851 matches
-
de bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată, folosirea unei cronologii plurale, care admite implicit existența și legitimitatea mai multor divinități, trimite către același simbol al crengii de aur (= Unicul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o implică mă protejează pe mine de alte euri, în centrul unei culturi urbane marcate de frecvențe întâlniri cu tot felul de necunoscuți" [Muchembled, p.252]. Se creează impresia, constată F.Hoffet, că omul parizian poartă o mască, de aici dedublarea tipic pariziana [Hoffet, p.70]. 159 În accepția curentă, cultura francezilor este una superficială: "une culture, plus apparente au demeurant que réelle, parce que réduite trop souvent aux aisances, non pas aux disciplines, d'une rhétorique" [Dupront, p.1450]. În
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
acela atîrnat prietenul, un copil, dar și ucigașii lui atîrnați, între cîmpurile de betoane kilometrii uzinei, restricție de viteză, cartea bisericească la bătrîn, tu cu fumatul, reclama pe numele Sfîntului Gheorghe, fata îți dă sfaturi utile, activ și geamul, dubla dedublare, de două ori se îneacă în afară scurta căptușită cu alb, cerșetorul trage ușa degeaba, motelul dinspre Sascut, nu are intrare, ceea ce are sens se eschivează, unul dintre accidentele care asigură prezentul, Adjud limpede de departe, fețe înghețate, lasă bagajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prim efect neantul, ultimul tot neantul, noaptea acoperișul mai negru intrat în ea, șir de becuri roșii de Crăciun, Bacăul intră direct în clădiri, văzduh înțesat de noapte și stăpînit de semnele ei cu lumini, platou de interfluviu ridicat cu dedublarea, nu Rembrandt, ci Rembrandt văzut de Picasso, locuri în mișcare cu mai multe nume ale eului. Ora 23,23, în sala de așteptare a gării Bacău, mulțimea nu are mijloc, stricăciuni înăuntru copiii grămadă pe bănci și peste calorifere pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ce crezi, că pe mine mă crezi fraieră? nimic! am vrut să te fac om, da' nimic! ești un bandit! în fața mea nu mai stai! navetele de cărbune ștersături pe lună întretăiate, era și locomotivă împingătoare, a doua paranteză în dedublare, ca și în vis, ce e reflectat mai clar, vis cugetarea, ce, te-ai supărat? așa te cert eu, te cert ca o mamă, bine că te-ai supărat, 'ăi! bine că te-ai supărat că am fost doamnă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țin trupuri populate pe Comănești, pe Vermești, biserică stil neomoldovenesc, trupul Domnului cruce în nașterea lumii veșnică! ba încă moarte pe cruce, Sfinte Pavele! nisipul furtunii de zăpadă motor în viscol, mașina mobil neavenit, de genul omul e ridicolul lumii, dedublarea ei superfluă, i-am dat știința cunoașterea, îl prinde cel mai bine în rolul de arlechin, ea este sufletul rolului, nașterea de noapte veghe veșnică, fumul staționar, pîrîu brațul Uzului, spre gîtul depresiunii sonda înțepenită alb, ninsoare din farurile mașinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O analiză amplă este dedicată motivelor bipolare: universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
Tzara în literatura maghiară, un altul poeticii futuriste a lui Vladimir Maiakovski în relație cu activitatea școlii formale ruse. Studii speciale sunt dedicate lui Anton Cehov, Maxim Gorki, Ivan Bunin, Leonid Andreev, Serghei Esenin; importante sunt analizele comparatiste privind ipostazele dedublării la Ady Endre și Esenin, definirea poeticilor romanului la Bulgakov și Pasternak, iar trei studii mai recente au în vedere prozele lui Soljenițân, Vasili Grossman și Cinghiz Aitmatov. Volumul Dostoievski: Quo vadis homo? (2000), subintitulat Sensul existenței și criza civilizației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
a noului curs anunțat de partid în politica internă și externă a statului român 5. Nu este mai puțin adevărat că, în strategia de rezistență față de cursul ideologic imprimat de Moscova, comuniștii români se manifestă cu prudență, procedând la o dedublare a discursului oficial (direct), promovat în documentele programatice ale partidului, de cel semioficial (indirect)6, ilustrat prin intermediul articolelor științifice de istorie, al polemicilor aluzive din presa culturală sau al producțiilor literare, toate atent monitorizate de cenzură. De fapt, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
