419 matches
-
superior nu pactizează nici cu libertatea imposibilă, ca fapt, odată aneantizate "legile" impuse în viața socială, socotită de el ca fiind pervertită -, nici cu "spiritualitatea" înțeleasă ca perspicacitate comportamentală și tehnică de supunere totală față de exigențele unei (unor) valori, ca debilitate și îmbolnăvire a voinței; aceasta din urmă fiind singura "facultate" prin care omul ar putea deveni om deplin; adică supraom. Cum precizam mai sus, chipul omului nobil apare mai cu seamă în lucrările de maturitate; de asemenea, în ultima lucrare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
factorilor biologici-ereditari o importanță hotărâtoare în geneza crimei și devianței, cauzele acestora rezidă în diversele anomalii și deficiențe anatomo-fiziologice ale organismului individului infractor sau deviant. Orientarea psihiatrică și psihologică consideră că geneza actului deviant și infracțional rezidă în dezechilibre și debilități psiho-fiziologice care apar și se transmit de cele mai multe ori pe cale ereditară. În ceea ce privește teoriile sociologice referitoare la devianță, acestea diferă de explicațiile biologice și psihologice deoarece plasează cauzele acesteia în ordinea socială mai mult decât în psihologia și constituția fizică a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pareză vezicală și rectală, ceea ce reclamă îngrijire continuă. Din anamneză aflăm că sunt 6 ani de când a fost izbit de o manie acută, pentru care a fost căutat și aici, și în străinătate, de unde s a întors calm, însă cu debilitate intelectuală. De atunci a mers, urmându-se debilitatea crescând, până acum două luni, când oarecari fapte impulsive și scandaloase au provocat reașezarea sa într-un azil special. Din cele sus descrise, subsemnații conchidem că d. Mihail Eminescu este atins de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Din anamneză aflăm că sunt 6 ani de când a fost izbit de o manie acută, pentru care a fost căutat și aici, și în străinătate, de unde s a întors calm, însă cu debilitate intelectuală. De atunci a mers, urmându-se debilitatea crescând, până acum două luni, când oarecari fapte impulsive și scandaloase au provocat reașezarea sa într-un azil special. Din cele sus descrise, subsemnații conchidem că d. Mihail Eminescu este atins de alienațiune mintală în formă de demență, stare care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
corticală ocupau două regiuni opuse: partea interioară a circumvoluțiunilor frontale și extremitatea posterioară a circumvoluțiunilor occipitale, pe când cele două ascendențe cele parietale și cele tempero-sfenoidale erau cu totul indemne; fapt ce explică unele fenomene clinice din viață, adică delirul și debilitatea facultăților intelectuale, precum și perversiunea facultăților instinctive, pe de altă parte lipsa turburărilor grave ale motilității (contracturi, convulsiuni epileptiforme și monoplagii) și lipsa tulburărilor sensoriale, ilusiuni și halucinațiuni sensoriale. Din partea cordului s-a constata o degenerescență grasă a pereților cordului, deveniți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și apoi Înghițit. 350 g de usturoi, pisat bine se amestecă cu sucul a 24 de lămâi și se lasă la macerat 24 de ore. Doza zilnică: o linguriță seara, cu o jumătate de pahar de apă caldă. Pentru combaterea debilității senile, anemiei și scăderea tonusului: 4 căței de usturoi pisați, 4 cepe proaspete de mărime obișnuită, 150 g de ovăz și 40 g de rădăcină de valeriană, se dau prin mașina de tocat, păstrând sucul. Toate se amestecă cu 700
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
subiectului, traseu prezentând o sensibilitate particulară la activarea prin hiperpnee, traseu cu unde lente predominent occipitale. b) Imaturitatea emoțională, considerată ca o imaturitate a inhibițiilor reacțiilor emoționale, cu caracter de manifestare explozivă. c) Imaturitatea psiho-motorie considerată ca o stare de „debilitate motorie”. d) Imaturitatea afectivă sau starea de „arierație afectivă” constând din aspecte psihopatologice diferite de tipul dependență - independență, securitate-insecuritate, sugestibilitate, posibilitatea sau imposibilitatea de a-și inhiba reacțiile emoționale, posibilitatea sau imposibilitatea de a efectua judecăți intelectuale și nonafective, posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
congenitală; - dislalii sau tulburări de elocuțiune; - dislalii sau tulburări articulare (de cauză piramidală, extrapiramidală sau cerebeloasă, consecutive parkinsonismului, pseudobulbarism, PGP). Anomaliile de dezvoltare ale limbajului constau din următoarele: - audi-mutitatea idiopatică în raport cu o întârziere a dezvoltării funcțiilor praxice, o stare de debilitate motorie generală și un anumit grad de deficiență intelectuala; - bâlbâială cu tulburări ale ritmului vorbirii. Afaziile reprezintă tulburări complexe de limbaj privind vehicularea, înțelegerea, exprimarea și elaborarea gândirii. Ele apar în cazul unor leziuni cortico-cerebrale a centrilor limbajului. Sunt asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dobândit și definitiv al diferitelor componente ale inteligenței bolnavului. Ea poate interesa și se poate fixa la anumite paliere evoluând până la