391 matches
-
subtilitățile. M-a ascultat zîmbind subțire, neîncrezător. Nu m-am oprit, ci am continuat. Dacă m-a interesat ceva în mod deosebit din ultimele lui plicuri, acela a fost articolul despre „Legendă”, în care versul „Fie a virtuții eșarfă” - e „decriptat” prin prisma amintirilor sale evreiești. „Eșarfa virtuții” ar fi talitul, un șal pe care evreii bigoți îl poartă după cap în zilele de sărbătoare. Aflînd că intenționez să-l propun spre publicare, îmi spune „povestea” lui: inițial l-a destinat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm ca neschimbător în ansamblul său. Pentru analist acest lucru nu poate să nu capete o importanță deosebită, întrucît dintr-o dată devine evident faptul că un astfel de mesaj va putea fi decriptat numai aplicînd aceeași grilă. Fără îndoială, trebuie să ținem seama de caracterul deosebit al acestei "sintaxe" asociative, așa cum se impune să ținem seama de complexul psihic în care ea se înscrie. Așa cum Freud se sprijină în interpretarea visului pe "angrenajele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cele ce urmează ne vom ocupa de prima formă de divinație și de variantele pe care aceasta le dezvoltă în societate. Esența acestei forme de divinație constă în prezența semnului ca mediator între divinitate și interpret. Sufletul omenesc nu poate decripta gândirea divină fără a avea un mijlocitor: simbolul. Acesta se poate înfățișa în diverse chipuri, iar mintea umană încearcă să-l descifreze interpretându-l. De aici multitudinea de semnificații atribuite aceluiași simbol. El se sprijină în special pe tradiție, pe
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se reduce, în cele din urmă, la un act de limbaj. În al doilea rând, este vorba despre pătrunderea esenței unui gest crezând că, dincolo de semne, cuvinte, expresii și fraze se ascunde o realitate mult mai profundă care poate fi decriptată. În cele din urmă, gestul celui ce practică arta divinatorie, indiferent de succesul sau insuccesul său, este un efort hermeneutic de a pătrunde dincolo de semn și de realitatea viziblă. 14.2. De la hermeneutica negativului la hermeneutica cotidianului Moshe Idel, într-
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ajungă la negativul semnului. De această dată schema prezentată mai sus se modifică în felul următor: PRACTICĂ → SEMN → SEMNIFICAȚIE → HERMENEUTICA NEGATIVULUI Atunci când se trece de pragul vizibilului (simpla citire a semnelor și a semnificațiilor lor), se ajunge la a se decripta negativul unui fapt, semn, gest, cuvânt pentru a se afla esența. Acest efort hermeneutic și interpretativ depășește analiza lingvistică și pătrunde în domeniul magico-religios. Avem în atenție aici, îndeosebi, practicile divinatorii care presupun o anumită inițiere și care sunt înțelese
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a cunoașterii livrești de mai târziu. Diverse spații culturale precum China, Mesopotamia sau spațiul celtic au cunoscut forme specifice de divinație mijlocite prin scris. În China, de exemplu, "divinația nu are numai ambiția de a prezice viitorul, ci pretinde să decripteze Universul ca și cum s-ar folosi de un text unde s-ar găsi înscrisă ordinea întregii lumi, pe o tăbliță pe care zeul ar fi trasat destinele"284. Autorii găsesc suficiente argumente care să susțină ideea conform căreia în China scrierea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pătrunde înțelesurile acestei lumi. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prezicătorii cred că fiecare persoană păstrează ceva misterios, ascuns, secret. A descoperi viitorul cuiva înseamnă a pătrunde țesătura timpului. Este posibil ca prezicătorul, prin arta sa, nu numai să decripteze înțelesul ascuns al unor semne, ci să pătrundă și în intimitatea lumii interioare a subiectului, iar uneori chiar reușește (unele mărturii vorbesc de astfel de succese). Totuși, indiferent de situații, el va folosi aceleași clișee (verbale, gestuale) și tehnici ale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ar numi-o holistică a producerii violenței în școală. Concluzie: depășirea simplismului În acest capitol am trecut de la simplismele cele mai hazlii sau mai dezolante la o complexitate tot mai mare. Dacă latura ideologică a acestor simplisme e ușor de decriptat, efectele lor concrete nu sunt mai puțin importante: conservatorismul antipedagogic, pe de o parte, sau speranța "revoluționară", pe de alta, chiar dacă sunt principii opuse, sunt amândouă justificări ale imobilismului. Abordarea prin factori de risc ne-a apărut ca un prim
