1,067 matches
-
libertate De care noi n-avem parte. 2. Nu fi mierlă supărată, of, of, of Nu-i robia ne-ncetată. Nu fi mierlă supărată, of, of, of Nu-i robia ne-ncetată. R. Vine dalba primăvară Fi-va Lucaci liber iară. Vine dalba primăvară Fi-va Lucaci liber iară. 3. Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-mi-te pân' la Satmar' - Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-mi-te pân' la Satmar.' R. Unde-i Lucaci la-nchisoare Nu
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
dragă, te-am pierdut. Când anii trec în goana lor nebună Doar amintiri rămân în urma lor... Copilărie, ai rămas în inimi, O amintire sfântă tuturor. Știi, uneori te chem din vremi trecute, Te retrăiesc și te iubesc mai mult, Fecioară dalbă-a sufletului blând... Îl pierd pe el ?... Pe TINE te-am pierdut. LACRIMA Sărman copil, de ce ești trist? De ce din ochi îți curg șiroaie de smarald? Tu lasă timpul în alean Pe lângă tine-ncet să zboare... Trăiește clipa TA, copile
COPILĂRIE LACRIMA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340252_a_341581]
-
din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Afară ninge , iarna ne găsește La gura sobei depănând povești Lumina caldă trupul ne-ncălzește Tu mă cuprinzi și-mi spui că mă iubești. E-atâta frumusețe-aici la tine, Miroase-a iarnă dalbă și-a colind Sărutul tău , alintul din privire Mă fac să uit de timp și anotimp. Pe buze vinul fiert cu scortișoară Păstrând aroma primei întâlniri Ne ametește , pentru a mia oară Scriind povestea unei mari iubiri. Trosnește focul în
VIS DE IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340328_a_341657]
-
frunzelor de dud, Să alungăm gerul meschin și crud, Să nu mai luăm iubirile-n răspăr. La marginile iernii să mă duci Și nopțile să le faci toate albe, Să-mpodobim și crengile de nuci Cu flori de gheață luminoase, dalbe. Dar nu mai știu ce drumuri o s-apuci Și zilele cum ți le-așezi în salbe. ZĂPEZILE M-am tot certat cu toamna-n acest an, Că stă și-acum ascunsă prin păduri, Cu frunzele topite de arsuri Și iarba
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Nădejdea să-mi fie aprinsă, Credința prin vremi temelie. Aruncă din pietre de moară Când frica se leagă de mine Și dă-i un bilet ca să plece Prin viscolul iernii alpine... Mai spune-i copilei să - asculte Colinda cu florile dalbe, Când magii ne duc către iesle Cu stele aprinse în salbe. Și pune zăpada să cearnă În brazii crescuți chiar în noi..., Când riduri brăzdează obrazul Și-n râuri cad lacrimi șuvoi. Cu pașii duruți de femeie Trec pragul de
PAȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340457_a_341786]
-
să dea cu piciorul și să-i răstoarne șistarul cu lapte!)... Și, tot așa, un an, doi, șapte, noua...până când, într-o primăvară spre vară, nea Dracu da ortul popii. E ușor de imaginat ce tragedie se lasă pe umerii dalbi și rotunzi ai fumeii sale. Asta (într-o seară de priveghi) stă la căpătâiul lui nea Ion și bocește clar, corespunzător nevoilor gospodăriei, conform perspectivelor, încât răscolește toată mahalaua: “Ioaniii! scoalî-ti, Ioani, c-o rămas popușoii niprășâț! râdicî-ti, Ioani, c-
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
ramuri, adunate-n flori-ciorchine, Vor stăluci cărările Divine Și va ploua cu floarea de cais, Pierdută de-oi fi, în visul unui vis. Putere n-am să strig...rămâi aproape... Ajută-mi heruvimii...sunt departe... Să îmi aștearnă în cărare dalbe flori, Când am să mor...ele-mi vor fi comori . Referință Bibliografică: Petale de primăvară / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2359, Anul VII, 16 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PETALE DE PRIMĂVARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340063_a_341392]
