6,703 matches
-
soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de amintiri și de fantasme. Sau alegi să "defrișezi" păduri sălbatice. Sau străbați deșerturi ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea și în memoria celuilalt, ispita de a reveni din drum și de a te refugia în copilărie sînt dublate de o
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
oftat sfîrșitul". Două observații sînt de făcut aci. Mai întîi că așa-zisa "criză a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune, cînd într-adevăr cuvintele, ca și raporturile dintre ele, se împuținează, se rarefiază, sucombînd aproape în deșertul alb al hîrtiei. Faza cea mai substanțială a producției lui Bacovia ni se înfățișează, chiar dacă nu ca "o sărbătoare ce stă sub semnul abundenței, al risipei", suficient de "inspirată", de consistentă. Vidul verbal e abia un semn final al epuizării
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
vid. Acel proces al mineralizării s-a declanșat chiar de la început. Bineînțeles, el se accentuează pe parcurs, devenind o realitate mascată, subînțeleasă. În Scîntei galbene, de pildă, "Verdele crud", mugurul "alb, și roz, și pur" sînt ca niște oase în deșert, într-un spațiu sufocat de artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce a spus Petre Pandrea referitor la poezia bacoviană "a asfaltului", care a înlocuit
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
tot pasul în Turcia". Și aceste atrocități nu erau decît preludiul marei distrugeri a întregii națiuni armene. S-a hotărît deportarea armenilor din Turcia în regiunile ei de sud și sud-vest, acolo unde se întinde deșertul sirian și depresiunea Mesopotamiei, deșerturi aride, pustii, fără orașe sau sate, fără viață, locuite doar de cîteva triburi beduine. Se știa bine că majoritatea dintre deportații armeni nu vor ajunge niciodată la destinație. "Scopul real, deși nedeclarat - scrie indignat ambasadorul american - al deportării era jaful
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
în largul Mării Negre, jandarmii să-i ucidă pe toți. Ambasadorul primeau zilnic rapoarte de la consulii săi despre aceste atrocități. Protestele sale rămîneau fără consecințe. Alți armeni, încolonați în sinistre convoaie de cîteva sute sau mii de oameni disperați, luau calea deșertului. "Adevărul este, notifică ambasadorul, că aproape șase luni încheiate, din aprilie pînă în octombrie 1915, practic toate drumurile din Asia Mică au fost însuflețite de aceste șiruri, ajunse deja neomenești, de exilați". Și, adaugă, faptul că în cele șase luni
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
ce, înainte, mă ridicaseră în slăvi. Brusc le venise lumina, mintea cea de pe urmă. Precum vechii proletcultiști de odinioară, frustrații, lașii și ratații lăsau să se înțeleagă că literatura română se inventează acum, că înainte nu a fost decât un deșert spiritual etc. etc. că totul trebuie revizuit. Nu am nici o rezervă față de recitiri, revizuiri, ele sunt foarte necesare mai ales la noi, în lumea noastră culturală, înghețată în prejudecăți și căzută într-o veche și periculoasă autoadmirație. Numai că este
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Cine n-a fericit cunoștința voastră desăvârșită și sigură?126 Viețuiau în locul în care le-a fost rânduit, împlinindu-și acolo posturile, rugăciunile și celelalte bune deprinderi cu care erau obișnuiți. Unii au ales pentru un timp ascunzișurile munților, câmpurile, deșertul pustiurilor, unde au făcut roditor pământul cel nisipos și neroditor, oferind lui Dumnezeu rod foarte plăcut și foarte frumos, virtutea, pe care și-au impus-o ca lege127. Oriunde se aflau, Părinții socoteau locul plăcut, fiindcă nu le lipsea nimic
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în timpul războiului, cartea ajungînd la New York cu doar un an înainte de moartea autorului, victimă a bombardamentelor avioanelor germane. Poate de aceea povestea e impregnată de dezamăgire, tristețe și singurătate. Povestitorul însuși e pilot, el îl întîlnește pe micul prinț în deșertul Sahara, unde a aterizat forțat de o defecțiune a avionului. Amîndoi sînt în căutarea unui suflet înțelegător și amîndoi îl găsesc în cele din urmă, dar numai după ce învață că marile descoperiri nu sînt produsul rațiunii, ci al straturilor sensibile