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Palatului !”. Miza filmului apare acum destul de clar. Folosind un mod narativ tipic pentru propagandă, în care sensul poveș tii nu e în poveste, ci în „mesajul” pe care îl emană, în acel „ce- a vrut să spună autorul”, care trebuie decriptat de spec tator în sensul dorit, Daneliuc a dorit probabil ca Glissando să fie interpretat atât de spectatorii din România, cât, mai ales, de juriile festivalurilor internaționale ca film anticeaușist. Dacă în România asta a reușit într- o oarecare măsură
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cabinet. Aceasta deoarece studiind semnificațiile obiectificate textual, așa cum au fost acestea codificate scriptic în cultura materială a unei comunități, metoda analizei de conținut presupune mai degrabă logica de cercetare a unei "sociologii de arhivă", ale cărei eforturi analitice urmăresc să decripteze climatul socio-cultural prevalent în epoca temporală investigată, sau, mai modest, să elucideze relații specifice între anumite fenomene socio-culturale. În contrast flagrant cu sociologia de fotoliu, axată pe emiterea de speculații de o abstractitate fără o minimă tangențialitate empirică, de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să poată fi citite și înțelese decât de către persoanele cărora le sunt adresate. Teoretic, persoanele neautorizate nu le pot citi, însă, practic, citirea unei comunicații cifrate este doar o problemă de timp - efortul și timpul necesare unei persoane neautorizate să decripteze mesajul criptat. 5.1. Concepte de bazătc "5.1. Concepte de bază" Algoritmul criptografic este o procedură pas cu pas utilizată pentru cifrarea unui text clar și descifrarea textelor cifrate. Cheia sau variabila de criptare este o informație sau o
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
utilizarea unor valori diferite la cele două capete, expeditor și destinatar sau emițător și receptor. Criptarea înlănțuită. Fiecare entitate are chei comune cu cele două noduri vecine din lanțul de transmisie. Astfel, un nod primește mesajul criptat, de la predecesor, îl decriptează, după care îl recriptează cu o altă cheie, care este comună cu nodul succesor. După aceasta, mesajul este transmis nodului succesor, unde procesul se repetă până la destinația finală. Criptografia este arta și știința ascunderii semnificației unei comunicări împotriva unor interceptări
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
secrete (simetrice)" O astfel de criptografie, după cum sugerează și numele din paranteză, apelează la o singură cheie la ambele capete ale comunicării: emițătorul și receptorul. Emițătorul sau expeditorul criptează textul clar cu ajutorul unei chei secrete, iar receptorul sau destinatarul va decripta mesajul criptat folosind aceeași cheie; firește, reușita este asigurată de secretizarea cheii. Succesul cheilor simetrice este și mai mare dacă ele se schimbă mai des. Ideal ar fi ca o cheie simetrică să fie folosită o singură dată. Un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dispoziția oricărei persoane care dorește să transmită un mesaj criptat. Cheia privată este utilizată pentru decriptarea mesajului, iar nevoia de a face schimb de chei secrete este eliminată. Pentru înțelegerea sistemului, sunt necesare următoarele lămuriri: • o cheie publică nu poate decripta un mesaj criptat; • se recomandă ca o cheie privată să nu derive dintr-o cheie publică; • un mesaj care a fost criptat printr-o anumită cheie poate fi decriptat cu altă cheie; • cheia privată nu este făcută publică. Dacă notăm
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
înțelegerea sistemului, sunt necesare următoarele lămuriri: • o cheie publică nu poate decripta un mesaj criptat; • se recomandă ca o cheie privată să nu derive dintr-o cheie publică; • un mesaj care a fost criptat printr-o anumită cheie poate fi decriptat cu altă cheie; • cheia privată nu este făcută publică. Dacă notăm cu C un text criptat și cu P un text clar (P este notația consacrată pentru plain text), iar Kp este cheia publică și Ks cheia privată (secretă), procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
publice, ea, de asemenea, criptează K, sub cheia publică a lui B, denumită KBobpub. Apoi, ea transmite atât cheia criptată, cât și mesajul criptat către Bob. Bob, la rândul său, apelează la propria lui cheie privată, denumită KBobpriv, pentru a decripta cheia K a mesajului, apoi el folosește cheia K pentru decriptarea mesajului. Modelul este redat sub formă grafică în figura 5.5. Teoretic, Alice poate să transmită textul către Bob folosind criptarea prin cheia publică a lui Bob, apelând doar
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dorește să transmită cheia K = 2 către Bob, ea o va cripta cu exponențierea din cheia publică a lui Bob, efectuând calculele: C = Keb mod Nb = 25 mod 15 = 32 mod 15 = 2. Când Bob obține cheia criptată o va decripta folosindu-și cheia secretă drept exponent, prin calculul: K = Cdb mod Nb = 229 mod 15 = 2 (Se aplică mod (2 × 29, 15)). Se observă că s-a obținut valoarea K = 2 a cheii transmisă de Alice. 5.5.3. Semnătura
