651 matches
-
monedele de la rest, dar cine știe dacă o fi deschis. Am întors capul la sunetul vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară. Nu era frumoasă și nici măcar foarte tânără. Părul prost decolorat încadra o față slabă și osoasă, pe care străluceau ochii întristați de machiajul prea strident. Lăsă laptele pe tejghea și se îndreptă spre tonomat. Localul acela întunecat, în ciuda soarelui de afară, cu un miros acru de canal înfundat, se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
totuși o simțeam atât de apropiată. Se machiase ca să iasă. O pândisem cum, aplecată deasupra unui colț de oglindă își întărea contururile trăsăturilor care i se păreau probabil prea fragile. Machiajul acela, tălpile de plută pe care se cocoțase, părul decolorat... Nu exista nimic în ea care să corespundă gusturilor mele. Și totuși era ea, Italia, și totul îmi plăcea la ea. Fără să știu măcar motivul. În noaptea aceea ea era tot ceea ce doream. — Hai să fugim! Și am alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
De câtă vreme nu îi mai dăruiesc flori? Poate și ea se gândește la același lucru. Și-a pieptănat părul după urechi. Stă în fața ferestrei, prin care pătrunde o lumină vie, ușor filtrată de bumbacul perdelei. Îi privesc profilul, buzele decolorate sunt două bășici de carne ursuză. Există multe gânduri pentru mine în buzele acelea, poate împotriva mea. Mă ridic, umplu o căniță de cafea și beau. Vrei puțină cafea? — Nu. Îmi mai umplu o căniță și o beau. Elsa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un văl tulbure care ne separă de lume. În mașină se simte mirosul mașinii, al covorașelor, al pielii de pe scaune care în dimineața asta este mai întinsă și foșnește la fiecare mișcare, și acela îndepărtat al unui vechi arbre magique decolorat de soare, se mai simte puțin din parfumul meu, cel de aftershave, din impermeabilul rămas agățat în hol toată vara și care acum este din nou cu mine, adunat pe bancheta din spate ca o pisică bătrână. Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu puteam să înțeleg. Eu eram de partea cealaltă a geamului și îi auzeam țipetele. Era scandalos. Era sadic. Mi-am strâns pumnul și am bătut în geam. O asistentă cu părul blond decolorat ieșindu-i în dezordine de sub bonetă își ridică privirea. O ușoară lovitură în geam îi atrăgea atenția, dar țipetele unui copil nu. Am arătat spre fiul meu. Ea stătea și se uita la mine. Vă rog, am șoptit. Cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că situația din Teritorii a devenit de nesuportat. — Așa se pare, cel puțin, spuse Ted calm. În aceeași clipă lui Fima i se ivi În minte o imagine devastatoare, dar vie și exactă, a acestui măgar cu sprâncene stufoase și decolorate mângâind cu mâinile lui grele trupul gol al Yaelei. Gâfâind deasupra ei și frecându-și penisul de sânii ei mici și tari În ritmul greoi și egal al cuiva care taie o scândură cu fierăstrăul, până când ochii Yaelei se umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de lipit ce urma să-l apere contra exploziilor - o amintire a unuia dintre războaiele noastre câștigate În van. În vitrina minusculă erau tot felul de carnețele prăfuite, caiete ale căror coperte Începeau să se Îndoaie de bătrânețe, o fotografie decolorată a lui Moșe Daian Îmbrăcat În uniformă militară, În fața Zidului Plângerii, pătată și ea de muște, compasuri, rigle, penare ieftine din plastic, unele din ele având imprimate pe capac figurile ridate ale unor rabini așkenazi 2 sau ale unor Înțelepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Trebuie să discutăm contractul, stai jos! Fratele - „Oha“, așa fusese poreclit din cauză că prea se dădea mare - se așezase alături de tată, cu partea superioară a trupului sprijinită de brațele încrucișate, cu capul rotund împins înainte între umeri. În ochii spălăciți, aproape decolorați, se ascundea un zâmbet viclean. Mie mi-e egal ce scrie în contract, spuse el. Răspund de producție și reprezint conducerea tehnică a întreprinderii. Și în treaba asta n-are ce să mi se amestece ăla... Hans H. se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
denumea străinii care ajunseseră până la ei la începutul secolului XX: cercetători, misionari, vânători albi. Nu eram încă în stare să citesc acea carte și presupun că nici un altul din familie nu o citise, deși cotorul îmbrăcat în pânză cu literele decolorate, „K-A-B-L-U-N-A“, se afla pe raftul cel mai de jos al dulapului de cărți. Supracoperta avea aceeași culoare ca și crucea originară de piatră - cum crezusem la început - care atârna, legată cu două lanțuri ruginite, de tavanul coridorului de la intrarea casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă plimbam în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de crap, priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter Altenberg a trecut viața prin imaginar, și nu s-a trezit poate niciodată din fantastica lui reverie. În toiul verii, el purta o manta cu pelerină scurtă, de culoarea tabacului și o pălărie decolorată și pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, care în