503 matches
-
genului, pretinzător de virtuozitate, însă puțin penetrant în profunzime, mă refeream la o coardă lirică de o mai adâncă vibrație - și care, totuși, nu trăda matca. Văr primar cu epigramistul, autorul de sonete/ rondeluri nu devine niciodată un demiurg, nici damnatul cu turn abolit, el rămâne un Călător răpit de frumusețile firii, de farmecele Doamnei sale, sensibil la frumusețea formelor și la rigoarea canoanelor, în care vede pârghii și nu obstacole. Cu valul de impresii și de imagini ce-i provoacă
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
anxietate a influenței” de la o generație la alta, așa cum s-a spus. Mai ales că scenariul e uzat până la abuz în poemele lui Dan Coman. Mai reușite sunt fragmentele (auto)ironice, în măsura în care reușesc să relativizeze cât de cât figura de damnat a lui Coman. În piese precum poem, poem de dragoste, doi, cel mult trei sau irezistibil, personajul se dezvăluie drept ceea ce e cu adevărat - un dandy al expresionismului, mai preocupat de aspectul exterior al traumei decât de anatomia sa interioară
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
Proust (1956), și Pierre Petitfils, Verlaine (1981). Dacă în cea dintîi, "zilele, lunile, anii sînt indicate ori de cîte ori un eveniment a putut fi datat", după cum notifica însuși autorul ei, în cea de-a doua apar toate adresele poetului damnat, specificându-se numărul imobilului, etajului, camerei și chiar cel al patului din perioadele de spitalizare. "Asemenea elemente nu pot fi cunoscute, însă, decît acolo unde există o birocrație detaliată și unde la nivelul întregii populații e educat respectul pentru arhive
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
XX își are "perechea" în altă confesiune: memoriile pe care le scrie, cu intenția publicării, Ziani. Și unul și altul depun mărturie despre miracolele pe care le înfăptuiește statuia. Tensiunea între prezent și trecut, între materie și spirit, între creatorul damnat și creația ce îi supraviețuiește, între datele istoriei reale și semnele transcendenței au în fundal Veneția ce se insinuează ca prezență perpetuă, iar surprizele acumulate odată cu trecerea timpului o preschimbă în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
alter egoului Horia Stanciu, scriitor ignorat și gazetar famelic la o publicație a BOR, și ale vechilor prieteni și colegi din presa culturală a ceaușismului tîrziu: afemeiatul cinic Victor Pașadia, Florea Pirgu, activistul ardelean rigorist, dar vulnerabil, și straniul, visătorul, damnatul tipograf Alexandru Pantazi. Cu riscul de a cădea în biografism vulgar, trebuie spus că romanul are o dimensiune nonficțională consistentă, desprinsă din experiența biografică ante-și post-’89: toate datele arată că Victor Pașadia îl are ca model real pe
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
a lui Czesław Miłosz. Există totuși în fiecare dintre aceste �povestiri ciudate" ceva ce scapă rațiunii, ceva ce ține de magie, de, să spunem, inefabil; e vorba despre răul de neînvins, care crește din adîncuri și pune stăpînire pe cel damnat: Ianda (din povestirea omonimă) e un astfel de spirit ce poartă însemnele unui păcat de care nu are unde fugi, la fel Pinhasl (în travesti), ori Breh din Pribeagul. întreagă această lume ajunge să se elibereze din cercul strîmt al
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
Senta este prima din seria chipurilor feminine wagneriene (Elisabeta, Isolda) care în cuplu se situează într-o tensiune relațională ce poate fi definită prin formula dragă lui Wagner - izbăvire prin iubire absolută și sacrificiu de sine. Fascinată de legenda eroului damnat, Senta înaintează cu o exaltare de neînfrînt înspre sacrificiul suprem care îl va mîntui de blestemul de a rătăci etern pe mări. Este greu să vizualizezi acest personaj (care, în plus, spune "Ich bin ein Kind und weiss nicht was
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