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
criptare a cheii, KBobpub, rezultând cheia criptată, KC; • Alice procesează o semnătură S folosind cheia sa privată pentru semnătură, KSAlicepriv; Alice transmite către Bob KC, MC și S; • Bob folosește cheia sa privată de criptare a cheii, KBobpriv, pentru a decripta KC și a obține K; • Bob folosește K pentru decriptarea MC și obținerea textului clar, M; • Bob folosește cheia publică pentru semnătură a lui Alice, KSAlicepub, pentru validarea semnăturii S. Tot acest proces este folosit de sistemul de criptare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
acest caz, (C) va folosi cheia publică a lui (B) pentru a cripta mesajul, cu intenția de a ajunge înapoi la (B), numai că (A), folosindu-și propria cheie privată, va face ca receptorul să fie el, reușind astfel să decripteze mesajul care îi era adresat lui (B). Pentru a se evita o astfel de ciudățenie, se recurge la procesul certificării, prin care persoanele sunt legate de cheile lor publice. Documentul oferit de o autoritate de certificare acționează ca orice alt
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de spart în 149 × 1012 ani, știut fiind că Universul s-a creat în urmă cu 13 ×109 ani. Nimeni nu știe însă cât de vulnerabil este un sistem în fața spărgătorilor de profesie, a criptanaliștilor. Ei se descurcă în a decripta comunicații criptate fără să cunoască cheile corespunzătoare, apelând la mai multe tehnici criptanalitice. Pentru cei ce implementează noi sisteme criptografice sunt prezentate câteva dintre cele mai cunoscute tehnici de criptanaliză de atacuri. Forța brută. Se încearcă orice combinații posibile, de
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
combinații posibile, de regulă, secvențial, pentru aflarea algoritmului. Cu cât cheia este mai lungă, cu atât este mai dificilă aflarea ei. Text clar cunoscut. Atacatorul cunoaște sau poate ghici textul clar pentru o parte din textul criptat. Important este să decripteze restul textului folosind aceste informații, adică să afle cheia folosită. Text clar ales. Atacatorul este în măsură să aibă orice text criptat dorește cu cheie necunoscută. Misiunea lui este să afle cheia folosită la criptare. Se recomandă a se evita
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cărei copyright e limpede până și pentru cei mai puțin familiarizați cu cartea. L-am descoperit pe Cioran în anii '80 în biblioteca profesorului Al. Andriescu și am fost extrem de mândru, cu sentimentul euforic al unei complicități ezoterice, atunci când am decriptat imediat cine se ascundea sub inițiala C. în Jurnalul de la Păltiniș. Nu mi-au fost însă familiare nici stilul său căutat, intelectual ultragiant, franceza sa lustruită cu răbdare de bijutier, și nici ceea ce intuiam și avea să se confirme mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
susținut și promovat de către mediul politic. Fără a presupune că această afirmație exclude societatea civilă și diverșii actori relevanți (stakeholders), totuși, inițiatorul și, mai ales, motorul întregii mișcări este reprezentat de către partide și oameni politici. În acest registru, vom putea decripta de-a lungul capitolelor cărții, mai întâi bazele istorice și teoretice ale fondării și evoluției statului francez, respectiv ruptura cu trecutul, odată cu Revoluția din 1789, și cu centralizarea acerbă de-a lungul celor cinci Republici, grație apariției și expansiunii statului-națiune
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în majoritatea lucrărilor sale a contribuit la depistarea unor relații și la nuanțarea unor termeni care reprezintă baza vocabularului filosofic postmodern. 3.2.3.6. Deconstrucție și scriitură Scriitura, așa cum apare ea în viziunea lui Jacques Derrida, nu poate fi decriptată în afara demersului deconstructiv (în interiorul căruia cazul ei este un exemplu între altele), precum și a principalelor componente ale propriului vocabular introdus (termenii de diferanță, urmă, gramatologie fiind doar unii dintre ei). De asemenea, analiza scriiturii nu se face dintr-un punct
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constrângătoare, deoarece tinde să introducă majoritatea conceptelor și textelor sale sub aceeași etichetă. Roy Boyne 340 își afirmă dezacordul față de anumite luări de poziție ale lui Mike Gane, care îl așezau pe Baudrillard în categoria "anti-postmodernilor" și în același timp decriptează o undă "medievală" în gândirea baudrillardiană, în special când acesta detaliază noțiunea de strategie fatală. Barry Sandywell 341 introduce în odiseea baudrillardiană un loc important apartenenței la postmodernitate și postmodernism, structurându-i linia teoretică în felul următor: 1960-1968: marxism; 1968-1970
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]