plimbările sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după măsură și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o curte închisă ca de pușcărie, cu zidul de beton. E bătrânul flașnetar orb. Vine regulat în curtea noastră. Are o barbă scămoasă, ca din bumbac galben și decolorat. Un umăr îi este mai înălțat și ține o mână sprijinită pe curbătura ciomagului, mult prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a face un pas. Sprijină flașneta pe piciorul ei de lemn subțire și învârtește manivela până când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apropiere, cu speranța deșartă că, dacă ocupa același spațiu pe care Îl ocupase ea, va putea, cumva, să pătrundă În mintea ei. Zile Întregi bântui prin Împrejurimile Casei Semitecolo, uitându-se cu ochii mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizitat doctorul Bernardo Castillo, medicul familiei Sangiácomo. Au convorbit tainic și Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cât de splendizi sunt acei bărbați, dar că pentru mine epoca în care aș fi putut flirta cu ei era de mult apusă. Adam era așa de înalt și arăta așa de sexy chiar dacă purta doar o pereche de blugi decolorați și un tricou gri. Ca desert, am scos la iveală fursecurile cu ciocolată, care au fost primite cu mult mai mult entuziasm decât fuseseră primite pastele. Bătălia plină de îmbrânceli care s-a iscat între Anna, Helen și tata pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
musafir. Un musafir de sex masculin. Un musafir înalt, frumos și de sex masculin. Un musafir splendid, cu ochi albaștri, cu părul închis la culoare, cu falca pătrățoasă, înalt, frumos și de sex masculin, care era îmbrăcat cu niște blugi decolorați și cu un tricou alb. Un musafir care, de când nu-l mai văzusem, se bronzase. Nu crezusem că putea să devină și mai frumos, dar se părea că mă înșelasem. Ticălosul! —Bună, Adam, am spus. Îmi venea să plâng. —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Haze), o actriță uimitoare, și Sue Lyon (Lolita Dolores Haze), despre care n-am mai auzit niciodată nimic. James Mason mi se pare prost ales, un actor liniar, dramatic de monoexpresiv, bun În Omul În gri și-n alți oameni decolorați, nu În Humbert. Pe de altă parte, distincția și ironia de tip britanic Îl Împiedică să intre Într-un rol complex, de pildă nu poate plînge fiindcă n-are cu ce, nu este convingător În rol de personaj Îndrăgostit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
veche, cochet dărăpănată, ca mai toate clădirile din Lisabona, aflată Într-o leneșă descompunere ce lasă totuși să se mai vadă ceva din fosta splendoare, pierduta Brazilie, profilul lui Cabral, Angola, sextantul lui Vasco da Gama, imperiul portughez al Indiilor, decolorata tapiserie maritimă a secolelor XV și XVI și caravelele neobosite, Încărcate cu ceai din Ceylon, arahide, africani și susan. Orgoliul decrepitudinii este cea mai vizibilă particularitate arhitectonică, palpabilă, caracteristică atît a casei cît și a proprietăresei, o bătrînă cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu botul foarte scurt, Înclinat inconștient spre homosexualitate, are mai multe culori, bea lapte. Adam și Eva e Încărcată cu povești Înfiorătoare dar scrise cast, cu majuscule, de tipul „Au iubit pînă ce-au Înnebunit”, Trup și suflet e parțial decolorată, Horoscop e mai fermă, detașîndu-se prin reproduceri de busturi celebre și galbene. Oblio tratează problemele de sexologie cu o impecabilă imprecizie, stîrnind furtuni de nedumerire la țară. Textele debordează de har mai ales În momentele-n care se mixează „strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
terenurilor de sport, Moochie Mouse. Ed merse pînă la gardul Împrejmuitor dinspre sud - traseul cel mai scurt pînă la casa lui Billy Dieterling. Resturi de piele și cartilagii pe verigile lanțului - punctele de sprijin pentru saltul peste gard. Pe asfaltul decolorat, puncte Întunecate - sînge. Ușor de urmărit. Traversă locul de joacă, apoi coborî treptele spre ușa boilerului. SÎnge pe clanță, o lumină aprinsă Înăuntru. Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în urmă, dar azi destul de roase, decolorate și murdare. Încă nu-și spun nimic, bătrâna doamnă se gândește la cât de bine se simte și la alte lucruri pe care i le-a mărturisit o dată lui Andrei Vlădescu și ar vrea să nu se sfârșească nici clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rufele și făcea curățenie. Doar răsfoia revistele pe care i le aducea Andrei Vlădescu. Își deschidea ușa-fereastră a dormitorului către balconul care înconjura apartamentul pe două laturi, ca o terasă, se așeza cu destulă greutate într-un șezlong foarte vechi, decolorat, dar încă rezistent și rămânea ore întregi la soare, ca o șopârlă, cu o carte în brațe. Urmărea cu mare atenție cum i se încălzesc pielea și rochia; își privea mâinile de parcă le-ar fi văzut prima oară, își îndoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident, florile de plastic înfipte într-o glastră din plastic, icoana de serie, un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]