609 matches
-
devenise extrem de încordată, agenții operativi erau pregătiți să acționeze în orice clipă. Când a început să recite Șciukin, aceștia au dat semnalul și s-au năpustit prin mulțime spre monument. De obicei, ne străduiam să facem cerc în jurul celor care declamau, ca să nu permitem să aibă loc provocări, în plus, publicul spectator ținea totdeauna cu noi. Și de data aceasta era la fel, numai că agenții erau foarte furioși, pentru că în mulțimea strânsă erau mulți oameni veniți întâmplător și unii erau
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
pervers al viețuirii noastre, devenit insensibil la sacru și la fervoarea câte unui neoromantic răzleț. Căci, în pofida datului conjunctural, poeta este o natură optimistă, pentru care nici socialul, nici metafizicul nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
română sta la hotel ca pe ghimpi, la fel ca Neculce pe vremuri. Și, într-o bună dimineață, la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons nous jamais de ce funeste empire?... Ieși-vom noi vreodată din ăst funest imper?
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
ființa lucrurilor, în mod poetic. Oare a exprima ființa nu este un exercițiu făcut de filosofi? Asta este, destinul filosofiei este de a da motive, nu numai intelectuale, bineînțeles. Totuși, poezia, sau mai bine spus poeții adevărați, sunt capabili să declame și să exprime cu voce tare chestiunile de ultimă oră ale timpului lor, și nu numai atît, ei sunt purtători ai cuvintelor, păstrătorii lor. Lor li s-a hărăzit darul de a cînta cu voce primară lucrurile însele. Nu trebuie
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
la fel ca mandatele lui Traian Băsescu Victor Ciutacu mai spune că ultimele luni ale lui Traian Băsescu, în funcția de președinte, sunt la fel ca mandatele sale. " Sfârșitul carierei publice la vârf a lui Băsescu, om politic care e declamat continuu necesitatea reformării instituțiilor statului, e în același ton cu ascensiunea lui și mandatele sale: urât, sulfuros, lipsit de limite. Degeaba pișă ochii cu steagurile-n spate, degeaba pune mascații pe frate-său, degeaba încearcă să se derobeze. Nici propaganda
SCANDAL MIRCEA BĂSESCU. Ciutacu: E aproape IMPOSIBIL așa ceva by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29238_a_30563]
-
a generaliza metodic o anume schemă de program, dispusă Hamiltonian, pe un registru foarte amplu de gusturi și orizonturi de așteptare. Așa se face că Emphasis-ul este astăzi adeptul spectacolului total: muzică, teatru, coregrafie, plastică. Se cântă, se dansează, se declamă, se joacă ori se exersează pe orgă de lumini. Totul în regia și scenografia fluidă și mereu surprinzătoare concepute de Florence Lopez. Rimski-Korsakov, Astor Piazzolla, Scott Joplin, muzici antice ori șlagăre rock, folk, pop de ieri și de totdeauna sunt
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
mereu dacă ceea ce citește nu reprezintă cumva un vis ori delirul naratorului. Un lucru este cert: claritatea nu este "la qualité maîtresse" a acestui roman. Tot la capitolul reproșuri trebuie pusă retorica prea avântată a personajelor. De multe ori acestea declamă ca într-o piesă de teatru de Camil Petrescu, "văd idei", în loc să se exprime simplu, firesc la obiect. De multe ori dialogurile mi s-au părut lipsite de naturalețe, tonul este prea înalt pentru a da iluzia unei conversații obișnuite
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
foarte multe lucruri. Negoițescu era o pasăre rară în literatura română. Era un personaj care și-ar fi găsit loc fără atîta zarvă în cultura germană sau franceză. Ar fi putut fi asemeni lui Gide sau Montherlant." * După ce și-a declamat frustrarea pe toate tonurile (era să zic: toanele) în scrisori particulare, publicate generos de CONTEMPORANUL, dl D. Țepeneag revine acum în paginile aceleiași reviste (nr. 16) într-un dialog cu dl Ion Simuț. Dl Țepeneag are o viziune războinică despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
o assiete anglaise, cum ni le și așază, de altfel, Radu Paraschivescu în Argument, aș începe să înghit toxine mari și mici. De ce? Fiindcă alunecă, gogîlț-gogîlț, cel mai bine. De pildă, micul tratat de (anti) artă oratorică despre cum se declamă din Eminescu, în stare, abstras din chenarul (îndoliat...) al polemicilor de tot felul, să tragă o chestie (pardon!) serioasă, dom'le, spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