o stare demențială totală. Slăbirea intelectuală trebuie fundamental deosebită de starea de insuficiență mintala primitivă, congenitală și constituțională, specifică debilității mintale și altor forme de oligofrenie (A. Porot). În cazul demențelor, asistăm la următoarele modificări de ordin psihopatologic: - scăderea atenției; - amnezie antero-retrogradă; - incapacitatea de a prelucra și de a asimila cunoștințe noi; - incapacitatea de a putea mobiliza și dispune de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medici, cât și pentru filozofi și moraliști. Pasiunile care stau la baza „nebuniei” sunt, în primul rând, orgoliul și cupiditatea. Ele pot da naștere la halucinații, divagații sau delir. I. Kant, clasifica „bolile capului” sau „nebunia” în două categorii: a) debilitatea sau idioția, b) inversiunea sau grupa tulburărilor mintale în care intră: - halucinațiile, - dereglările facultății de a judeca sau delirul, - inversiunea rațiunii sau mania (delirul, mania și demența). Ultimul în această serie este Ph. Pinel, „medicul-filosof” care, medicalizând pasiunile și incluzând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul acesta H. Dagonet (1862) ne oferă următoarea clasificare a tulburărilor psihice în șapte grupe principale: 1) Vesaniile sau nebunia propriu-zisă în care include: mania, melancolia, stupiditatea, delirurile sistematizate cronice, tulburările psihice cu evoluție periodică. 2) Degenerescența mintală care cuprinde: debilitatea mintală, debilitatea morală și psihozele degenerative. 3) Nebunia morală sau nebunia impulsivă, cu două sub-grupe: a) nebunia morală: mania și melancolia, b) nebunia impulsivă: suicidul, homicidul, dipsomania, cleptomania, piromania. 4) Nebunii secundare în care sunt incluse următoarele forme clinice: nebunii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Dagonet (1862) ne oferă următoarea clasificare a tulburărilor psihice în șapte grupe principale: 1) Vesaniile sau nebunia propriu-zisă în care include: mania, melancolia, stupiditatea, delirurile sistematizate cronice, tulburările psihice cu evoluție periodică. 2) Degenerescența mintală care cuprinde: debilitatea mintală, debilitatea morală și psihozele degenerative. 3) Nebunia morală sau nebunia impulsivă, cu două sub-grupe: a) nebunia morală: mania și melancolia, b) nebunia impulsivă: suicidul, homicidul, dipsomania, cleptomania, piromania. 4) Nebunii secundare în care sunt incluse următoarele forme clinice: nebunii nevrozice (epilepsia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări denumite stări de arierație mintală sau oligofrenii și demențe. În sensul acesta, referindu-se la oligofrenii, el distinge două forme de arierație mintală profundă: imbecilitatea și idioția. Ulterior acestor două forme se mai adaugă o a treia, reprezentată prin debilitatea mintală și ulterior cea de encefalopatie infantilă. În secolul XX în cadrul stărilor deficitare se descriu următoarele: cazuri limită de pseudo-debilitate, sindroame psihiatrice precoce și infirmitatea motorie cerebrală. Noțiunea de arierație mintală va rămâne considerată ca o stare de deficiență mintală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
heterocronie introdusă de R. Zazzo). Separat de deficienții de intelect, se mai discută și noțiunea de pseudo-debilitate sau falșii debili (F. Dolto), prin carența afectivă, precum și aspectele de pseudo-debilitate prin regresiune, legate de stări nevrotice sau psihotice (Spitz, M. Klein). Debilitatea poate fi influențată negativ și de relațiile părinților cu această categorie de copii, precum și de relațiile acestuia cu mediul care poate produce un blocaj precoce al activităților congnitive. Stările de deficiență intelectuală trebuie definite și în raport cu contextul social, ținându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Zazzo admite că QI permite să se stabilească un diagnostic de o primă aproximație referitor la dihotomia dintre un copil normal și un deficient de intelect. Nu poate fi însă evaluat prognosticul și nici nu se poate face distincția între „debilitatea adevărată” și „pseudodebilitate”. Deosebit de importante în elucidarea acestui aspect sunt studiile lui B. Inhelder. Acesta, studiind dinamica internă a operativității, pune în evidență diferențele ce pot fi stabilite prin intermediul probelor operatorii, între modurile de organizare și de dezorganizare ale copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normali, dar în plină evoluție. Toate aceste modele de comportament ale gândirii debililor joacă un rol foarte important în ansamblul organizării personalității acestora (J. de Ajuriagueira). 