1,420 matches
-
negativ al verbelor: du!/ nu duce!, zi!/ nu zice!, fă!/ nu face!, fii!/ nu fi!; * declinarea după număr, cu acceptarea de variante libere pentru: antet anteturi / antete, căpșună căpșuni / căpșune, copertă coperte / coperți, râpă râpe/ râpi, nivel niveluri/ nivele etc.; * declinarea după caz, cu acceptarea de variante libere, pentru: îmbrăcămintei / îmbrăcăminții, savoarei / savorii, Ilenei/ Ileanei, Floricicăi/ Floricichii, mămicăi/ mămicii/ mămichii, maicei/ maicii/ maichii (cu sensul de "mamă"); * specializarea formei cauzale de genitiv-dativ în funcție de sensul cuvântului: soră sorei (cu sensul de "infirmieră
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sau de spionaj, acestea neavând corespondent în fapte infracționale de drept comun. Firește, au avut partea lor de fericire și procuraturile și instanțele militare, care, la rândul lor, au procedat identic cu toate cauzele penale cu care le sesizasem deja - declinare sau scoatere de sub urmărire penală ori, după caz, achitare. În noile circumstanțe, activitatea Direcției a VI-a s-a limitat o perioadă la efectuarea de verificări și cercetări prin acte premergătoare, în toate cazurile privind manifestări sau acțiuni cu caracter
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
fascinație: pentru Rusia și "comunism". Când aveam vreo 12 ani, am cumpărat o carte ca să învăț singură limba rusă (am învățat alfabetul și am ajuns la lecția a treia, însă am renunțat pentru că nu am știut ce anume era o declinare). În liceu, atunci când ni s-a cerut să scriem o cuvântare, am scris despre pericolul comunist. Ca elevă în clasa a XII-a mi-am scris teza despre comunismul din Cuba. Acest interes nu avea vreo rădăcină în familia mea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
El hombre lee el libro → Lo lee. L'uomo legge îl libro → Lo legge. Omul citește cartea → O citește. După cum observa G. Lazard, " Ordinea SVO este mai mult sau mai putin rigidă în funcție de limbi. Ea este strictă în limbile fără declinare și în cele în care flexiunea verbală (acordul cu subiectul) este nulă sau redusă, cum ar fi engleză și majoritatea limbilor scandinave și, într-o mai mică măsură, franceza. Ea este mai supla în limbile în care flexiunea verbală rămîne
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
este nulă sau redusă, cum ar fi engleză și majoritatea limbilor scandinave și, într-o mai mică măsură, franceza. Ea este mai supla în limbile în care flexiunea verbală rămîne bine diferențiată, ca spaniolă și italiană și în limbile cu declinare, ca germană, majoritatea limbilor slave, maghiară, finlandeză și basca."174 Topica SVO este foarte răspîndită, dar majoritară e ordinea SOV, întîlnită de pildă în limbile indo-iraniene, limbile altaice etc. Ordinea VSO este și ea bine reprezentată: o regăsim în multe
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o limbă balcanică: ea are în comun cu limbile neromanice bulgară și albaneză folosirea unei declinări minimale, postpunerea anumitor articole, construcția viitorului cu verbul auxiliar a voi, substituirea infinitivului prin construcții conjunctivale"223. 6. CLASIFICĂRI GENEALOGICE 6.1. Noi teorii și practici în clasificarea genealogica Existența macro-familiilor poate fi rezultatul unei origini comune extrem de vechi a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
154, geto-dacă 151, 253, traco-dacă 149, 150, 156, 253, 298 daic 121, 123, 189, 192 dakota 253, 334 dalmata 149, 154, 155, 253, 254 daneză 98, 104, 145, 162, 254, 263, 288, 321, 322, 323, 344, 345 dăsa 151, 152 declinare 92, 93, 118, 307 dene-caucaziană 121, 122, 192, 218, 219, 220 derivare 53, 178, 212, indice de ~ 63 desemnare 28, 34, 99, hermeneutica ~arii 99 determinant 155, 178, 187, ~ congruent de relatie 57, 128, ~ definit 91, ~ indefinit 91, topica determinat-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
repere, ca de exemplu, construirea unor propoziții sau fraze după schemă dată; - de recunoaștere într-un text dat a faptelor de limbă studiate (categorii gramaticale, părți de vorbire, unități sintactice etc.) - de ilustrare a unor paradigme sintactice, morfologice, exerciții de declinare sau conjugare, izolat, sau în context etc. - creatoare - compunerile cu temă de limbă, care au ca sarcină introducerea unor fapte de limbă, din diverse compartimente ale limbii, în texte coerente. b) Structurale, constituite ca o serie de operații cu structuri
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
un anumit ton specific: sublim, comic, grațios sau naiv. Se poate susține, așa cum face W. K. Wimsatt, că simpla repetare a unui procedeu stilistic nu ne îndreptățește să-l considerăm lipsit de sens ; Anumite construcții gramaticale se repetă, ca și declinările și conjugările ; dar ele sânt totuși forme expresive". *13(e) Nu trebuie să ne mulțumim, uimind modelul antichității clasice, să împărțim stilurile în elevate și vulgare, atice și asiatice etc.; suntem în măsură să elaborăm scheme complexe, ea acelea propuse
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