încearcă să acrediteze o atare perspectivă). Ele sunt deprimantele semne ale totalei lipse de talent. Înafara celor câteva replici ale lui Pirgu (singurul personaj credibil al cărții), romanul pare născut din ambiția fără măsură a unui peltic de a-și declama în piața publică sonatinele nu doar lipsite de gust, ci și golite de cea mai plăpândă energie vitală. Nu-mi pun neapărat problema să "învăț" ceva din literatură - deși literatura bună te învață totul. M-aș fi așteptat măcar la
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
trei din urmă, potrivit ziarului Adevărul din 28 noiembrie, "și-au ridicat în slăvi patria și mai ales tatăl." Victor Socaciu este și el, într-un fel, fiul bardului de la Bârca. Alături de ei, în organizarea Primăriei sectorului 2, și-au declamat totuși iubirea de Mihai Viteazul, Victor Crăciun, Hajdu Gyozo, Ion Brad, Radu Cârneci și Vasile Băran. Cîteva ore bune, stațiile trecutului au pus stăpînire pe sala cu pricina din buricul Capitalei. Singurul care a avut umor - fără voie! - a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
distins și, prea scump bărbat al națiunii celei sărace de bărbați distinși, cum că această pierdere nu e numai o pierdere, o calamitate familială, ci e și o pierdere națională”14. La mormântul poetului, Iacob Mureșianu, prietenul și colaboratorul său, declamă o odă funebră în care se menționează pentru prima dată caracterul profetic al celei mai bune părți din lirica sa: „Profet măreț sub soare de vița Romei veche/ Erede 15 al virtuții poporului faimos,/ În farmec de viață cu ani
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
de foarte departe/ hărțile nu-s de mare ajutor"). Mult mai dinamic în expresie, Andrei Codrescu își cântă drama jucată de istorie senin dar la fel de tensionant, cu sarcasm dar și cu umor, cu deferență dar și cu indiferență. În spatele vorbelor declamate cu o cuceritoare directețe se ghicește zbaterea unei experiențe, colective sau individuale, trăite intens. Se identifică cu mediul, cu oamenii pe care îi cunoaște, le preia dilemele, se revoltă alături de tineri sau împotriva lor într-o multitudine de ipostaze. Andrei
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
ale... colegilor de breaslă, "Trei, Doamne, și toți trei" reușind timp de vreo oră și jumătate să ne spună, cu detalii, nimicuri gigantice, fapt care l-a făcut pe Haralampy să soarbă setos niște pălincă și să înceapă apoi să declame în limba arabă versuri proprii: Pe o stradă lungă-scurtă Niște inși mergeau venind Și-n tăcerea lor profundă Se-auzeau bolborosind... Evident că prietenul nu făcea aluzii și exagera în privința bolboroselilor, dar poeții mai și fabulează din când în când
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
simțul detaliilor poate fi suficient, în cazul dialogului e nevoie de o foarte fină intuiție a firescului. Replicile trebuie să sune natural, să pară că nu mai sunt scrise, ci rostite, or tocmai asta îi lipsește lui Liviu Cangeopol. Personajele declama pretențios sau împletesc monologuri interioare, adeseori incitante, dar care nu sună niciodată normal. O lume ficționala în care se vorbește astfel își lasă prea la vedere șforile, iar artificiul este evident. Deschidem la întâmplare și surprindem o discuție despre comunism
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
în interludiile versificate ale lui Joyce: "Și pentru ce'n definitiv/ Să nu fi luat locomotiv/ să facem un tablou votiv/ cum au făcut și ceilanti/ în burguletul Piatra-Neamt?" Altă dată muzică e bacoviană, cu aceleași accente de umor amar declamat cu jumătate de voce, în care motivelor romantice li s-a sucit gîtul cu un gest elegant și teatral (titlul: "Aceasta idioata Luna plină), iar nefericirea personală, proiectată pe un fundal al tragismului universal, e redusă la burghezul disconfort: "Nenorociri
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu numai că nu e insuportabil, dar e chiar dezamăgitor prin stupizeniile pe care le declamă. Într-un singur loc are Bogdan Ghiu dreptate, cînd spune că Bataille e de evitat. Într-adevăr, a două oară nu-l mai citești. Sau, dacă totuși o faci, ori îți place să te amuzi pe seama gogorițelor însăilate pe marginea
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
