6,404 matches
-
II, 2006): mizeria morală românească, răspândită în Germania și în Franța, prin rețelele de hoți și traficanți de copii. Cazul prozatorului Radu Aldulescu a devenit destul de notoriu, pentru a nu mai avea nevoie de o notă bibliografică. Mă simt, totuși, dator să dau câteva repere. Născut în 1954, deci posibil congener al optzeciștilor, Radu Aldulescu a debutat abia în 1993, cu romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
kg (mai precis 5,3 kg) explodează instantaneu când densitatea uraniului crește de trei ori într-o cantitate de substanță. Toate reactoarele nucleare exsovietice, aveau la baza acestora alveole de colectare a uraniului pur, conversie în plutoniu 239. Mă simt dator să zăbovesc asupra întrebuințării uraniului pur. Orașele japoneze din efectul terminal al celei de-a doua conflagrații mondiale Hiroșhima și Nagasachi au fost bombardate având în conținut combustibil de explozie uraniul pur. Sistemul de amorsare al acestor bombe atomice era
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
și a-l regla la parametrii optimi. — Apropo, l-am Întîlnit pe tipul care mi-a furat pardesiul! spunea doctorul. — Lasă-l dracului de tip, ce treabă mai ai cu el? — Ba nu, l-am avertizat foarte serios că e dator să mi-l Înapoieze. De fapt, el susținea că l-a vîndut, dar cred că spunea asta numai fiindcă n-avea Încotro. Îl Încolțisem bine!... Șirul indian, pînă atunci de o formă mai curînd aleatorie, se arcui spre punctul de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
i-am văzut poza În ziar! A ucis o femeie nevinovată! o preveni În șoaptă Marychka. — N-a ucis-o el, o liniști Christina. — Dar cine? Întrebarea Marychkăi rămase fără răspuns și de aceea, Înainte de a pleca, fata se socoti datoare să scoată din poșetă ziarul, lăsîndu-l ca din neatenție pe masa din bucătărie. Pablo Îl răsfoi mai tîrziu, cînd Christina Îl chemă În bucătărie să-i dea ceva de mîncare, și citi cu interes toate articolele de acolo, inclusiv pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu a comentat nimic. Aștepta banii - și În cele din urmă i-a primit, deplin conștient de faptul că Îi merită și ferm hotărît să nu mi-i Înapoieze niciodată. Oricum, din punctul lui de vedere, Îi rămîneam În continuare dator. Căci din cauza mea ajunsese profesor de literatură și cîștiga atît de puțin; din cauza asigurărilor mele din urmă cu vreo douăzeci de ani că va ajunge un mare poet. Asta se Întîmpla pe vremea lui Ceaușescu. De unde să fi știut eu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
extremă urgență? Intrați în ei cu taburile, rupeți-le picioarele, și dacă nici așa nu se potolesc, deschideți focul, secerați-i fără milă, primele ordine ale lui Potaie. Nu a fost oare ăsta exces de zel, tovarășe ministru, mă simt dator să vă aduc cu picioarele pe pămînt, nici Piticul nu s-a gîndit încă să meargă atît de departe. Uite, dacă în clipa aia o păsărică ți-ar fi șoptit că numele îți era trecut deja pe o listă neagră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
frunte, asta-i singura explicație. — Greșit, eroare, e cît se poate de limpede că în seara asta nu vă iese nimic, i-o taie Patru Ace, din tot ce ați spus, doar un singur lucru este adevărat, că ne sînteți dator vîndut, restul este discutabil. Ia vezi, se aprinde Roja, nervos că nici de data asta nu-i iese combinația, mi se pare mie sau o cauți cu lumînarea, se rățoiește, cum adică eu, dator vouă? începe să țipe. Ușor vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lucru este adevărat, că ne sînteți dator vîndut, restul este discutabil. Ia vezi, se aprinde Roja, nervos că nici de data asta nu-i iese combinația, mi se pare mie sau o cauți cu lumînarea, se rățoiește, cum adică eu, dator vouă? începe să țipe. Ușor vă mai pierdeți cumpătul, încearcă Patru Ace să-l calmeze, nici acum încă nu v-ați dat seama că nu pentru asta v-am abordat? — Cum adică? se miră Roja mai potolit, atunci despre ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așa devreme? Sau nu mai știți ce să faceți cu atîta bănet și vreți să vă mai ușurați buzunarele, intră și Patru Ace în vorbă. — Asta nu e treaba voastră, spune Roja tot mai iritat, nu v-am rămas niciodată dator cu nimic și nici n-am întins mîna după pomană așa cum fac alții. — Iar vrei să deschizi discuțiile alea de doi bani care n-au nici un sens? zice Curistul trăgîndu-și un scaun, așezîndu-se lîngă perete. — Nu-i vina mea că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să joci cînd îți vine cheful la cea mai bună masă, ferit de restul lumii, și pe deasupra tratat boierește. Știi tu mai bine decît mine de ce o faci, spune Roja cu o sclipire în adîncul ochilor, cine cui îi e dator vîndut, și ca să-ți fie și mai limpede află că o să vin de cîte ori o să fie nevoie ca falimentul să fie complet, dacă nu cumva asta o să se întîmple chiar în seara asta. în cazul ăsta o să poți să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta nu Înseamnă că nu sunt interesată. Bineînțeles că mi-ar face plăcere să vin. I-am dat adresa. Înainte să ajungă, am Încercat să completez chestionarul psiho-biologic pe care mi l-a dat Karp. Aveam impresia că sunt de dator să fac asta pentru spiritul de toleranță pe care eram pe punctul de a-l adopta. Froehlich Începuse să adune date despre viața intimă a oamenilor, Începând cu pragul dintre secole, afirmând În 1915 că aceste chestionare, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cunoscuse dacă el i-ar fi răvășit puțin părul și i-ar fi Întredeschis rochia, punându-și buzele pe sânul ei. Îi datorez asta, se gândi ea și experiența acumulată a altor femei Îi spuse din nou că Îi era datoare cu mult mai mult. Dar cum aș putea plăti, se Întrebă ea, dacă nu insistă să fie plătit? Și numai gândul de-a face actul fără a fi beată, cum presupunea că erau unele femei, sau din pasiune, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la loc, În spatele tejghelei, și sună după un servitor care s-o conducă afară, până În stradă, Între străini, la libertatea de-a fi necunoscută. — Tocmai ți-am spus-o, zise el, așa că nu trebuie să simți că mi-ai fi datoare cu ceva. A fost efectul unui vis și, când am cumpărat biletul, m-am gândit că te-ai putea folosi foarte bine de el. Apoi el Își luă creionul și se Întoarse la hârtiile lui. Adăugă formal, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria-i insistență de-a mai rămâne În gara goală și periculoasă. Își spuse că nu-i era dator fetei cu nimic și știa că ea ar fi de acord cu el. „Suntem chit“, ar spune ea. „Mi-ai dat biletul și eu te-am făcut să te simți bine.“ Dar era legat de consimțământul ei, de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca să ajute la obținerea permiselor de filmare la castel. Iubitul ei, Pierre, e mare și tare pe la primăria din Paris, iar ea a zis că o să-l convingă să ne ajute. Aveam atâtea probleme, că m-am gândit că eram dator să o plătesc cumva. Era nepotrivit să facă toată munca aia pe gratis. Are foarte multe relații la Paris, să știi. —Așa zice toată lumea, am răspuns, cu oarecare răceală. — Sper că nu va trebui să dau zor Înapoi acolo, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
admirație nu numai pentru un obiect de aur oprește Mihai vîrful degetului deasupra adînciturii dintre sîni, unde se unesc cele două părți ale lănțișorului de la gîtul fetei. Roșie toată, Cristina simte cum se topește sub fierbințeala vorbelor. Oricum, îți rămîn dator: măcar numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce-aș fi făcut-o? Poate pentru... pentru că stau la gazdă și stau departe... Mihai ridică mîna eliberată de degetele nervoase ale fetei și ia ceașca, sorbind, înfiorat de aroma cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai aruncă ochii roată, să se convingă că nu e nimeni în jur, îi prinde mîna cu toată palma, o strînge, ridicîndu-se, obligînd și pe fată să facă