-
o întâlnire în altă parte...totuși, deși a adresat mulțimea înainte de plecare, n-a fost lăsat să plece fără să cânte....o colindă... așa că a cântat...splendid, susținul de vocea lui Constantin Bănică, și îngânat de audiență, cu refrenul... florilor dalbe. Aplauzele izbucnesc din inimă, când Dl. Popescu mai are o rugăminte: Părinte, zice, să ne dezlegi la dulce, căci ne așteaptă o masă în biroul consulului. Părintele răspunde cu haz că la dulciuri ne dezleagă, dar la dulce nu.Apoi
1 Decembrie 2012 la Toronto () [Corola-blog/BlogPost/339646_a_340975]
-
uman pe acest sonetist de excepție este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!” „Magia stihului/stilului lui Theodor Răpan constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
uitării, te voi chema să fii din nou a mea. Să nu te temi de glasul de vântoasă ce șoșotește-in gard de mărăcini; îmbracă-te, iubito, în straie de mireasă și vină-ncet spre munții mei cu pini, Unde troiene dalbe, te așteaptă să-ți logodească trupul ca o nea. cu șoapta de izvoare și iubirea ce ți-o trimit prin arcuiri de stea. Leonid IACOB Referință Bibliografică: te voi căta / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 360, Anul
TE VOI CĂTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341478_a_342807]
-
uman, pe acest sonetist de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
dosite-n scrinul vrerii Tale, ba frunză smulsă de păcate din pomul vieții fără moarte, ce de furtuni e-nvârtejită și-apoi în tină azvârlită... CRĂIASA ZĂPEZII Mai alb ca neaua și lumina e al crăiesei trup divin, înveșmântat în văluri dalbe și-n toate aducând a crin. Miros de crini ea răspândește la fiecare gest regal - zeiță e, dar și femeie cu părul lung și-obrazul pal. Stă singură-n al ei palat durat din gheață și din nea și un
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PARCUL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului PARCUL Pe alei cu pietricele astăzi albe, Aduse de undeva din munte, Trec bătrâni cu plete dalbe, De ani trecuți, acum cărunte. Pe bănci vechi, îmbătrânite, Din parcul cu eternii platani, Se așează pe scânduri obosite, De geamantanele pline cu ani. Copiii, viitorul care visează, Se joacă cu multă inocență, Nimeni și nimic nu-i deranjează, Orișice
PARCUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341981_a_343310]
-
zis ’admirată, Păru-i e de zână în candide patimi adulată, Privirea-i atât de pură ca sufletu-i curat, Fata-i în aura ce mulți încă n-au aflat..! Ochii ei imaculați, cu naturalețe creionați, Pomeți-n gingașie sculptați, dalbi și adulați, Buze divine, nasul fin către nobilitate cabrat, Fața albulie către a ei angelitate s-a îndreptat! http://valdestabilitate.blogspot.ro/2016/01/cea-pura.html Și-i tare subțirică, mijlocel tras prin inel, Mare artistă, expresivă ca mimul sprintenel
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
două vorbe s-au plăcut, Lăudând și clipa când s-au cunoscut. Aiurind în juru-i ce a putut vedea? Necrezând prudent de se tot freca, Că nu-i venea a crede apariția albă, Ce i se înfățișa ochilor atât de dalbă. Dorin uitându-se la el așa trecător, Nu i-a scăpat mină gravă de Alinișor, Uitându-se și el în treacăt fu mirat, De așa față nobilă ce-i de admirat! Alin cerând scuze, fugind se duse, În direcția fetei
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
2011 Toate Articolele Autorului Am așteptat de-a înflorit mălinul Parfumul lui mi-e dulce alinare În noaptea tristă când degust pelinul Din cupe ce-o să-nchin în depărtare... Grădina-mi plânge-n picături de rouă Iar gândul meu, în dalbe lăcrimioare Iriși tânjind de dor sub luna nouă Și verde crud în frunza din ponoare, Dureri înnăbușite-n prag de vară Când, Doamne cât aș vrea să pot să fiu Pe plaiul strămoșesc, la mine-n țară Nu pribegind străină în
