393 matches
-
erotic: echivalenți de același sex la varietatea unirilor heterosexuale. Critica feministă a demascat problema. Cerința lor este devotament deschis față de cauză în consecință, fără deghizări, distanță sau minciună. Pe baza acestui criteriu, Yourcenar a picat la testul celor trei cuvinte (deghizare, distanță și minciună) ea practicând toate cele trei în scrierile ei. În 1979 Georges Stambolian, un cărturar din cercurile academice din America l-a intervievat pe criticul de teatru american Eric Bentley despre statutul homosexualității în literatură 101. Se întâmpla
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nu pătrunde până în inima domeniului Yourcenar. Pentru aceasta trebuie să căutați în altă parte, la reprezentările ei despre magie și tăinuire: cheia pentru viziunea ei despre condiția umană. Toate scrierile lui Yourcenar, ca și stâlpii vieții ei, iubesc magia și deghizarea: acesta este motivul pentru care eroii ei masculini sunt obsedați de ocult și tăinuire. Faima literară a lui Yourcenar nu se bazează în principal pe proslăvirea iubirii homosexuale, ci pe înțelegerea condiției umane prin căile intuitive ale misterului și magiei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
vulgare ca gay. Desigur că poziția ei nu trebuie să aibă mare importanță. Faptul că Yourcenar a continuat să nu-și recunoască statutul ei de scriitoare gay este doar o tendință printre multe altele. Ea pornea de la practica ei de deghizare și din cultul tăinuirii, ca și din alte surse. Este mai logic să presupunem că ea a fost o femeie bisexuală care a scris o literatură de dimensiuni considerabile, o mare parte din ea înfruntând amenințător condiția umană și o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
când pornirea libidinală e înlăturată din conștiință. Ajunsă în „inconștient”, ea refuză totuși „să se astâmpere”; își caută drepturile ei la viață, iar fiindcă în conștiință nu mai poate reveni, succesul fiindu-i barat pentru totdeauna, încearcă o operă de „deghizare”, „travestire” (în consecință, ea „îmbracă haina” altei tendințe, căutând să înșele „vigilența” conștiinței). În opoziție cu „travestirea”, există procesul „subliminării”, în care pornirea libidinală o îndreaptă într-o altă direcție, și anume una înrudită, superioară, admisă de „Supra-Eu”. Noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reacțiilor la frustrare, care să asigure surprinderea diferențelor calitative existente între reactivitatea umană și cea animală, b) depistarea și descrierea clară a multitudinii formelor de reacție la frustrare la omul adult normal, la care „complexitatea organizării personalității” maschează adesea, sub deghizări greu sesizabile, natura (specificul) reacțiilor la frustrare. Răspunsul la frustrare depinde, desigur, nu numai de valoarea și forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul subiectiv în care persoana frustrantă percepe situațiile frustrante. În acest sens, putem spune
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de animal sau de plantă". Efortul pare, până la urmă, inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de alteritate paradigmă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Procesiunea de păpuși, Editura Helicon, Timișoara, 1996) anunța un univers poetic marcat de o angoasă insolvabilă; pe de o parte, în carte domina obsesia thanaticului, pe de alta, conștiința inutilității oricărei tentative de a înlătura măștile și celelalte forme de deghizare a adevăratei interiorități. În fine, de ordinul evidenței părea a fi, în Procesiunea de păpuși, opoziția fermă între instanța poetică și alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
binecunoscut, așadar provocator ca virtualitate re-interpretativă: Fedra, Hipolit, Iona. În spatele tratărilor poematice ale Carmeliei Leonte se ascunde un cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plâng, multiplele ipostazieri ale prezentului revoltei, în Talanga, Presiunea luminii sau Demonul, în fine, un prezent al creației în Cititorilor, dulcilor mei contribuabili. Există, surprinzător, și un poem în care sunt unificate cele trei timpuri, cu o ironie mușcătoare, menita deghizării disperării cu care este percepută curgerea ireversibilă, irecuperabilă, salutată înșelător cu un Bravo-bravissimo!: "Bravo-bravissimo! dar tu/ privind prin toba spartă a trecutului/ ți-ai permis un respiro, ai surprins/ cum prezentul se apropie bălăbănindu-se/ de mireasa viitorului și o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi costat chiar propria viață). Pe bună dreptate, într-unul dintre textele de escortă ale cărții, Ioanid Romanescu apreciază tocmai "o insolență aparte (nu doar specifică vârstei) în abordarea temelor, un nonconformism extrem (...) cât și previziunea în legătură cu destinul său tragic". Deghizarea metaforică ("să dau foc la narcise") a gesturilor de temeritate pe care și le asumă de la un punct încolo foarte tânărul poet este doar uneori eficientă. Dacă "îndrăzneala de lup celest" pe care și-o recunoaște, spre exemplu, în Florile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor forme de deghizare), evaziunea în forme circumscrise nelimitării spațio-temporale și, în sfârșit, nihilismul ironic. Retorica aceasta de camuflaj recunoscut ca atare, așadar ineficient funcționează totuși în marea majoritate a poemelor incluse în primele volume semnate de Mihai Ursachi, Inel cu enigmă (Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un șir de imagini ce pălesc pe măsură ce altele li se suprapun. Revelația că "democrația reală" nu este decît pseudonim al tiraniei totalitare reevaluează "democrația formală" în ochii intelectualilor de stînga. Democrația "formală" devine reală, încetînd a fi percepută ca deghizare a tiraniei capitaliste. Astfel, opoziția democrație / totalitarism se va substitui opoziției capitalism / socialism. În cursul acelorași ani 1970-1980, lumea realizează că URSS nu mai este fortăreața asediată. În urma unei enorme investiții militare începute după afacerea din Cuba (1962), URSS se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