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea lui Constantin Ressu. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt de-a dreptul dramatice. Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor Costin, specialist în felii de harbuji, și Stahi, profilat pe cozonaci și ouă roșii, puteau fi zăriți prin cîte o vitrină, iar la școală profesorul Bardasare pretindea picturii cît mai multă narațiune. Nemulțumit profund de acest peisaj
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
Puțini sînt oamenii care construiesc din vocație; unii o fac din orgoliu, alții din obligație, iar cei mai mulți nu o fac deloc. Sînt și mai puțini oamenii care construiesc în medii ostile, sînt ca boabele de mărgăritar cei care construiesc în deșert, iar cei care construiesc în deșert, pîndiți permanent de privirile pustiitoare ale celor din jur și sub amenințarea permanentă că acest pustiu îi va înlănțui într-o zi și pe ei înșiși, sînt apariții de-a dreptul miraculoase, erupții motivate
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
vocație; unii o fac din orgoliu, alții din obligație, iar cei mai mulți nu o fac deloc. Sînt și mai puțini oamenii care construiesc în medii ostile, sînt ca boabele de mărgăritar cei care construiesc în deșert, iar cei care construiesc în deșert, pîndiți permanent de privirile pustiitoare ale celor din jur și sub amenințarea permanentă că acest pustiu îi va înlănțui într-o zi și pe ei înșiși, sînt apariții de-a dreptul miraculoase, erupții motivate abisal pentru salvarea cine știe căror
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
al poetei X îmi făcea semne amicale. Aveam să aflu de la el că dacă avionul s-ar fi stricat, n-am mai fi putut ateriza niciunde. Cel mult, trenul de aterizare ar fi pipăit crestele Himalaiei sau pustiul încins al deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să mă cațăr gîfîind
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
niciunde. Cel mult, trenul de aterizare ar fi pipăit crestele Himalaiei sau pustiul încins al deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să mă cațăr gîfîind de emoție dar și de grandoarea neomenească. Abea atunci îmi adusesem aminte de Condiția umană: La Chine est la Chine et le reste du monde
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
bieții de noi... Că intraserăm într-o situație cu neputință de dezlegat. Că omul, care trimisese totuși semnalele lui spre galaxii... destinul său măreț în atîtea și atîtea privințe luase în ultimul timp aspectul unei cămile străbătînd pas cu pas deșertul. Ca în caricatura americană din anul 1999 înfățișînd un arab cu turban alimentînd răbdătorul animal cu ulei marca X vărsat dintr-un bidon pe care scrie mare ENDE. Să nu rîdem. Ar fi un sfîrșit pitoresc numai, umoristic, de desen
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea ipostază "bisericile stăteau răsturnate/ ca niște acrobați cu capul în jos/ iar turlele creșteau smintit/ aidoma rădăcinilor spre adânc". (Un deșert prin care rătăcește trecutul) La rândul său, înghițitorul de săbii, acrobatul fără plasă care este poetul, totodată leopardul care trece prin foc, ba până și femeie în stare de levitație - cu toatele din lumea circului -, mai precis vocea rostitoare schimbă, de-
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
literare, se rupseseră legăturile cu Maiorescu și încetase colaborarea la "Convorbiri literare". Amărăciunea sa cea mai devastatoare se manifestă într-un interviu în franceză, acordat în 1900 publicației bucureștene "L´Independance roumaine", unde afirmă că nu avem, ca într-un deșert, nici un fel de mișcare literară și nici nu am avut (p. 112-119). Negația e totală și radicală. Dintre opiniile sale politice, cel mai ciudat sună astăzi cele despre situația evreilor. Caragiale nu credea în 1900 în probabilitatea unei reușite a
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări amorțite se înalță șerpi scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri de fum/ se scurge prin spații înguste în sofismul geometriei". Ne aflăm pe un tărîm al imanenței care își refuză orice idealizare, izvorînd din sine, insubordonabilă oricărui principiu director
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