limbi romanice, deoarece păstrează în mai mare măsură unele ele-mente latinești originare. Sub aspect fonetic, se constată o mai accentuată conservare a scheletului consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de italiană. Pe lîngă menținerea genului neutru la substantive, în declinarea acestei părți de vorbire în română, se mențin încă la feminin singular două forme cazuale. La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează ca desinențe de plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o prepoziție antepusă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel la singular și la plural, iar majoritatea adjectivelor se rostesc la fel la masculin și la feminin. Sub aspect morfologic, franceza este limba romanică cu cea mai dezvoltată flexiune analitică. Pînă în secolul al XIV-lea, a păstrat o declinare bicazuală, care însă a dispărut după aceea. Deoarece -s final, care este marcă grafică pentru plural, nu se pronunță, în franceza modernă există un sincretism oral la peste 90 % dintre substantive și adjective între singular și plural. În mod asemănător
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar au fost continuate de aici fenomene diferite. Italiana și româna cunosc, în mod obișnuit, două desinențe de plural, -e și -i, dintre care prima este specifică substantivelor feminine, iar cealaltă substantivelor masculine. Desinența -e continuă pluralul substantivelor latine de la declinarea întîi (sg. casa pl. casae), care erau de obicei feminine, la care se adăugau unele masculine (nume de profesii: poeta, nauta, derivatele cu sufixul -ista), iar desinența -i o continuă pe cea de la declinarea a doua (sg. annus pl. anni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-e continuă pluralul substantivelor latine de la declinarea întîi (sg. casa pl. casae), care erau de obicei feminine, la care se adăugau unele masculine (nume de profesii: poeta, nauta, derivatele cu sufixul -ista), iar desinența -i o continuă pe cea de la declinarea a doua (sg. annus pl. anni), în care latina cuprindea substantive de orice gen, dar îndeosebi masculine. Tot la pluralul în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar desinența -i o continuă pe cea de la declinarea a doua (sg. annus pl. anni), în care latina cuprindea substantive de orice gen, dar îndeosebi masculine. Tot la pluralul în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latină, precum ouă < lat. ova, plural de la ovum > rom. ou. De fapt, în româna veche și în graiuri pluralul în -ă la neutre este frecvent (lat. adjutoria > v.rom. ajutoară > ajutoare). În română și în italiană, există și relicve ale declinării imparisilabice latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini. Româna cunoaște în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o flexiune internă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-a confundat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-a confundat cu întîia, iar declinarea a patra cu a doua, datorită asemănărilor formale, dar și fiindcă cuprindeau un număr
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-a confundat cu întîia, iar declinarea a patra cu a doua, datorită asemănărilor formale, dar și fiindcă cuprindeau un număr redus de substantive. În acest mod, facies, de declinarea a cincea, a devenit facia, din care au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-a confundat cu întîia, iar declinarea a patra cu a doua, datorită asemănărilor formale, dar și fiindcă cuprindeau un număr redus de substantive. În acest mod, facies, de declinarea a cincea, a devenit facia, din care au rezultat it. faccia, fr. face și rom. față, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-a confundat cu întîia, iar declinarea a patra cu a doua, datorită asemănărilor formale, dar și fiindcă cuprindeau un număr redus de substantive. În acest mod, facies, de declinarea a cincea, a devenit facia, din care au rezultat it. faccia, fr. face și rom. față, dar sard. log. fake, prov. fatz, sp. haz, pg. face continuă pe facies; la fel, lat. glacies a devenit glacia din care a rezultat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fr. face și rom. față, dar sard. log. fake, prov. fatz, sp. haz, pg. face continuă pe facies; la fel, lat. glacies a devenit glacia din care a rezultat it. ghiaccia (apoi ghiaccio m.), rom. gheață, fr. glace. Cele trei declinări din latina populară tîrzie s-au transmis, fără modificări esențiale, limbilor italiană și română (limbi care au păstrat și desinențele de nominativ plural): lat. casa > rom. casă, it. casa (la declinarea întîi); lat. annus > rom. an, it. anno (la declinarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apoi ghiaccio m.), rom. gheață, fr. glace. Cele trei declinări din latina populară tîrzie s-au transmis, fără modificări esențiale, limbilor italiană și română (limbi care au păstrat și desinențele de nominativ plural): lat. casa > rom. casă, it. casa (la declinarea întîi); lat. annus > rom. an, it. anno (la declinarea a doua); lat. canis,-is > rom. cîne, it. cane; lat. pars,-tis > rom., it. parte (la declinarea a treia). Cele mai îndepărtate de latină sînt franceza și provensala, care au o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]