stranii, asupra cărora se apleacă, intrigați, analiștii fenomenului. În spațiul românesc, aceste legiuni îndrăcite rezistă încă, iar formula exorcizantă nu pare să fie, până acum, la îndemână. Tinerii care manifestă, zi și noapte, în diverse locuri, denunță comunismul sub toate deghizările lui, dar n-au ajuns încă la un dialog constructiv. De cealaltă parte se situează un aparat care știe a folosi instrumentele puterii, căci le exercită de atâta timp, și nu ezită să le pună în slujba unui plan menit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
semnificat reprezintă o infrastructură terminologică necesară edificării unei viziuni coerente, cu un aport indiscutabil de sistematicitate și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și iconică) găsește în cîmpul publicitar un spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea sensului (G. Péninou, 1972: 38), semiotica vizează demascarea sensului; critic, semioticianul este semioclast urmărind revelarea retoricii, dezvăluirea jocului de măști. Mesajul publicitar de perenizare a excelenței și exemplarității pune în scenă o retorică biaxială: lingvistică și iconică susceptibilă să actualizeze
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă a vieții interioare; compoziția ia o formă circulară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
structura de profunzime și cea de suprafață a povestirii. Raportul între a fi și a părea joacă un rol important în resursele teatrale ale definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
părea joacă un rol important în resursele teatrale ale definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
allait tomber. Mais la décence des figures tempérait leș provocations du costume; plusieurs même avaient une placidité presque bestiale, et ce rassemblement de femmes demi-nues faisait songer à un harem" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.189]. Pentru a produce impresie, deghizarea este parte a întâlnirilor. Clotilde de Marelle este încântată de această comedie 346. Similitudinea s p a ț i i l o r este relativă. Căsuțele din suburbiile Parisului reproduc în miniatură planurile locuințelor somptuoase. Tradiția aristocrata a saloanele este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare. Femeia pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral, proiectată pe scena unui român. REZUMAT Lucrarea de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la data apariției - 1859, ediția în limba franceză, 1867, cea în limba română -, depășite și greu clasabile. Pentru prozatorul îmbătrânit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
existe și o anume „refulare a dorinței”74. O deplasare sau o deformare, o transformare În legătura dintre „afect și reprezentare”75. „Fantasmele artistului”, care, În cazul jurnalului intim, sunt, aproape nemodificate, și ale personajului, se obiectivează prin chiar actul deghizării lor În cuvinte - În fragmente de conversație, În relatări, În captarea În priză directă a unei experiențe a eului, În confruntarea structurii narcisice 76 care dă soluția activității creatoare. Arta, manifestare triumfătoare a eului, a rămas ultimul „bastion al narcisismului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de altă parte, pare să folosească termenul "ficțiune" cu un sens atît de larg încît include toate formele de înșelătorie verbală. Referindu-se la evoluția limbajului, el explică originea ficțiunii prin supraviețuirea valorii înșelătoriei. El afirmă că: Ficțiunea era o deghizare față de cei care căutau același refugiu, aceeași himeră sau aceeași fantezie sexuală. A dezinforma, a nu spune întreg adevărul, era o necesitate vitală de detașare. Selecția naturală îl favorizează întotdeauna pe cel cu imaginație bogată. Însă cînd Steiner, cîteva paragrafe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reprezenta pe autor, în parte pentru a aduce argumente morale în favoarea acestuia, însă mai ales pentru a susține așa-zisa veridicitate a textului. Poate că Defoe, la fel ca Cervantes înaintea lui, nu a avut intenția de a păcăli prin deghizările sale, însă unii cititori s-au lăsat cu siguranță duși de nas. Într-adevăr, el a fost numit "cel mai mare mincinos din toate timpurile" (Backscheider 1989:xii). Baker (1924:12) susține că literatura de acest gen, scrisă de Defoe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fracturii absolute nu va fi niciodată vindecată. "Celălalt nu există" (LS), afirmă peremptoriu autorul, oferindu-ne explicit lectura dificultății acceptării alterității, și dîndu-ne de înțeles că aceasta este o mască, în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]