603 matches
-
cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar, după ce a fost lăudat pentru scenografiile lui, a dorit să declame el însuși fragmente de teatru. Ceea ce a și făcut cu glasul lui muzical, cu o dicțiune perfectă și cu gesturi elegante. Nu mi-am dat seama că a rostit unele replici din Miles Gloriosus de Plaut, până nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viziune foarte neagră despre viață..., spuse Christiane, la capătul unei tăceri ce devenea apăsătoare. — Nietzscheană, preciză Bruno. Mai curând nietzscheană de doi bani, crezu el necesar să adauge. Am să-ți citesc un poem. Scoase din buzunar un carnet și declamă versurile următoare: Mereu aceeași veche nerozie Cu veșnica reîntoarcere... Lasă... Eu ling Înghețată rozalie La Zarathustra, pe terasă. — Știu ce trebuie să facem, zise ea după o nouă tăcere. Mergem să facem sex În grup la Cap d’Agde, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
celor trei R - Reduceți, Refolosiți, Reciclați... Cam pe la ora budincii de alge, Alice a început să vadă dublu și să se legene în scaunul ei făcut dintr-o cutie portocalie. Peste masă, Jake o asculta cu atenție pe Jessamy care declama o listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce Joss se scobea în dinți și se uita la el fascinat. Alice și-a dus mâna la gură ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de prezentabil, ar cam fi cazul să plece din cocină și să locuiască într-un loc decent. Poate, a declamat Amanda cu hotărâre, să vină la Londra, cu mine. Apoi a aruncat o privire peste costumul plin de spumă, ud și mototolit al lui Hugo. —A venit vremea să-l preiau. Să-l duc... ăăă, peste tot. La premiere. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lumea reală. Dar în lumea fantasmagorică a creierul tău totul este posibil. - Iar bați câmpii... - Eu nu bat câmpii niciodată. Eu sunt un Magician. Și prefer să rămân fără tine, până la urmă. Găsesc pe altcineva. Puse mâinile în șolduri și declamă: - Magicianul și-a făcut datoria, Magicianul poate să moară! Să dispară, ca să fiu exact! - Ce bine-ar fi! Cine ești, până la urmă, conștiința mea? Nu te cheamă cumva și Jeremy, ca în desenul acela animat? - Bagatalizezi un moment foarte important
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
avea să Înceteze din viața aceasta efemeră, mergând la cea veșnică. S-a spus, pe drept, că era foarte bun orator (de aceea eu Îl supranumisem Constantin Gură de Aur) și un recitator inegalabil, nu atât prin talentul de a declama, cât prin memoria-i miraculoasă, reproducând fără greș mii și mii de versuri. Dar, pe lângă numeroasele poezii memorate ca nimeni altul, Costică putea să recite, de asemenea impecabil, multe texte În proză din scrierile Căpitanului și din cele ale Comandantului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe la Cârciuma de la muzeul literaturii de pe Cealaltă lume, pe CĂutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă și Declamă cu Voce Baritonală la Cârciumă, Spărgându- ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente În Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și Îi Trebuie Bani de lapte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe la Cârciuma de la muzeul literaturii de pe Cealaltă lume, pe Căutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă și Declamă cu Voce Baritonală la Cârciumă, Spărgându- ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente în Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și îi Trebuie Bani de lapte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vrut sa urmez mai degrabă clasa de dramă. Dramă! Sa fiu actriță, să am admiratori. Mi-au spus însă că nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridică în picioare pe banca din chioșc și, întinzînd mâinile, declamă cavernos: Voi sunteți urmașii Romei, niște răi și niște fameni. De sus, zărise pe Marina în bucătărie. - Marino, țipă ea de departe, ai fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos.În curând, Otilia călca în fața lui Felix, pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a întîmplat în familia noastră asemenea rușine. Trebuia să vă gândiți bine înainte de a face pasul ăsta. Stați împreună de un an, aveți copil și trăiți ca păgânii. Să nu vrei tu, Stănică, să faci cununia! - În fața lui Dumnezeu, declamă clamoros Stănică, suntemuniți pe vecie. Numai moartea ne va despărți. În vreme ce Aglae vorbea, moș Costache o privea țintă, însușindu-și cu fizionomia toată atitudinea ei reprobatoare. Când însă luă cuvântul Stănică, ochii îi fură atrași ca de un magnet în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stil mare a Capitalei din acea epocă. - Examineaz-o pe Otilia, stărui Stănică. E cam nervoasă,debilă. Otilia opri scurt, cu un gest ironic, pe doctor, care se mișcase spre ea. - Mersi! Nu sunt bolnavă, sunteți prea gentil! - Nu știi, Otilio, declamă Stănică, ce ureche fină aredoctorul! Minunată! Dacă-l aduceam la vreme la îngerașul meu, azi ar fi trăit. Să știi ce te așteaptă, să previi, ăsta e rostul medicinei! Moș Costache, te rog eu (Stănică făcu din mâini semnul rugăminții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă maiam bani. Stănică se repezi și-i sărută afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă cu familie afectuoasă și bună. Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dai și dumneata seama. De ce să te privezi de o asemenea beție lirică? Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar și gesticula, oprindu-se din când în când și rezemîndu-se de balustrada cheiului, spre a demonstra mai bine și a-i declama unele versuri, persuasiv, în șoaptă, trăgîndu-le cu mâna din gură și sugând din buze voluptuos, ca după mușcarea unei piersici. Îi puse lui Felix repetate întrebări, dacă nu cunoaște cutare sau cutare poet român sau străin, și Felix trebui să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
répentir, Oùsur la vague lente et lourde d'un soupir Le coeur le plus secret aux lévres vient mourir. Il est d'étranges soirs oùles fleurs ont une îme, Et ces soirs-là, je vais tendre comme une femme.1 Weissmann declama prelung, cântând aproape, apropiindu-se și depărtîndu-se de urechile lui Felix, așa cum fac violoniștii țigani în Ungaria și Austria. - Cum? Nu-ți place, poate?! Așa un poem minunat! Cred că știi de cine e! Cum, nu știi?! E de Albert
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din urmă și lui moș Costache, care, vizibil necăjit de dispersiunea tutunului său, luă ultimele fire și-și făcu o țigară mai groasă decât a tuturor. - Va să zică, unchiul dumitale, zise medicinista de la pian, are o domnișoară. - Și ce domnișoară încă! declamă Stănică. Domnișoara Otilia este o frumusețe rară. Să sperăm că în curând vom face nuntă. - Nuntă, cu cine? întrebă medecinista de la fereastră. - Cu dumnealui, dacă dă Dumnezeu, zise Stănică, arătîndcu mâna spre Felix și făcând cu ochiul spre bătrân. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nervozitate. Dacă s-ar fi analizat, ar fi descoperit că invidia pe Otilia ca întotdeauna, însă acum invidia se prefăcuse în sentiment de înfrîngere, în casa ei. Apăsând, fără tact, pe partea cea mai dureroasă a sufletului ei, Stănică îi declamă aceste inepții: - Aurico! Nu mai plânge, că Stănică veghează. Viitorul tău abia acum începe. Am pentru tine niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
conjugale. Olimpia dormea, horcăind ușor, cu plapuma pe jumătate căzută. Stănică se așeză pe marginea patului și o bătu posesiv cu palma pe umărul gras. Olimpia sări în sus. - Ce-nseamnă asta, de mă sperii în toiul nopții? - Femeie scumpă! declamă Stănică. Olimpia se întoarsepe partea cealaltă și căută să adoarmă din nou. - În definitiv, zise Stănică, încercînd s-o ia în brațe, tu ești tovarășa mea, tu ești prima mea dragoste. - Dar ce ai, mă rog, în noaptea asta? Ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și de vițios, îți închipuiești așa de mult despre mustăcioara d-tale, ești convins că zâmbetul d-tale e fermecător și ochiul săgetător - în fine, în vârsta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