critice, fotografii cu valoare documentară. Este un "dossier", un instrument de lucru, bine gândit. Despre Eugen Simon și opera sa (literară, științfică, pedagogică) vorbesc Constantin Th. Ciobanu, Alexandru Zub, Lucian Orășel, Alex. Ștefănescu (adică eu). Al. Dobrescu, venit de la Iași, declamă patetic: "Aț avut dreptate, Eugen Simion!", referindu-se la pozița adoptată de Eugen Simion imediat după 1989 față de viața politică. Dintre realizatorii volumului omagial vorbesc Nicolae Iliescu, Andrei Grigor, George Cușnarencu. Nicolae Manolescu, care n-a putut participa la întâlnire
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
fi exclus ca în curând, prin repovestirea unor enunțuri sau chiar prin pastișarea stilului filosofului, să se constituie o operă apocrifă. Soarta gândirii lui Petre Țuțea este să devină folclor. Ce anume face ca o carte compusă din fraze sentențioase declamate în mijlocul unor prieteni, din sincerități teatrale, din invective copilărești la adresa unor sisteme politice să fie un best-seller? Gabriel Liiceanu a reflectat cu binecunoscuta sa gravitate asupra acestei inevitabile întrebări și a dat un răspuns: "trebuie risipită din capul locului o
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
suprarealismului, postmodernismului, ermetismului sau al filozofiei, fapt care putea să-l proiecteze în mijlocul marilor și neînțeleselor spirite ale lumii... Ca orice pui de dac (cum l-au susținut entuziaștii, patriotarzii și, mai ales, răuvoitorii), cele câteva poezele insipide, le-a declamat teatral familiei înțepenită de uimire și fericire în poziția de "pe loc repaus", copleșită fiind de genialitatea insului...; acest lucru i-a născut și consolidat în minte ideea că și-a găsit menirea pe lumea aceasta; a citit "capodoperele" și
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
a impune la conducerea țării Convenția Democratică!) când, din primele clipe ale existenței sale, acest regim a arătat un dispreț inimaginabil tocmai celor mai entuziaști lobby-sti? Cum să dăm față cu studenții, cu colegii noștri profesori sau doctori, cănd cederistii declama sforăitor susținerea prioritară a "educației, sănătății și culturii", iar domeniile cele mai batjocorite sunt tocmai acestea? Cum să explicăm omului de pe strada că angajamentele privind deconspirarea securității că organ represiv, a turnătorilor și asasinilor din decembrie �89 se împotmolesc în
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
eficiență febra schimbărilor presupuse a fi inevitabile. Sub acoperișul unei declarații de independență față de Moscova, ca unic centru de îndrumare și control al comunismului mondial, Bucureștii au început o operă pe care n-au isprăvit-o". Regretînd că "s-a declamat o ideologie nouă" pe baza unor "deprinderi vechi" (în treacăt fie spus, chiar dl. Ungheanu e unul din făurarii acestei "ideologii noi"; oare din modestie nu-și recunoaște contribuția în chestiune?), autorul emite o altă teză burlescă, potrivit căreia credincioșii
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
că un bibelou de Sevre, alta frumoasă că o pictură de Aman, adică Beba și domnișoara Puchiu. Cand le vedeai pe amândouă, vedeai întruchiparea candoarei și a frumuseții sublime. Dacă și astăzi eu că și ceilalți colegi ai mei putem declama fragmente întregi din Divină Comedie a lui Dante sau versuri din Petrarca, este numai meritul lui Zinelli care a știut să ne insufle dragostea și pasiunea pentru această limbă muzicală. Păcat că nu am avut același noroc și la franceză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
că un bibelou de Sevre, alta frumoasă că o pictură de Aman, adică Beba și domnișoara Puchiu. Cand le vedeai pe amândouă, vedeai întruchiparea candoarei și a frumuseții sublime. Dacă și astăzi eu că și ceilalți colegi ai mei putem declama fragmente întregi din Divină Comedie a lui Dante sau versuri din Petrarca, este numai meritul lui Zinelli care a știut să ne insufle dragostea și pasiunea pentru această limbă muzicală. Păcat că nu am avut același noroc și la franceză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
umoristică: „Imaginați-vi-l cu barba lui de matroz îmbătrânit parcă sub Aurora boreală, în urmă cu zece ani, într-o dimineață de primăvară, stând în piața Matache în fața unui ziar pe care se odihneau două perechi de pantofi și declamând cu voce de stentor: „Ia pantofi cu talpa groasă/ Care iarna nu te lasă!”, spre stupefacția gospodinelor și-a altor cumpărători din preajmă. Erau pantofii mei și-ai poetului Rusalin Mureșanu, pe care ne-am gândit să-i sacrificăm la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]