2) Particularitățile afective și relaționale G. Vermeylen și T. Simon disting două tipuri de debilitate intelectuală, din punct de vedere socio-comportamental și afectiv: a) Debilul armonic, al cărei întârziere intelectuală nu se complică cu tulburări de caracter, manifestând un anumit echilibru în comportament („debilul ponderat” sau „debilul utilizabil”) și care este capabil de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la un grad de autonomie parțială și pot avea o activitate profesională. La deficiența intelectuală se asociază tulburări motorii, crize de epilepsie, tulburări caracteriale, necesitând o asistență psihopedagogică și medicală adecvate. QI are valori cuprinse între 0,50 - 0,65. Debilitatea profundă, sau imbecilitatea, este parțial educabilă, deși chiar și aceștia pot atinge un anumit nivel de productivitate profesională. QI are valori cuprinse între 0,30 - 0,50. Arierația profundă sau idioția, grupează acei indivizi needucabili, inadaptabili, dependenți, care pot dobândi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studia aspectele psihopatologice ale psihozelor debililor, așa cum sunt ele cunoscute și etichetate în literatura științifică de specialitate (K. Schneider). Psihozele debililor K. Schneider, care a acordat o atenție specială studiului acestui cadru nosologic, face de la început precizarea că starea de debilitate mintală este cea care din punct de vedere psihopatologic este opusă inteligenței. În ceea ce privește inteligența, autorul citat o leagă de sfera gândirii, definind-o în felul următor: „inteligența este totalitatea aptitudinilor și a realizărilor gândirii cu aplicarea sa practică la scopurile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiză a „formelor de gândire la oligofreni”. Acest aspect se răsfrânge și asupra personalității lor. Este vorba de „personalități primitive nediferențiate”, subliniind-se în felul acesta faptul că „nu este posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tipuri de mai sus trebuie considerate ca reprezentând baza comportamentului debililor. În raport cu cele de mai sus, se explică și modalitățile de a reacționa ale acestor indivizi - prin panică - la evenimentele vieții cotidiene. În ceea ce privește psihozele debililor, K. Schneider distinge următoarele aspecte: debilitatea, considerată ca o simplă variație a aptitudinilor intelectuale, debilitatea morbidă survenind ca o consecință a proceselor unei boli sau a unor malformații. Se pune problema dacă psihozele debililor pot fi puse în relație cu starea de fapt a debilității mintale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comportamentului debililor. În raport cu cele de mai sus, se explică și modalitățile de a reacționa ale acestor indivizi - prin panică - la evenimentele vieții cotidiene. În ceea ce privește psihozele debililor, K. Schneider distinge următoarele aspecte: debilitatea, considerată ca o simplă variație a aptitudinilor intelectuale, debilitatea morbidă survenind ca o consecință a proceselor unei boli sau a unor malformații. Se pune problema dacă psihozele debililor pot fi puse în relație cu starea de fapt a debilității mintale și modul în care trebuie considerată aceasta. Sunt semnalate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte: debilitatea, considerată ca o simplă variație a aptitudinilor intelectuale, debilitatea morbidă survenind ca o consecință a proceselor unei boli sau a unor malformații. Se pune problema dacă psihozele debililor pot fi puse în relație cu starea de fapt a debilității mintale și modul în care trebuie considerată aceasta. Sunt semnalate, deosebit de frecvent, ca forme de manifestare ale psihozelor debililor, stările episodice de excitație. Psihozele ciclice sunt rar semnalate la debilii mintali, în schimb sunt semnalate psihoze de tip schizofrenic cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnalate, deosebit de frecvent, ca forme de manifestare ale psihozelor debililor, stările episodice de excitație. Psihozele ciclice sunt rar semnalate la debilii mintali, în schimb sunt semnalate psihoze de tip schizofrenic cunoscute sub denumirea de „schizofrenie grefată” (pe fondul psihic al debilității mintale). În aceste cazuri, debilitatea mintală acționează în sens patoplastic, ea dând o formă particulară imaginii simptomatice a tabloului clinic. K. Schneider crede că debilitatea mintală, ca și schizofrenia, ar fi „două ramuri ale aceluiași arbore” ca dispoziții psihopatologice. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de manifestare ale psihozelor debililor, stările episodice de excitație. Psihozele ciclice sunt rar semnalate la debilii mintali, în schimb sunt semnalate psihoze de tip schizofrenic cunoscute sub denumirea de „schizofrenie grefată” (pe fondul psihic al debilității mintale). În aceste cazuri, debilitatea mintală acționează în sens patoplastic, ea dând o formă particulară imaginii simptomatice a tabloului clinic. K. Schneider crede că debilitatea mintală, ca și schizofrenia, ar fi „două ramuri ale aceluiași arbore” ca dispoziții psihopatologice. În ceea ce privește însă „schizofrenia grefată”, trebuie admisă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnalate psihoze de tip schizofrenic cunoscute sub denumirea de „schizofrenie grefată” (pe fondul psihic al debilității mintale). În aceste cazuri, debilitatea mintală acționează în sens patoplastic, ea dând o formă particulară imaginii simptomatice a tabloului clinic. K. Schneider crede că debilitatea mintală, ca și schizofrenia, ar fi „două ramuri ale aceluiași arbore” ca dispoziții psihopatologice. În ceea ce privește însă „schizofrenia grefată”, trebuie admisă o anumită „predispoziție constituțională” la schizofrenie, și nu neapărat existența debilității mintale. 31. DEMENȚELE Cadrul general Demența este o slăbire
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]