577 matches
-
mândru, talarul negru ce-i curgea în cuți sp [l]endizi de umeri în jos... astfel sta aspru zugrăvit în lumina cea roșie a făcliei. Ți-era frică să privește în fața lui... al acestui singur muritor în halele mari și deșerte a morții... Dar mai era el viu...? Puțin era și avea să-și rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcei eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere. El îmbla ca-n vis... îmbla pe o generație
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strălucea ochiul frumosului călugăr. Era vechea zidire de piatră cubică a sfatului orășănesc din Sevilla unde- depusese pe bietul cerșitor. Cerul cu întunecatul lui azur și cu soarele-i arzător se destindea asupra orașului vechi, stradele cele strâmte erau mai deșerte, [era] o căldură moleșitoare și nesuferită care-nfierbînta pietrele pavagiului, nisipul și murii și care făcuse ca la orce fereastră să fie lăsată perdeua... astfel încît părea un oraș orb și nelocuit, așa nu se vedea nici o ființă pe strade și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
castelului, cu păreții reci de piatră patrată, cu mobile antice și veștede, cu tablouri șterse și mohorâte, în cadruri de lemn negru... Astfel îmbla bătrânul, c-o lumânare de ceară într-un sfeșnic de argint, prin toate odăile largi și deșerte, și [ca] vise din bătrâni îl încunjurau acele portrete care, serioase în cadrele lor, se uitau parecă la el... El ajunse într-o cămară naltă și fără ferești... Afară de ușa pe care intrase nu mai era o alta... El închise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Beethoven, care-a murit înainte de atâția ani, iar o idee imposibilă este ca ceva să fie și să nu fie tot în aceeași vreme. Kellnerul adusese vinul cerut, moșneagul împlu un păhar mie, unul lui, pe care-l și deșeartă pîn-în fund. - Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost, zise el. Ai auzit tu vrodată despre Archaeus? - Ba nu. - Nu? Ei bine, Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri - Archaeus este tot. - Ptiu! bată-te vina, unchiule
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu aviditatea de a afla răspunsul unei întrebări curioase? - Dar mie mi se pare că unde-i un problem e totodată și deslegarea lui. - Da. Kant. Cei mai mulți oameni însă rămân întrebări, uneori comice, alteori neroade, alteori pline de-nțeles, alteori deșerte. Când văd nas omenesc, totdeuna-mi vine să-ntreb ce caută nasul iesta-n lume? {EminescuOpVII 284} [ARCHAEUS] (variantă parțială) 2287 Cugetări imposibile! Ce este imposibil? Condițiile a orce posibilitate sunt în capul nostru. Aicea sunt legile ciudate cărora natura trebuie să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o conjugalitate tihnită și ocrotitoare: „Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche În cursul vieții sale! Pe inima lui seacă, ruină părăsită, Paingănul urzește o pînză Încîlcită, Prin care nu răzbate nici o simțire bună... Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul ei răsună!” Alecsandri are, În fond, disponibilitate pentru toate situațiile. Talentul său e pregătit să Îmbrățișeze mai multe cauze. Nu crede, În fond, că iubirea determină existența individului și că tulbură În vreun fel oarecare viața universului. Numai Eminescu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite). În lumea de simboluri din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se lărgi de vreo doi stânjeni lungime și tot atâția lățime. Dibui, prin penumbrele care se îndeseau, niște pietre și mărgini cu ele câteva palme de loc pe care desfăcu legătura de crengi. Deșertă deasupra o sticluță cu gaz și le dădu foc. Ramurile se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în ele și acum se eliberase. Flăcările se înălțară tot mai sus, cățărându-se unele pe altele, scânteile urcau și mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sare banul din buzunar la olog, dai de ciung. Și încă ce ciung, a-ntâia ! Nu-ți place nici de ciung, îți pune capac chiorul. Avem pentru toate gusturile. Semnele prevesteau, într-adevăr, o zi bună. Orbul și Ologu își deșertară de mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la Mitropolie. Ologu se propti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
