595 matches
-
fie în funcție de poziția corpului enunțătorului, fie prin raportarea la un alt element din cotext. D. Maingueneau observă tendința povestirii clasice de a oferi o rețea cât mai transparentă de referințe spațiale, spre deosebire de monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate fi accentuată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate fi accentuată și de lipsa punctuației: Când te-ai adăpostit de ploaie tot iarna atunci tot ploaia de data asta la Muzeul Portretelor la adăpost de frig de ploaie de pe stradă pândit momentul când
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îi permit autorului să constate slăbirea opoziției -ci / là, în favoarea adverbului -là, ce capătă valori mai abstracte, începând chiar cu secolul al XVIII-lea, când se folosește pentru a marca excluderea celuilalt sau, dimpotrivă, admirația față de celălalt. Sunt sesizate fenomene deictice mai puțin evidente ca, de pildă, opoziția dintre aller (a merge) și venir (a veni), preferat în cazul în care "agentul procesului se îndreaptă spre locul unde se află enunțătorul". În textul narativ, localizări aparent obiective pot ascunde un reperaj
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
opțiuni estetice ce amintesc de pictura epocii. Dacă Eugène Green descifra în minunata sa carte consacrată barocului, modalitățile prin care pictura religioasă barocă sugera, printr-un detaliu al imaginii, o anumită frază din evanghelii 11, D. Maingueneau reușește prin analiza deicticelor să demonstreze raportul existent între tipul de descriere practicat de Edmond și Jules de Goncourt și impresionismul pictural al epocii, dovadă a deschiderii către alte domenii artistice pe care o permite acest tip de lectură. Deși precizează, la începutul cărții
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comică a lui Pierre Corneille, unde decorul este unul din elementele care permit crearea iluziei teatrale, ce urmărește tocmai neidentificarea corectă a locului enunțării. Acest lucru este și mai evident în cazul faimosului "no man's land" din teatrul "absurdului". Deicticele temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Deicticele temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică". Deicticele temporale sunt dominante în tehnica monologului interior. În cazul narațiunii literare, este necesară stabilirea relației între locul și momentul enunțării. Observația ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică". Deicticele temporale sunt dominante în tehnica monologului interior. În cazul narațiunii literare, este necesară stabilirea relației între locul și momentul enunțării. Observația ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru lingvist ENUNȚ Situație de enunțare Enunțător / co-enunțător Non-persoană Timpul și locul enunțării Noțiuni pentru analiza textului TEXT În exteriorul activității de enunțare În interiorul activității de enunțare Contextul de producere Scena de enunțare Scenă înglobantă Scenă generică Scenografie 1.5. Deicticele După acest tur de orizont terminologic, ne vom opri asupra dimensiunii propriu-zis lingvistice a enunțării și vom introduce noțiunea de "deictic", noțiune fundamentală pentru subiectul nostru. Am făcut anterior trimitere la caracteristicile deosebite ale eului. Caracteristicile sale aparțin unei clase
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare În interiorul activității de enunțare Contextul de producere Scena de enunțare Scenă înglobantă Scenă generică Scenografie 1.5. Deicticele După acest tur de orizont terminologic, ne vom opri asupra dimensiunii propriu-zis lingvistice a enunțării și vom introduce noțiunea de "deictic", noțiune fundamentală pentru subiectul nostru. Am făcut anterior trimitere la caracteristicile deosebite ale eului. Caracteristicile sale aparțin unei clase de elemente numite ambreiori de către R. Jakobson (traducere din engleză pentru shifter) sau, cu un termen tot mai întâlnit astăzi, deictice