Războiul este părintele tuturor, regele tuturor; datorită lui unii apar zei, alții oameni, pe unii îi face sclavi, pe alții liberi". Și la ce ilustrare mai grăitoare a violenței am putea recurge decît la lumea Florilor de mucigai? O categorie damnată care pare izgonită din corpul omenirii, alcătuită din succesorii nemîntuiți ai lui Cain: "Cîțiva au ucis./ Cîțiva ispășesc ori un furt, ori un vis". Dacă în societățile primitive violența putea fi curmată, conform cutumei, prin sacrificarea victimei ispășitoare, a pharmakos-ului
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
Nici rădăcina copacilor nu mai era în siguranță/ Și nici eu nu mai eram din carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un caz particular al poetului damnat, exponent al unei damnări colective. Comunitatea satului se macină ireversibil, inspirîndu-i rapsodului său o nostalgică demonie. Aflat pe un teritoriu ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
candid, el nu și-a încărcat conștiința cu crime, ci doar a urcat pe val într-un moment foarte propice. Deci nu va acționa sub imperiul unor obscure tentații destructive, nu va fi malefic, nu se va simți culpabil, necum damnat, nu se va prăbuși, ba nici măcar nu va realiza că a intrat în cursa unei existențe circulare. Director al unei mici instituții cvasiculturale, cu sediul într-o clădire centrală și aproape somptuoasă, cu scări de marmură, uși de cristal bizotat
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
aici și-a celeilalte, servindu-se de un instrument lingvistic adaptat epocii cibernetice - "pseudoromgleza". În centrul atenției se află cuplul Martina/ Angel, ambii atinși de anamnesis destrudo, o maladie incurabilă a sufletului care îi transformă în entități complementare, perechea etern damnată, îngerul bolnav și vrăjitoarea, călători prin (cyber)spațiu și timp, într-un univers guvernat de un dumnezeu informatician. Dacă ansamblul are de suferit uneori din cauza aspirației spre exhaustivitate, în schimb, la nivel de detaliu, proza Alinei Nelega atinge virtuozități demne
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
locuință bucureșteană de boem, căreia împreună cu prietenii i-a dat numele cu pricina. într-o poezie, sugestiv intitulată Generație singaporeană, Tudor George își lămurește, de altfel, cititorul: „în hruba noastră zisă „Singapore”-/ O navă eșuată-n bulevard-/ Ne-am petrecut damnați, atâtea ore/ Cu pâlnia lui Bachus pe stindard!” în perioada la care ne referim, dar mai ales după 1980 poetul boem retrăiește, în amintire, frumoasele zile ale tinereții. Acum se simte un însingurat fiindcă mulți dintre prietenii de odinioară au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe urma lui Novalis, Pot fi luntrașii de pe Rin... Și, vai, Cum pier privind spre stânci la Lorelei! Goethe (supărat): Plecați! v-am spus. Voi judecați poeții? Dar cine oare suferă ca ei Când se trezesc în roua dimineții Desculți, damnați, dar murmurând idei De fericire, de mister, de-o altă Minune a iubirii, mai înaltă! Deși nu se cuvine, îi întrerup, le strig: - îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig! Cât soarele-și mai joacă amurgul în ferești, Suflet bătrân
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
și de astă dată, mult prea mare). Odiseea Nadejdei și a lui Osip Mandelștam a început în 1934, când - urmare a unei poezii demascatoare la adresa lui Stalin (reprodusă la finalul volumului) - poetul a fost arestat pentru prima dată și cei doi damnați ai destinului au fost siliți să părăsească Moscova, pentru a locui în domiciliu obligatoriu la Cerdân, apoi la Voronej, îndepărtate așezări urbane de pe teritoriul vast al Uniunii Sovietice. Odiseea petrecută în zodia istorică a marilor speranțe teoretice și a lipsei
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
poetului constă în a exprima asemenea probleme grave doar cu „aburul” cuvintelor, precum: „Când fluturii noaptea respiră-ntre frunze...grele de rugina caldă a Toamnei” sau „Pe Ostrov, pe Ostrov alaiul de nuntă / cu luna ce trece nebună șinfrântă/ (unde damnații trec spre seară)/ într-o lotrie bună, o sanie nouă/ Și doi cai de rășină să ne poarte sub rouă/ Să ne poarte sub ierburi, sub atâta surpare/ Pe lucii întinderi, pe ghețuri ușoare”. Mirajul cuvântului dărâmă solidul, lichefiază, corodează