același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în modul cel mai conștiincios de datoriile mele de soție, astfel încît, din punctul meu de vedere, dosarul său de cadre să fie imaculat. Ai ales bine cuvîntul: conștiincios. Mulțumesc! se oțărăște femeia -, dar nu pentru asta am venit. Sînt datoare să aflu ce-i în capul tău, ce știi! Ce ai de gînd!... Cînd ai încheiat discuția cu Doina, dimineață, ai mai adăugat ceva, nu știu cît o fi auzit ea, care lăsase receptorul în jos, dar eu, pentru că stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îmbracă. Bem un pahar, Cristina? Nu, Mihai face ea un gest de împotrivire, luînd mîna tînărului de pe sticla cu vodcă. O cafea, da: alcool, nu. Niciodată? Nu atunci cînd vreau să-mi îmbăt sufletul. Dealtfel, surîde ea mi-ai rămas dator numai cu cafea. Uite, schimbă tonul cît vei pregăti-o, voi sta aici, în fotoliu, fără complexe că nu-s prima care o face astăzi. Ce vrei să spui?! tresare Mihai. Cît m-am îmbrăcat, arată fata spre masă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doina? La a te convinge că mie și lui tăticu' puțin ne pasă dacă mîine va fi o petrecere aici, ori va fi mai pustiu ca acum! răspunde tăios fata, înfruntînd privirea lui Mihai. Dimineață am înțeles că-ți sînt datoare cu niște explicații, cu atît mai mult cu cît ești consătean cu tata! De ce-l urăști? Eu?! Am înțeles-o din glasul tău, dimineață. Ți s-a părut. Ba deloc. Știu că voi, în sat, îl disprețuiți. Dar disprețul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reperase pe Bull de la distanță. Ea/el simțise că e genul ei/lui de client. Continuase să discute cu Gail și Leroy, dar nu îi stătea mintea la pălăvrăgeală. — Sherri are niște marfă. Știu că are și pizda mi-e datoare. Gail rostise fraza și luase o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în lumea muritorilor, fără să mai aibă voie să se întoarcă în cer. Houyi și Chang'e, învinuiți pe nedrept, au dus o viață retrasă pe pământ, trăind din vânat. Odată cu trecerea timpului, Houyi a simțit că îi este tare dator nevestei sale pentru traiul pe care îl duceau. Auzise odată că în munții Kunlun trăia o zeiță pe nume Xi Wangmu, care avea un leac miraculos. Cine lua această licoare, se putea înălța la cer. Astfel, Houyi plecă la drum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dat bir cu fugiții din scena politică, din dorința de a se așeza într-o nouă „poză” din lungul șir de exhibiționisme ale carierei sale. Ca orice cabotin iresponsabil, n-a ținut seama nici o clipă de consecințele gestului său. Era dator, în primul rând față de partidul lui, de țărăniști, să-l aducă acolo unde era în 1996, adică în Parlament. Era dator față de România să concureze în alegerile prezidențiale și să piardă, salvând însă echilibrul politic. Prin dezertarea lui, urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
exhibiționisme ale carierei sale. Ca orice cabotin iresponsabil, n-a ținut seama nici o clipă de consecințele gestului său. Era dator, în primul rând față de partidul lui, de țărăniști, să-l aducă acolo unde era în 1996, adică în Parlament. Era dator față de România să concureze în alegerile prezidențiale și să piardă, salvând însă echilibrul politic. Prin dezertarea lui, urmată de împingerea încăpățânată în față a unui prim-ministru bun, transformat într-un prost candidat la președinție, a rupt în două zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vreo sută și ceva de ani încoace, cam de pe când a început să bântuie moda iraționalului născător de artă, ne stăpânește obsesia că tot ce e popular, ancestral, născut din masa neinstruită, musai să aibă profunzimi în fața cărora intelectualul e dator să se simtă umilit. Încărcăm deci prostul gust, vulgaritatea declarată onest cu felurite „isme”, născute din cealaltă prostie, cea instruită. Și mie mi s-a întâmplat să tresar la două stihuri de pe crucea lui însuși Stan Ioan Patraș: „Vai săracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]