turbare... nu vezi tu cum turbez de amor și de dorință, frumosul meu copil... - Publicul râde... taci... Cortina jos... - Ah, cortina nu cade... nu te las, nu te las! El se desfăcu cu putere... Publicul aștepta... El începu să improvizeze. Declamă c-o dureroasă mândrie, *** se revărsau frumoase și mari în fruntea lui. Ochii lui de un întunecat albastru se luminară ca cerul... umbrele lor lungi se ridicau ca și când ar fi vrut s-o fixeză pe Cezara în locul în care sta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și credințele ce-i reglează cursul, la fel cum ecluzele îl reglează pe acela al unui fluviu. Pentru ea, important este să se mențină cît mai aproape cu putință de concret, de trăit. Cuvîntul pronunțat, imaginea dată de un personaj declamează o reacție instantanee. Ea diferă astfel de gîndirea critică prin trei caracteristici: indiferența la contradicție, vivacitatea și repetiția. Indiferența la contradicție se observă din aceea că o mulțime acceptă și combină cu dezinvoltură idei care se anulează reciproc idei șovine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
are impresia că deține o cheie, că înțelege totul și știe să rezolve cele mai complexe probleme prin mijloace nu prea sofisticate. Reduse la cîteva propoziții elementare, reiterate adesea, îndelung, ideile acționează asupra motivațiilor profunde ale actelor noastre și le declamă în mod automat. Aceasta și este funcția sloganurilor, a cuvintelor de ordine turnate în cele mai scurte tipare cu putință. Este și funcția faptelor exemplare sau extraordinare revoluție, lansarea primelor rachete spre Lună care frapează și reușesc să sugereze o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care depun semnele autorității lor. Acolo, ei ocupă locul central. Se transformă în idoli, pentru a atrage privirea mulțimii, regizîndu-și persoana și funcția pentru a le subjuga mai bine. "Faceți-vă un chip, chipul meu, și aveți încredere în el", declamă ei către culise. O maree de portrete și de embleme purtate de mulțime impune personajul lor, îi găsești pretutindeni, în locurile publice, dar și în locuințe. Dacă nu cumva se bucură de privilegiul extraordinar de a putea face un chip
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să apere revoluția în fața detractorilor săi. Dar mai intervine și altceva: preocuparea de a-și face creditat rolul personal, pe de o parte, și obsesia de a da un anume sens revoluției române, pe de altă parte. De aceea, autorul declamă în trombă: „O revoluție se judecă, în primul rând, prin programul său: cât de profund, cât de radical este acesta, care este motivația lui și în ce dinamică, în ce perspectivă se înscrie” (p. 13). Particularitatea revoluției române a constat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un volum care clarifică presupozițiile antropologice ale Iluminismului, care au desfigurat învățământul teologic din sute de Academii apusene sau răsăritene. Finalitatea acestui proces de distorsionare a sensului mistagogic al teologiei a fost consemnată în anul 1906 de Pavel Florenski, care declama cu exasperare aproape nietzscheană: „În zilele noastre sistemul de învățământ religios a primit cea mai grea lovitură ce poate fi adusă unei valori spirituale - și-a pierdut valoarea pentru conștiință. Lumina s-a stins. Vatra nu mai încălzește conștiința, centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări se strângeau în jurul lor, ascultându-l timizi, punându-i întrebări la care răspundea întotdeauna clar și precis. Bătrânii în schimb clătinau din cap psalmodiind și îndepărtându-se mai ales când el declama poezii: Un călugăr care scrie poezii e un sacrilegiu excalamau ei, repetându-și afirmația, vrând parcă să accentueze ideea că diavolul punea la cale ceva necurat printre acele ziduri împresurate pe-afară și pe dinăuntru de tufe de capere și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]