exclamă Ioanide. Merită să închinămun pahar în cinstea cavalerismului tău! Cei trei bărbați ridicară paharul, dar, cum Hagienuș vărsă puțin vin pe pavajul cavoului în fața gurilor mormintelor, de sufletul morților, ceilalți doi repetară și ei gestul, și după acest ritual deșertară câteșitrei paharele pe gât. Peste câteva zile, Smărăndache răspândea în toate cercurile cunoscuților vestea că Ioanide și Hagienuș au făcut orgie cu femei într-un cavou din cimitirul Bellu la miezul nopții. Întorcîndu-se în oraș cu camionul, Ioanide își cheltui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
istorică și de stat străină, împrejurare care, până la domnia fraților maghiari, ni se pare până la un punct demnă de invidiat. Absolutismul austriac a fost o adevărată școală de deprindere la muncă fizică și spirituală și sub acel regim sobru florile deșerte a tinerei și neîncercatei Asociațiuni ar fi făcut loc altor flori care să producă sâmburi de propășire. Formele, primite și susținute acolo de bună voie și prin contribuiri libere, la noi au fost impuse poporului de căpățînele frizate la Paris
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
răsăritene, susține că românii sunt copiii romanizării Daciei, F. I. Sulzer respinge continuitatea poporului român în așezările de astăzi, iar I. Chr. Engel e tatăl cunoscutei teorii a lui Roesler, că Dacia în vremea lui Aurelian a fost cu totul deșertată de populație romană și reocupată de ea sub regele bulgar Krumus. Teoria lui șafarik, că resturile romane rămase în Dacia s-a retras la munte, de unde apoi s-a coborât spre a umple șesurile țărilor, ca cea mai apropiată adevărului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
amiazi, sosi în București știrea că turcii bombardează Calafatul și că tunurile din întăriturile noastre au început a răspunde. Pân - acuma geniala strategie turcească de pe malul drept al Dunării s-au manifestat în bombardarea orașelor deschise și în jăfuirea satelor deșerte de pe malul stâng, încît atacul ce se face pentru întîia dată unui loc întărit și ocupat de trupe române are o deosebita însămnătate, mai mare de cum s-ar crede la întîia vedere. Nu amintim că răspunsul tunurilor noastre reîncepe o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
măturătorii și măturătoarele, a căror față niciodată nu o văzuse prea bine la lumina săracă, străvezie și înșelătoare a neoanelor, care-i spuneau numai cuvinte grele, batjocoritoare și de aceea rămânea întotdeauna singur în urmă cu căruța lui în care deșerta până în zori gunoiul luat cu dexteritate cu fărașul cu coadă lungă din grămezile strânse de măturători. A văzut firma cu litere scorojite, unele chiar sparte, care la un loc ar fi trebuit să însemne „Restaurant” și a intrat cu pași
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ocazie. Acasă ne mai așteaptă doi copii mai mici. Nu i-am lăsat niciodată singuri. Acum sunt în grija bunicilor. După cum vorbea, se observa că femeia avea un of în suflet, ce o frământa și pe care voia să-l deșarte cu prima ocazie. Stați pe locul meu! Eu tot călătoresc mai mult în picioare, pentru că sunt fumător pasionat! În timp ce vorbea, tânărul Bidaru Costică indică locul neocupat din compartiment. În clipa următoare, mama băiatului, o săteancă deschisă la suflet, îmbrăcată pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau pentru nerespectarea unei anumite cronologii. Toamna anului 1962, la începutul lunii octombrie. Frunzele copacilor de pe Bulevardul Magheru, pe jumătate verzi, pe jumătate ofilite, încă nu vroiau să se desprindă de pe ramuri. Soarele generos, ca în luna lui cuptor, își deșerta probabil ultimele sale rezerve de căldură, nu numai asupra orașului, ci și asupra canadienei cu care era îmbrăcat. Nou-nouță, cu două fețe, una vernil și cealaltă gri, deși cu fermoarul descheiat, ca un recipient de mare capacitate, comprimase aproape toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ales acest traseu, în loc să parcurgă în plus un drum lung, cotit și anevoios, pierzând timp prețios și energie, acum, au posibilitatea să ajungă unde și-au propus pe un drum mai direct și mai curat. În momentul când noi am deșertat printre primii canciocul cu amestec de ciment și piatră, știam precis că cei ce vor păși pe cărarea croită de înaintași vor mai adăuga și ei câte ceva. Atunci fiecare pietricică nou adăugată, ce va juca un rol important în configurația
