuri însuflețite de daimonul său revoluționar în tandem cu pasiunea regresiunii. Vor urma încă două volume de poezie: "La religione del mio tempo" (1961) și "Poesia in forma di rosa" (1964). În 1961 Pasolini debutează ca regizor de cinema cu "Accatone", ce-l va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de Adriana Gliga și apărută în 2004, are un titlu ușor schimbat: M-am hotărât să devin prost (Editura Humanitas, 140 p.). Vor urma încă două romane: "Une parfaite journée parfaite" și "La libellule de ses huit ans". Deghizat în daimon ironic, acid și paradoxal, autorul își va urmări eroul înainte și după hotărârea de a deveni prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine avea deziluziile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aluviunilor păsturoase și a combinațiilor stridente de teme dintre cele mai variate: "estetici transcendentare și definitive/ peste traficul rutier/ (sinistru să mai auzi și motoare în patru timpi)/ sertare pierdute volume rescrise prost/ lumea ca întâmplare iubitele necesare// nopțile și daimonii.../ proiecte pentru amăgirea stelei/ nevoia de a fi postmodern/ (se pune la nesperata glorie)// după moartea așteptată a tatălui/ zi fără zi poet mai trist ca simboliștii/ încă bun pentru alcoolicii anonimi// amenințând cu detașare/ lovitura marelui poem" (din Moira
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]