AM AŞTEPTAT DE-A ÎNFLORIT MĂLINUL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344301_a_345630]
-
pentru Sabina, ceea ce este aerul pentru un alpinist care vrea să atingă vârful Muntelui. Sabina Măduța a promovat și destui poeti tineri. Unii au demonstrat pe parcurs, alții s-au pierdut in valurile cotidianului. După 1989 a înființat Editura ,, Florile dalbe,, și s-a zbătut să scoată cărți care aveau ceva de spus. Vechea sa patimă literară, Vasile Voiculescu, a urmărit-o și în perioada aceea, și a publicat lucrări cu mare valoare literară. Ca poet, Sabina Măduța nu scrie cu
SABINA MADUŢA ŞI „NICIODATĂ LIMAN” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344001_a_345330]
-
puterea mirării senine liberați din a morții strânsoare de gând păsari albe de strofe poeme adunate în psaltiri de cuvânt luminând înalță putința fiin.țării din vreme întru tainele vieții eterne avânt aceasta e poarta deschisa columnă către florile suflete dalbe de nori ce primește în sine Cuvântul Văz.Duhul Logos sfânt din cer pogorât întru noi. Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de 25
POEM HIERATIC XLI-COLIVII DE MESTECENI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342804_a_344133]
-
către un viitor fără regrete, Ca-n clipa când menirea-mi voi sfârși-o să pot să spun râzând senin, adio! Doamne, cum ard! Doamne, cum ard! Sufletul meu miroase-a nard până-n nucleu. Inima mea și-a prefăcut în dalbă stea bătrânul lut. Trupul greoi și obosit tânăr altoi a devenit. Sângele-mi cald e un torent în care-mi scald noul prezent. Din orice gând am alungat tot ce nu-i blând și ne-ntinat. Mai înțelept râd când mă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342874_a_344203]
-
ne va fi dor acum, Si copilasii-n brațe ne va fi dor a-i strânge, Floriile ne vin, cănd norii ne-nsoțesc la drum. Trăiri de sclipitoare inocentă ne dorim, Ne regăsim, înmugurind lumină în făclie, Si ardem cea mai dalba lumânare ce-o avem, Si ne uimim, cănd arborii ne cântă-n evlavie. Ni se perinda albe flori, de-a pururi neatinse, Din vârf de cer, nu vor mai cade peste noi, Si ne rugăm cu brațele spre ele-ntinse
DE FLORII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342923_a_344252]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ADUCERILE-AMINTE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Spre-apus un stol de versuri albe Mi-au luat părerile de rău cu ele, Din rime-ncrucișate în nopți dalbe Se pot clădi miracole pe lume Și uit de rele. Refugii nu există, sunt în apogeu, Venită să le rezidesc pe toate, Cu slava sfântă a Lui Dumnezeu, Se coace sufletul, în focu-aprins De nepăcate. A timpului năframă acoperă candoare
ADUCERILE-AMINTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343391_a_344720]
-
Frumusete > FLORI DE MĂR Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului Din cremene de rouă scântei scot pomii veseli ai lunii mai corvoadă de-nălțare albă scuturându-și visul de scumpă floare dalbă în palma prea deschisă-n lumina de soreli Din creanga stupidoasă, cu iriși de-ndrăzneală curg - în dantele moi -, culori senine parcă și inima de lemn a noastre inimi cearcă înduioșind în noi renașterea-petală În primăveri pocnite, întoarse din fir
FLORI DE MĂR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344064_a_345393]
-
adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Toamna în grădină / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1750, Anul V, 16 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TOAMNA ÎN GRĂDINĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344125_a_345454]