421 matches
-
un istoric și filolog apreciat. Un alt înaintaș al acestei celebre familii, cel din care aveau să se tragă celelalte vlăstare, a fost Enache Văcărescu, mare dregător în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. De altfel, acest Văcărescu a fost și el decapitat, la Constantinopol, împreună cu domnul și feciorii acestuia, tocmai pentru că ei își iubeau până la sacrificiu patria și poporul și nu voiau să renunțe la credința creștină în care se născuseră. Moștenind harul înaintașilor ei întru ale creației literare, Elena Văcărescu s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
rămâi lângă mine oricât de greu îți este în răzbunarea flămândă de patimi ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în iubirea de gheață a umbrei până când iarna de vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele cu flăcări de spume ce mai locuiesc pe această plapumă decapitată a spiritului ce-ți naște și-n mâine o viață de-a valma pe un pământ de cuvinte uitat în ochii mei ce nu mai plâng... În ochii mei ce nu mai plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune precum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin acel HAZARD dureros de blând al înnoptărilor. Uneori mi se pare că mă amăgesc singură, uneori de ce alerg din calea ciudățeniilor decapitate o ușoară umbră îmi decide-n arsura strigătului pe acel GLAS AL IERTĂRILOR. De ce ar trebui să mă mint din când în când, nu știu, poate dorul de acea veșnică iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern arderea din ce în ce mai profundă a pământului nostru unde nimeni nu simte orizontul acoperit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
strălucitor care mînjește pereții. În aceeași clipă Personajul V. se trezește transpirat. E speriat și în același timp fericit. Fumează o țigară, apoi se culcă din nou uitînd visul. A doua zi însă rămîne blocat citind în ziare despre cadavrul decapitat al dușmanului ce-a fost descoperit într-o clădire păzită, închis pe dinăuntru în apartamentul său. Tînărul Doctor citindu-i paginile e nemulțumit. „-Asta visezi tu?”-îl întreabă el. „-Cred că mai degrabă ai nevoie de un psihiatru.” „-Apare și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în acest labirint de păpuși și de oglinzi, spre a-l salva pe Cain. Sfârșitul grupului de spioni este și sfârșitul teatrului lui Rico-Rico. Pe scenă nu se mai află decât corpul inert al lui Mélodie și masa de păpuși decapitate, între care își află moartea și infamul Roland. Europa lui Corto cuprinde și un colț scăldat în sânge și răzbunare. Călător în Irlanda pe cale de a deveni dominion, după anii de luptă ce culminează cu Easter rising, Corto este spectatorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
spre dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încotro?” Îl Întrebă el. „Vreau să văd ce e acolo.” „Poftim”, făcu piciorul. Șchiopătînd ușor, medicul ajunse la dulap și deschise ușile, apoi se dădu În lături. Înăuntru se afla trupul lui Lilith, decapitat, cu sânii tăiați și puși pe umeri În chip de epoleți. Halucinația nu dură Însă decât o clipă. Cineva În stânga lui hohoti, aducându-l cu picioarele pe pământ. Nu, aceasta era cu neputință. Noimann avea toate viciile de pe lume, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puțin, apoi să facă o plimbare în pădurea Boulogne. N-aș vrea să mă risipesc în amănunte. Vă cer, totuși, îngăduința să vă sugerez ce scenă se va fi petrecut, în dimineața lui 9 Thermidor, în fostul dormitor al reginei decapitate, unde era așteptat, conform înțelegerii, Saint-Just. Fiecare dintre cei așezați în jurul mesei bănuia că ziua care începuse cu un cer înnorat putea fi ultima pentru oricare dintre ei. Cine va pierde? Întrebarea plutea în aer, în vreme ce soarele ieșit din nori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încalce. Legea posesiunii - actul ce susține, de fapt, Stațiunea - e mai presus decât orice Ordonanță. Magistratul, chiar urât de către toată lumea, este garantul unei anume rânduieli. Castelanul o va distruge. Au apărut, pe ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se gândească. Nu; erau gândurile tale. Până de curând, pentru că a intervenit ceva. Ți-ai notat în jurnal: În cutia poștală am găsit, desenată pe o notă de plată, schița afișului pe care l-am conturat în Stațiunea. Pasărea, șarpele decapitat; dedesubt, KK! E vorba, cred, de o glumă proastă. Bună, de fapt; poate nițel deplasată. Isprava vreunui amic scriitor; am citit, câtorva, mici fragmente din roman. Chiar am publicat câteva zeci de pagini în reviste, dar nimic despre afișul criptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acuzat pe cel de-al doilea fiu al lui Hasan. Fără să mai Încerce să-i verifice spusele, acesta din urmă a poruncit să fie retezat capul ultimului său fiu. Peste câteva zile, adevăratul vinovat mărturisea; era, la rându-i, decapitat. Biografii Marelui Maestru amintesc masacrarea fiilor acestuia spre a-i