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
smerit pe Sine, a disprețuit rușinea (Evr. 12, 2) și, făcându-Se om pentru tine, a luat micimea smereniei tale (Filip. 2, 8), mare fiind cinstea Celui ce a primit-o 49. Și mă mir că, auzind că S-a deșertat (fiindcă S-a deșertat pentru noi - Filip. 2, 7), nu te gândești la plinătate, ci, privind numai la smerenie, nu înțelegi înălțimea. Căci, cum S-ar fi deșertat, dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
disprețuit rușinea (Evr. 12, 2) și, făcându-Se om pentru tine, a luat micimea smereniei tale (Filip. 2, 8), mare fiind cinstea Celui ce a primit-o 49. Și mă mir că, auzind că S-a deșertat (fiindcă S-a deșertat pentru noi - Filip. 2, 7), nu te gândești la plinătate, ci, privind numai la smerenie, nu înțelegi înălțimea. Căci, cum S-ar fi deșertat, dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod S-ar fi deșertat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a primit-o 49. Și mă mir că, auzind că S-a deșertat (fiindcă S-a deșertat pentru noi - Filip. 2, 7), nu te gândești la plinătate, ci, privind numai la smerenie, nu înțelegi înălțimea. Căci, cum S-ar fi deșertat, dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod S-ar fi deșertat, dacă nu cugeți la înălțimile firii Lui negrăite? De aceea, fiind deplin și atotdesăvârșit, ca Dumnezeu, S-a deșertat pentru tine, pogorându-Se la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
deșertat pentru noi - Filip. 2, 7), nu te gândești la plinătate, ci, privind numai la smerenie, nu înțelegi înălțimea. Căci, cum S-ar fi deșertat, dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod S-ar fi deșertat, dacă nu cugeți la înălțimile firii Lui negrăite? De aceea, fiind deplin și atotdesăvârșit, ca Dumnezeu, S-a deșertat pentru tine, pogorându-Se la asemănarea cu tine; și, fiind înalt, ca Fiu al lui Dumnezeu și din însăși ființa Tatălui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Căci, cum S-ar fi deșertat, dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod S-ar fi deșertat, dacă nu cugeți la înălțimile firii Lui negrăite? De aceea, fiind deplin și atotdesăvârșit, ca Dumnezeu, S-a deșertat pentru tine, pogorându-Se la asemănarea cu tine; și, fiind înalt, ca Fiu al lui Dumnezeu și din însăși ființa Tatălui, S-a smerit pe Sine Cel ce S-a coborât din înălțimile slavei dumnezeiești atât de mult, încât a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în PSB, vol. 41, p. 1149-1150) „... Dumnezeu care a făcut firea, iar când s-a îmbolnăvit de patimi a tămăduit-o cu înțelepciune din iubirea cea către noi. S-a deșertat pe Sine chip de rob luând (Filip. 2, 7), unind-o pe aceasta cu Sine după ipostas. Astfel S-a făcut întreg ca noi, din noi, pentru noi, făcându-Se atât de mult om, cât să pară celor necredincioși că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
referitoare la greiere. Deșert Deșertul evocă, în inconștientul colectiv, solitudinea și sterilitatea. Traversarea deșertuluiă semnifică o perioadă dureroasă, marcată de lipsa rezultatelor și a recunoașterii. Este, prin urmare, posibil ca cel ce visează să aibă un sentiment de abandon (termenul «deșertă vine de la verbul latin deserere, „a abandona”), de eșec, de penibil, sentiment sporit de imensitatea (asemenea deșertului) a sarcinii ce trebuie îndeplinite. Dar deșertul are și o semnificație spirituală de purificare și înălțare. Loc suprem al confruntării cu forțele răului
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
aproape; ascunde mult; ascuns; de aur; bani; bolnav; brains; calculat; capcană; care; caterincă; căpățînă; cercetare; cerebral; cine; clară; comandă; conjunctura; control; de copil; creație; creastă; creativitate; crede; credo; creiere; creștet; cultură; culturi; cuminte; cunoaștere; cunoscător; curaj; curată; da; demonstrare; deschisă; deșartă; dezghețată; dezinteres; dezvoltare; dezvoltată; dibăcie; disciplină; distanță; este șiret; fals; falsitate; faptă; frică; frumoasă; fură; geană; gingașă; a gîndi; glas; goală; gol; grea; greier; hoinar; ingeniozitate; insectă; intelect; iscusință; iscusită; isteață; isteț; istețe; înalt; înșelător; înțelegere; îngheață; învățat; învățătoare; judeca
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]