583 matches
-
biserică - mai învoalte decât a lor, cu turle acoperite cu plumb, dar mai sărac zugrăvite și înzestrate -, erau poftiți în odăile vreunui gospodar înstărit, unde se bea țuică fiartă, se torcea lână și se spuneau ghidușii. Cei doi popi, deoparte, deșertau păhărel după păhărel, încercînd să se-nțeleagă într-o slavonă de agheazmatar, și sfârșeau prin a cânta împreună isoanele și aghioasele cele sfinte. Ceilalți se amestecau cu valahii, vorbind prin semne și schimbând rachiele, râzând fără să știe prea bine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gât și bărbie. Era desfăcută sub el și atât de plină de dorință cum nu puteau fi, își închipuise el pîn-atunci, decât flăcăii. Când, după un lung timp, îi desfăcuse pielițele de sub burtă și-i intrase adânc în născătoare, se deșertase acolo mugind răgușit, ca fiarele codrului, așa cum țipau și muierile în preajmă, de parcă vătraie înroșite le-ar fi pătruns între pulpe. Niciodată Vasili n-avea să mai simtă, oricât de pricepute muieri avea să mai încalece - și, slavă Domnului, franțuzoaicele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum ca o statuie prăbușită. Și femeia străină pleacă, ducîndu-și înfășurate-n ziar banii și andrelele-nsîngera-te, iar cei doi rămân sleiți pe recamierul lor îndoliat, până când tot femeia se scoală încet ca să arunce-n cadă prosoapele și cârpele folosite, să deșerte-n closet ligheanul, să tragă apa, să se-arunce pe podeaua de mozaic și, roșie și udă, să plângă de disperare ore-n șir... A doua zi e din nou la muncă, la fabrica ei de lapte sau de medicamente
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era-nfășurată, ar fi făcut viermi albi și grași. Te-ar fi spălat ploi și te-ar fi acoperit zăpezi, iar vara ar fi picat păsările din cer de duhoarea hoitului tău. Aici e rectul orașului, e sfincterul prin care se deșartă orașul", gândi Herman, ce se oprise lângă femeie în mijlocul spațiului cel strâmt, abject și fără speranță. Femeia însăși părea îndoită, dar se-nsenină deodată: "Ah, aici era!", spuse, arătîndu-i, în gardul de nuiele și spini, o poartă din crengi împletite, aproape
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niște sârme de aur. Așezat la geam, pe banchetă (Maarten se muncește acum cu el, îi desface curelele care-l țin fixat pe platformă, îl ridică-n brațe ca pe-un sac de box, îl duce încă și să se deșerte și-l va duce zilele următoare chiar și la muieri, căci Cees n-o avea picioare, dar membrul lui e plin de pofte ca al oricărui bărbat, iar prostituatele au preferințe perverse), Cees îi vorbește mai departe tânărului despre secta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Sunt ca o felie uscată de pâine Sunt foarte aproape și foarte departe. Sunt ultima silabă din ultimul cuvânt, Caut în gânduri povestireaă Sunt doar ce-am fost și ceea ce sunt Eu sunt finalulăsunt amintirea. AM INCERCAT Am încercat să deșert un ocean în deșertul din sufletul meu, dar nu am reușit. Nu am reușit altceva decât să inund durerile și să prefac oceanul în lacrimi. Acum nu mă pot opri din plânsul care îmi aduce doar lacrimile și îmi aduce
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
le auzeam eu, nu le auzea nimeni. Am încercat să încerc să încerce cineva să mă învețe cum să fac să văd, să aud, să vorbesc. Am încercat dar, am rămas doar cu oceanul de lacrimi pe care l-am deșertat în deșertul din sufletul meu! Am încercată SEMPER IDEM Viața a venit la mine așa, pur și simplu, fără să mi spună nimic, fără să mă întrebe ce vreau sau ce nu vreau. Viața a venit dintr-o dată fără să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
trebui să ridice berbeci să dea poruncă pentru măcel, și să scoată strigăte de război, vor ridica berbeci împotriva porților, vor ridica întărituri și vor face șanțuri de apărare. 23. Copiii lui Israel nu văd în aceasta decît niște vrăjitorii deșerte, ei care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului își aduce aminte de nelegiuirea lor, așa că vor fi prinși. 24. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pentru că vă făliți cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătîndu-vă păcatele în toate faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Canalurile le voi seca, voi da țara în mîinile celor răi; voi pustii țara cu tot ce cuprinde ea, prin mîna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!" 13. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Voi nimici idolii, și voi stîrpi din Nof chipurile deșerte. Nu va mai fi nici un voievod din țara Egiptului, și voi răspîndi groaza în țara Egiptului. 14. Voi pustii Patrosul, voi pune foc Țoanului; și-Mi voi aduce la îndeplinire judecățile asupra Noului. 15. Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
inima lor; Ș-astă bucat' de sânge închegat... Inima asta... unde-ncap atâtea Te miri ades că nu s-a rupt de mult Și nu se rupe... Și, cu toate că Istoria toată o învață pe ea Cât e de vană, ce deșerte sânt Orice-aspirări... tot[uși] nu vrea să creadă... Ș-astfel venim din sînu-eternității, Un secol după altul tot aceiași, Plină de-aceeași lung-durere-avară. Speriind lumea-o facem să atârne De tresăririle inimei noastre. Mi-aduc aminte de un cântec vechi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acest glas slab și rece, pe jumătate mort? Mantaua-ți cade, Doamne, las' să te-nchei, să șadă, Las' să te-nchei... [DRAGUL] Coroana tu ai voi să-mi cadă. [SAS] O, Doamne, lasă vorba cu două înțelesuri, Femeile-s deșerte și pline de eresuri, Dar cine ține-n samă ce spun sau ce vor ele? Mă lasă să desfășur minciunile acele. Femeia, ca copiii, visează multe, zburdă Să-ți spun eu toată taina. {EminescuOpVIII 85} [DRAGUL] Urechea mea [e] surdă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acopere tronul cu postav negru ) [SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare fetița și să cântăm de-a valma: Chiu! ce Domnie-aleasă, ce prinți, ce buni tovarăși! Le deșertați cu toții ș-apoi le împlem iarăși! (călugărul murmură rugăciunea tare) {EminescuOpVIII 87} ȘTEF[AN] Ei, m-a bătut la table... Norocul! N-am ce-i face. Mi-e frig... De două zile n-am avut somn, nici pace. Mi-e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e Dumnezeul pînii După voinț-acelui au să [ - -z - ] cânii; Popii ce spun că drepte pe oameni se-mpart sorții: Vedea-veți că [nici] locul n-aveți a-ngropa morții; Popii ce spun că-n ceruri urzesc * legile sfinte Cu promisiuni deșerte șterg lacrima fierbinte Arați câmpii de pietre în crudele sudori Și cură[ța]ți spinișe din lucrul fără spori Pe când tiranii voștri din munca voastră crudă Trăiesc ca zeii-n ceruri și neci în vis n-asudă. 2254 Fiți răi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul este al lumilor sicrii Că sori mai pâlpâi - roșii, gigantece făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde Atunci gintea-nviată din suferințe lungi Să moară, națiunea - atunci! și - nici atunci! Căci nu, nu mor Titanii din zilele bătrâne, Mai iute scutur munții, scot lumea din țîțîne S-arunc în sus să spargă bolta cea de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, voi crede c-ai învins! Căci, dacă ești arhanghel al morții cei bătrâne, Atunci ești drept, căci numai ea este dreaptă-n lume Și cei ce o servesc, căci contra orce-n lume Învinge răutatea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde, Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: Mărire ție, Satan - de trei ori, ai învins! Atuncea mă primește prin îngerii pieirei, Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei, Adânc, demonic - rece. Ți-o jur - astă știință
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar... e-o infamie. O! curagiul l-aș avea... cum am pe-acela al martiriului. Soldat? M-aș face... dar nu voi să fiu sclavul nimărui care poartă numele om. N-am ținut neciodată mult la aceste ființe seci, vane, deșerte, fie frunțile lor bolnave chiar încoronate cu aur. [ȘTEFAN] Ocupă-te cu literatura. [ALECU] Nu am talent. [ȘTEFAN] E! despre asta am putea încă vorbi multe. De ai talent sau nu neci nu te țin capabil de-a judeca în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zi chiar nici măcar voia să știe De-acel sclav căci a ei toană trecătoare-o părăsise, Iar dorințele aprinse i-au zburat ca niște vise... {EminescuOpVIII 446} E-o curată nerozie... Bine crede cine spune Că feeile mai toate sânt deșerte ori nebune BOMILKAR Să mă ierți însă povestea e din cale-afară lungă, De vei toarce-o mai departe până mâni o să ajungă. Eu te lămuresc în clipă. Ai un sclav. E de vânzare. Persianul este omul care poate, cu preț
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unei vieți Ar striga la toată lumea și-ar vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate brățara) Cine salba de la gît? Cine mândra diademă? Dac-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în gândiri. Apoi se sculă, căută la mine cu ochi lucitori și zise: - Părinte! Cât e de dulce de-a spera. Când mă dusei de la el mă simții într-atîta de mișcat încît fui bucuros că servitoriul îmi lumină prin saloanele deșerte... așa e de tare imaginațiunea dacă o trezești. Din timp în timp îl vizitam pe contele. El era mai liniștit decât până acuma; însă sănătatea sa începea a suferi, neobservat pentru el însuși, nu însă pentru unul ce avea numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
producă utilaje pentru construcții - malaxoare pentru beton, benzi transportoare, macarale - toate ustensilele și mașinile necesare pentru transformarea munților Jura, aflați pe cale de dispariție, în clădiri și case de locuit, pe care numai o arhitectură modernă le putea plasa pe platourile deșerte. IXtc "IX" Perdeletc "Perdele" Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a putea să reziste într-un cadru rural, să țină piept vulgarității și tiparelor ei de exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unde căzuse mărgica de sticlă, am ridicat pentru a doua oară dovada asta a unui negoț timpuriu cu orașele etrusce și pe urmă am văzut, trăgând cu coada ochiului, cum Armin căuta și căuta exact în același loc. Armin își deșertase pe masa din odaia de zi, în cercul lăsat de lumina lustrei, piesele colecției lui: cărămizi și cioburi din tabăra legiunii, bucăți de sticlă, piei romane, chiar și o placă de metal dintr-o platoșă. Și mereu mai adăuga o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Sena lăsînd neglijent din mînă trusa de scule care se izbește de pămînt făcînd un zgomot metalic asurzitor, ia să vedem ce avem aici. Ăsta da arsenal, dom’ Președinte, se vede că aveți legături strînse cu reprezentanții clasei muncitoare, zice deșertînd totul pe jos, trecînd în revistă șurubelnițe, chei, pile, ciocane, leviere, de toate felurile și mărimile. Pe etajera din baie și în dulăpiorul de sub lavoar îl așteaptă toate instrumentele necesare întreținerii igienei corporale fără care nu poate să conceapă viața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului, scoțînd banchetele din șuruburi, deșertînd pe jos tot conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-ți stă capul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mei. Le-am făcut un semn scurt să mă urmeze și tiptil ne-am strecurat printre manifestanți pînă într-un gang din spatele Comitetului Central. Acolo am lăsat bagajul jos și le-am făcut semn să se strîngă în jurul meu. Am deșertat totul rapid, nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]