turnuri de fum/ se scurge prin spații înguste în sofismul geometriei". Ne aflăm pe un tărîm al imanenței care își refuză orice idealizare, izvorînd din sine, insubordonabilă oricărui principiu director. O imanență solară, uscată, "ca un ceas solar în memoria deșertului". Avem a face cu un "realism" lăuntric al viziunii ce reduce totul la tirania contingenței, la infinitul aparențelor, la o exaltare nemijlocită în raport cu ele. Intemperanța verbală, postura "eruptivă" a subiectului, nesațiul emisiilor sale ce se prezintă în suprapuneri simultaneiste divulgă
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > CUMPĂNĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului După zilele toride și trecute prin deșert aș aduce-n brațe marea și ți-aș spune că te-aștept. Tălpilor le-aș da cărări presărate cu sulfina, gândului trecut prin vama, doar lumini și nicio vină. Peste răni aș pune mir dintr-o lacrima de tei, dimineața
CUMPĂNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382696_a_384025]
-
și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater cuprinzător și adânc pe mai multe nivele, adăpostind o mulțime omenească aici aciuată de teama năvălitorilor nevăzuți, dar bănuiți a roi prin preajmă - vezi Deșertul tătarilor -, stânjenită de alogeni și, mai cu seamă ducându-și traiul așa cum poftesc dirigenții ei. În realitate, spre a face obiectul unor experimente socio-politice mascând o surdă, acerbă luptă pentru putere între întemeietorul obștei, nonagenarul senil - oare? - Rinu Arvunescu, insezisabilul
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
Simona Tache Cică în deșertul Negev din Israel a fost descoperită o plantă care se udă singură. Are frunze de un metru lățime care dispun de niște canale în care este acumulată apa, ea fiind apoi redirecționată spre rădăcină. E bine. Uite-așa, încet-încet, planeta
Oaia care se mulge singură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19631_a_20956]
-
90 de ani. Cândva foarte la modă, inconstanta poetă pare astăzi ieșită din cărți, și nu numai din cauza faptului că trăiește de ani buni în SUA, dar și din cauză că noua critică o vede definitiv rătăcită printre dunele de nisip ale deșertului realist-socialist. Jurnalul ei publicat acum câțiva ani, Memoria ca zestre, dovedea o memorie atât de scurtă și de lacunară, încât n-a trezit nici un interes. Când te gândești câte ar avea de spus scriitorii din generația Ninei Cassian, dacă și-
O poetă (aproape) uitată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2809_a_4134]
-
celui mai recent conflict de pe mapamond Despre campania aliaților în Irak, desfășurată în martie-aprilie 2003, se vor scrie cu siguranță numeroase cărți pe marginea implicațiilor războiului, forțelor participante, a tehnologiilor sofisticate folosite și totul, până la ultimul fir de nisip din deșert, va fi întors pe toate părțile. Poți să-i numeri pe degete pe românii care au fost acolo, în miezul evenimentelor, acolo unde s-au aruncat bombe, unde s-a tras cu tunul, unde gloanțele au șuierat peste tot. Cei
Agenda2003-19-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281005_a_282334]
-
Cei doi români au angajat un șofer, pe numele mic Abdel, cu un Nissan Maxima cu motor de 3000 cmc, de putere, viteză, cu aer condiționat, numai bun pentru o astfel de expediție: Amman-Bagdad, adică o mie de kilometri prin deșert. „Am plecat de nebuni, pe riscul nostru. Am fost puși să semnăm o hârtie că deplasarea până la granița cu Irakul nu e garantată de guvernul iordanian“. Frontiera au trecut-o ilegal. A urmat un drum marcat de ceck-point-uri americane, de
Agenda2003-19-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281005_a_282334]
-
fost puși să semnăm o hârtie că deplasarea până la granița cu Irakul nu e garantată de guvernul iordanian“. Frontiera au trecut-o ilegal. A urmat un drum marcat de ceck-point-uri americane, de zone bombardate, epave și o noapte petrecută în deșert. Până la 150 km de Bagdad parcă a fost mai ușor, apoi războiul s-a arătat în toată grozăvia lui. La Ramadi, înainte de capitala Irakului, s-a petrecut o altercație între fedaini, inși antrenați să lupte pentru Războiul Sfânt, și ziariști
Agenda2003-19-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281005_a_282334]