publică este formată din administrația statului (serviciile exterioare ale administrației ministeriale și ale administrației centrale de stat cu caracter autonom, prefect etc.) și administrațiile colectivităților teritoriale locale (consiliul local, consiliul județean, consiliul comunal, consiliul general, primar etc.). Astfel, apare fenomenul dedublării funcționale, adică îndeplinirea, de către un organ administrativ de o anumită categorie, pe lângă sarcinile sale principale, și a unor atribuții administrative privind interesele publice ale celuilalt tip de colectivitate teritorială. Așa se întâmplă în cazul funcției primarului, organ administrativ propriu al
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
Iar Între cele două categorii de credincioși, ai partidului și ai lui Dumnezeu, s-a aflat o categorie și mai largă de practicanți ai dublei gândiri și ai dublului discurs: și cu partidul, și cu Dumnezeu (despre acest gen de dedublare Orwell a spus În 1984 tot ce era de spus). Comunismul i-a Învățat pe oameni să supraviețuiască și să mintă. Este una dintre cele mai grele moșteniri pe care a lăsat-o. Nici o țară comunistă n-a ajuns să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
anii ’1980, după cum indică grafia, pe marginea unor afirmații promovate de istoriografia vremii cu privire la evenimentele din perioada interbelică. În consecință, se pare că nu avem de a face cu o succesiune de atitudini radical diferite, ci cu o formă de dedublare, în care cele două atitudini coexistă. În egală măsură, memoriile lui Vladimir Dumitrescu sunt relevante pentru câmpul arheologic, mai precis pentru înțelegerea atitudinilor din acele timpuri față de practica arheologică, contextul socio-politic și acțiunea politică. În acest sens merită subliniat faptul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
trebuie să reprezinte „imperiul dorinței”. Bogăția și banul fiind etalonul acestei orânduiri, este limpede că magistraturile sunt preluate aici de partea apetentă. Dacă în cetatea timocratică constituția și omul vădeau semnul unei dezbinări, în cetatea oligarhică, propagarea stasis-ului duce la dedublarea interioară a omului și la dedublarea cetății înseși: „cetatea nu este una, ci există două: una a săracilor, cealată a bogaților, deși și unii și alții locuiesc în același loc”. Omul oligarhic este un dedublat: „Un astfel de om nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și banul fiind etalonul acestei orânduiri, este limpede că magistraturile sunt preluate aici de partea apetentă. Dacă în cetatea timocratică constituția și omul vădeau semnul unei dezbinări, în cetatea oligarhică, propagarea stasis-ului duce la dedublarea interioară a omului și la dedublarea cetății înseși: „cetatea nu este una, ci există două: una a săracilor, cealată a bogaților, deși și unii și alții locuiesc în același loc”. Omul oligarhic este un dedublat: „Un astfel de om nu va fi lipsit de vrajbă interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu oamenii și lucrurile e nedeterminat, imprecis, variabil, plin de contradicții inconștiente, incoerent - și cade sub semnul aparenței, al doxei. Grija față de suflet descoperă această dualitate: pe de o parte doxa și pe de alta idealul unității. El descoperă deopotrivă dedublarea și imuabilul, ceea ce se schimbă și ceea ce e precis - cele două descoperiri fiind în aceeași măsură fundamentale. Grija față de suflet este descoperirea celor două posibilități fundamentale ale sufletutului, a celor două regiuni în care acesta se mișcă” (p. 103). Vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și a ordinii care o guvernează poate fi făcută vizibilă structura din care aceasta procedă - alcătuirea sufletului. În felul acesta se ajunge de la examinarea unei virtuți a sufletului la desfășurarea structurii Statului - a unui stat rațional, constituit în conformitate cu dreptatea. Această dedublare corespunde modalității efective (metodei) prin care se realizează cercetarea sufletului: dialogul - a cărui dimensiune exterioară (care implică mai mulți conlocutori) e proiecția dialogului lăuntric. Termenul „rațional”, pe care l-am întrebuințat anterior, este unul modern; ceea vrea el să spună
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