ilustra rigoarea și imparțialitatea; precizează că obștea de la Alamut a devenit, cu ajutorul acestor pedepse exemplare, o oază de virtute și moralitate, ceea ce e lesne de crezut; se știe, totuși, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi Înăbuș un țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu un zâmbet rece, Îmi șoptește: — E un vechi vicleșug, este adus un copil sau un bărbat de talie mică, i se așază pe creștet căpățâna tăiată a unei oi, Întoarsă În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se așază pe creștet căpățâna tăiată a unei oi, Întoarsă În așa fel Încât gâtlejul sângerând să fie Îndreptat În sus, și totul se acoperă cu o pânză albă, găurită În locul potrivit. După cum vedeți, efectul este impresionant. Trage din pipă. Decapitatul țopăie și se Învârte pe scenă, minute În șir. Înainte de a-și ceda locul unui personaj straniu, În lacrimi. Baskerville! Din nou, Îl din priviri pe reverend; se mulțumește să ridice enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai exact acest lucru, se împiedică, se reechilibră și porni să-și caute pe punte capul smuls... 13 ― Robot!... un robot împuțit! murmură Parker, cu detectorul în mâini. Trunchiul conținea, se vede treaba, și el urechi electronice ultrasensibile fiindcă masa decapitată și extrem de robustă se întoarse în direcția glasului și avansă ca o păpușă mecanică spre Parker. Ridică detectorul și inginerul trase una, două, trei lovituri în umărul robotului... fără nici un efect. Acesta desfăcu brațele puternice și-l prinse pe Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
De acord, zise Lambert. Ridică două containere și, însoțită de Parker, se îndreptă spre secția navetei. Ripley alergă spre popotă. Nu căută mult. După ce se asigură că motanul nu se găsea în popotă și că nu se atinsese de forma decapitată, o zbughi spre pasarelă. Îl reperă imediat. Era așezat cu nonșalanță pe pupitrul lui Dallas, lingându-și cu grijă blănița. ― Jones, ești norocos, zise ea surâzând. Aparent, el nu era de aceeași părere. Când ea întinse brațele să-l prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
are și ea un suflet de care să se-agațe. Știți că Robespierre e proaspăt? Înainte a avut alt câine. — Serios? se arată Lionel interesat, neștiind cum să scape mai repede. — Un buldog. Îl chema Danton. A murit de tânăr, decapitat. — Parcă am auzit ceva... — Pe trecerea de pietoni. Un BMW în mare viteză. Până la urmă, tot marea burghezie i-a venit de hac lui Danton. Adevărul e că lătra cam tare. — Așa e, confirmă Lionel, fără să știe exact despre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în două degete, pungile țuguiate în care balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știți, restul lumii are. Toata lumea are dreptate, numai cine stiu nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să se mire. — E bine să știi că nu mă cheamă Venera, cum tot repeți. Numele meu este Tereza. Ți l-am spus încă din prima clipă, când ai apărut aici, în ușă, cu punga aceea nenorocită cu pui vineți, decapitați, despre care pretindeai că sunt portocale. Ți l-am spus și l-am repetat, dar n-ai fost atent, deși pari atent la toate. Nu ești, de fapt. Nici nu poți fi, nu ești destul de nepăsător. Nu ești nepăsător, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încet printre lăzile cu roșii trudite. Plin de sângele legumelor, bărbatul smulse cuțitul din jumătatea pepenelui expus pe tarabă și porni să tranșeze femeia începând cu toracele și terminând cu gamba piciorului stâng, pe care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
găsi o ocupație lucrativă în timpul detenției), reușise să convertească la credința creștină pe însuși prefectul Asteriu și toată familia lui". Preotul Valentin a murit ca martir în anul 268 sau în 270, fiind bine bătut precum un șnițel, și apoi decapitat. "Alte biografii, ne spun că a fost închis pentru că a acordat ajutor unor martiri în închisoare, și în timp ce se afla aici, l-a convertit pe temnicer, redându-i vederea fiicei acestuia". Scrierile vechi menționează și un alt Valentin, episcopul de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
urmaș. De croiuri noi nici nu mă mai apuc. Am îmbătrânit. Mai deunăzi, după ce am tras oblonul și am urcat în camera mea, am avut un vis. „Noaptea vegetația vizitează vechile croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a întins cu sălbăticie peste catifele. Mașina mea de cusut duduia ca un tren în tunel, cu toate că nici nu mă atinsesem de ea. Tivea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Ruinele mi se par acum mai puțin fabuloase. Le-am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze și de flori care le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi parcă, și ei, sau bolnavi de tainele locului zburau peste ierburi. Păsări țâșneau din iarbă, multe, ca pe vremea când se hrăneau cu resturile de la ofrandele depuse în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]