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ne mai ajungă/ Cu tandra putere a morții" (Plajă ). Caricatura germinației compromise e completată de mutilarea amforelor "care nu sînt decît cioburi de amfore" și chiar de cea a morților "care nu sînt decît cioburi de morți". însăși țărîna e damnată, "în timp ce mă privește voluptuos/ Coborînd" (Transparență). Decompoziția cuprinde de-a valma substanțele, conceptele, stările de spirit, conform scenariului unei "povești" absconse: De-atîtea decenii atît de aproape/ încît limitele au putrezit/ Și-au căzut,/ Iar substanțele au început/ încet-încet să se
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
alta. Sânt atât de rare, încît aproape că nu-i cu putință să se-ncîlcească vreuna în enormele noastre antene penate, dacă asta nu ne e dat, dacă un deget al grației (sau al damnării? este unul și-același lucru, căci damnatul e și el un ales, iar Iuda va trăi la fel de mult ca Isus, căci în orice casă sânt vase pentru cinste și vase pentru rușine) nu ne-ar atinge, căci înșiși feromonii sânt degetul. Când vezicula ne atinge, ca o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcea aproape să înnebunească, Maria începu să-i explice filozofia Sfântului Augustin din Hippona. Dumnezeu, în marea sa înțelepciune, știe ce destin vor avea oamenii, o dată ajunși în cetatea pământească. El știe că, prin uzanța liberului arbitru, majoritatea oamenilor sunt damnați și că, indiferent de ce-ar face, ei nu vor putea niciodată să-și obțină mântuirea. Dar asta nu înseamnă defel ca oamenii trebuie să-și petreacă viața într-o stare de umilă decrepitudine, confundîndu-se cu animalele. Nu! Cetatea pământească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal cum aștrii -n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni. Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi e rouă în aurit potir, Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal, cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal, cum aștrii-n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni! Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. O, când mi-aduc aminte cum inima mea jună Zbura pin lumea albă ca gelița nebună Ce-neacă a ei suflet în suflete de flori Și-n visuri aurite aripele-i răcori! Pîn-te-am văzut, o, Mira... pân te-am văzut în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fraternă oroare, poeta: „Noi - cei muritori/ noi scandăm: ia-ți Doamne cheia Înapoi/ cheia Împărăției tale de boală moarte gunoaie/ cheia măcelăriei tale terestre/ ia-ți-o Mărite Doamne Înapoi”. Nenumitul loc În care se Învârte, În cerc vicios, ucenica damnată a relua mereu de la capătul fără capăt Inițierea nu este greu de circumscris geografic și istoric. Răul „Își dă poalele peste cap”, deznădejdea roade „temeliile dorinței de a fi”. Nu mai este Însă clasicizata confuzie bonomă a celor care „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dvs. Episodul faimosului interviu din 1981, pe care Îl evocați În recentul articol, a fost emblematic, aș zice, pentru biografia „socialistă” a amândurora. Campania josnică de presă din 1982, manevrele de intimidare (inclusiv cele legate de vreo premiere scandaloasă a damnatului autor de către curajoșii săi colegi de breaslă) și, În sfârșit, anularea pricăjitului premiu al Uniunii au contribuit, firește, deși nu decisiv, la plecarea mea. Erau destule alte argumente copleșitoare, la data aceea, pentru ca asemenea „necazuri” să-mi pară, În context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și de Eugen Lovinescu, iar Geo Bogza, imediat după apariția volumului, referindu-se la meșteșugul de „mare scriitor”, afirma că acest roman va fi „valabil și peste o sută de ani”... Personajele din Inimi cicatrizate reiau, În condițiile unei existențe damnate, toate actele simple și firești ale vieții, doar că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]