țesut din reflexe". Oglinda va păstra totul", spune el în Mai 20, 1928. Noi suntem aceste reflexe, aceste simulacre și multiplicări, în timp ce marchizul de Bilbao sau Brigbelu, la Eminescu, simt spaima confruntării cu oglinda ("tresar... încremenesc... sunt eu"). La Borges dedublarea, descoperirea "monstrului" din tine, nu naște tragicul; Știu că în umbră este altul, a cărui / soartă e să obosească lungile singurătăți / ce țes și destramă acest Hades / și jinduire sângele-mi și devoră moartea-mi, / Ne caută amândouă. Dea Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
leziunilor ultrastructurale podocitare (6). Ca urmare, se poate spune că procesul lezional podocitar este un proces dinamic, parțial reversibil prin echilibrare metabolică și terapie cu IEC. 3. Pericitele: contribuie, alături de celulele endoteliale, la formarea peretelui capilar, fiind conținute într-o dedublare a membranei bazale (MB). Raportul dintre numărul pericitelor și cel al celulelor endoteliale este la nivelul capilarelor retiniene de 1:1, identic cu cel de la nivelul microvaselor din SNC, dar diferit de cel din circulația periferică, unde se întâlnesc mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92218_a_92713]
-
alte ciudățenii. E, în aceste farse de un insolit cam tras de păr, un burlesc de brambureli, cu tumbe în neverosimil, în fantastic și în macabru. Nici urmă de implicație afectivă în reacțiile unor antieroi ce sălășluiesc, pândiți de halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se încaieră, fac tărăboi, râd fără pricină, le vine chef să se sinucidă, își pun întrebări bazacoane, totul într-un amalgam de încurcături și potriveli funambulești. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se contractă mai târziu decât cel stâng, dar ejecția începe mai devreme datorită post-sarcinii mai mici și durează mai mult în inspir. Asincronismul contracției ventriculare (stânga-dreapta) este decelabil la copil și adolescent (dedublarea zgomotului II). In ansamblu se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La umbra vremii și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp), pierderea crescândă a identității (Anotimp stins). În acest sens sunt și încercările de autoportretizare din Luptă fără sfârșit, din Cerșetorul orb („Cânt cu vremea surpată în ureche/ Azvârlit în prezent parodie/ Ca cerșetorul orb cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
a lui George Bălăiță, un prozator al cărui laborator de creație poartă amprentele talentului său pictural, totuși, discret în manifestări 2, oferă prin Lumea în două zile exemple importante de scriitură ekphrastică. Romanul publicat prima oară în 1975 reface istoria dedublărilor lui Antipa, un funcționar ce-și împarte viața între Albala și Dealul-Ocna (trenul de navetist în care urcă în rutină Antipa face patruzeci de minute dintr-o localitate în cealaltă), pendulând între calmul existenței domestice alături de soția sa (Felicia) și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
deveni un enunț ironic și un blam în loc de un compliment (decalajul dintre enunț și context o stîngăcie enormă sau o gafă, de exemplu face posibilă o astfel de interpretare). Asumarea enunțiativă sau punctul de vedere (PdV) ne permite să arătăm dedublarea polifonică proprie ironiei: locutorul (L) se disociază de un PdV1 (felicitare) al unui enunțător E1 pus în scenă de propria sa vorbire, în timp ce se asociază unui PdV2 (reproș) al unui enunțător E2. Faptul de a situa valoarea descriptivă a oricărui
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că pe undeva se poate muri de foame? (1966: 282-283) Întrebarea retorică finală intră în conflict cu aserțiunea are o scuză. Se distinge o dublă enunțare și locutorul, ironic, nu pare să asume aserțiunea formulată sub întrebarea retorică. Ironia, ca dedublare a unui PdV, reiese din caracterul excesiv al explicației. Gradul de asumare enunțiativă a unei propoziții poate fi marcat printr-un număr foarte mare de unități ale limbii. Fără să le detaliem aici, va trebui să enumerăm cel puțin următoarele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și secvența fatică de închidere (d). Așa cum nota C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 259) întrebarea "Puteți să-mi spuneți cât este ceasul ?" care deschide schimbul tranzacțional este, în aceeași măsură, o întrebare (b) și o cerere (c'). Această intervenție inițială dublă explică dedublarea răspunsului B: răspuns la întrebarea (b') și răspuns la cererea (c'). Se dă o schemă intercalată legată de bifuncționalitatea întrebării adresate și cea a răspunsului la întrebare (serviciu): A1 Scuzați-mă vă rog. [a] A1 Îmi puteți spune cât este
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]