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deictic", noțiune fundamentală pentru subiectul nostru. Am făcut anterior trimitere la caracteristicile deosebite ale eului. Caracteristicile sale aparțin unei clase de elemente numite ambreiori de către R. Jakobson (traducere din engleză pentru shifter) sau, cu un termen tot mai întâlnit astăzi, deictice, a căror funcție constă tocmai în articularea unui enunț pe situația lui de enunțare, proces cunoscut sub denumirea de ambreiere enunțiativă. Pentru a înțelege mai bine ce este un deictic, trebuie să explicăm mai întâi deosebirea dintre enunțultip și enunțul-ocurență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru shifter) sau, cu un termen tot mai întâlnit astăzi, deictice, a căror funcție constă tocmai în articularea unui enunț pe situația lui de enunțare, proces cunoscut sub denumirea de ambreiere enunțiativă. Pentru a înțelege mai bine ce este un deictic, trebuie să explicăm mai întâi deosebirea dintre enunțultip și enunțul-ocurență. Noțiunea de "enunț" doar pare a fi clarificată. De altfel, există două definiții diferite, în funcție de cum considerăm enunțul: "tip" sau "ocurență". Să luăm, de exemplu, următorul enunț din Jean-Jacques Rousseau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de actul de enunțare în care acest eu este prezent. Același lucru este valabil și pentru tu (și pentru variantele tine/te) și anumiți localizatori temporali (astăzi, ieri...) și spațiali (aici, acolo...). Acești indicatori spațiali (pe care îi vom numi deictice spațiale) își schimbă referentul în funcție de poziția corpului enunțătorului, în timp ce referința indicatorilor de timp (numiți deictice temporale) variază în funcție de momentul enunțării: ieri nu va desemna aceeași zi dacă a fost pronunțat pe 15 ianuarie 1601 sau pe 17 martie. Pentru a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru tu (și pentru variantele tine/te) și anumiți localizatori temporali (astăzi, ieri...) și spațiali (aici, acolo...). Acești indicatori spațiali (pe care îi vom numi deictice spațiale) își schimbă referentul în funcție de poziția corpului enunțătorului, în timp ce referința indicatorilor de timp (numiți deictice temporale) variază în funcție de momentul enunțării: ieri nu va desemna aceeași zi dacă a fost pronunțat pe 15 ianuarie 1601 sau pe 17 martie. Pentru a surprinde funcționarea acestor elemente cu referință deictică, se cuvine să o comparăm cu funcționarea semnelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
corpului enunțătorului, în timp ce referința indicatorilor de timp (numiți deictice temporale) variază în funcție de momentul enunțării: ieri nu va desemna aceeași zi dacă a fost pronunțat pe 15 ianuarie 1601 sau pe 17 martie. Pentru a surprinde funcționarea acestor elemente cu referință deictică, se cuvine să o comparăm cu funcționarea semnelor lingvistice obișnuite, în cazul cărora se vorbește de "semnificant" și de "semnificat". Ar fi fals să pretindem că deicticele nu au un semnificat, o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1601 sau pe 17 martie. Pentru a surprinde funcționarea acestor elemente cu referință deictică, se cuvine să o comparăm cu funcționarea semnelor lingvistice obișnuite, în cazul cărora se vorbește de "semnificant" și de "semnificat". Ar fi fals să pretindem că deicticele nu au un semnificat, o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel, ""eu" îl desemnează pe destinatorul (iar "tu" pe destinatarul) mesajului din care face parte", după cum explică Jakobson (Eseuri de lingvistică generală). Însă "semnificatul" nu este cel al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel, ""eu" îl desemnează pe destinatorul (iar "tu" pe destinatarul) mesajului din care face parte", după cum explică Jakobson (Eseuri de lingvistică generală). Însă "semnificatul" nu este cel al substantivelor obișnuite; în timp ce referentul deicticului nu poate fi identificat decât dacă este raportat la mediul spațio-temporal al ocurenței sale, semne precum fereastră sau lalea posedă o "definiție" permițând, în afara oricărei întrebuințări efective, delimitarea a priori a unei clase de obiecte ce pot fi numite ferestre
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pot fi desemnate prin pronumele eu. În ultimă instanță, referentul "eului" este cel care spune "eu" într-un asemenea enunț-ocurență; pentru a fi "eu", este suficient să ne plasăm în poziția enunțătorului spunând ceva. Prin urmare, în mod obligatoriu, "definiția" deicticelor impune circularitatea, reflexivitatea. La o primă analiză, deicticele personale cum ar fi eu sau tu nu par deloc diferite de termeni precum el, care este, în mod tradițional, situat în aceeași categorie, cea a pronumelor: nici lui el nu i
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
instanță, referentul "eului" este cel care spune "eu" într-un asemenea enunț-ocurență; pentru a fi "eu", este suficient să ne plasăm în poziția enunțătorului spunând ceva. Prin urmare, în mod obligatoriu, "definiția" deicticelor impune circularitatea, reflexivitatea. La o primă analiză, deicticele personale cum ar fi eu sau tu nu par deloc diferite de termeni precum el, care este, în mod tradițional, situat în aceeași categorie, cea a pronumelor: nici lui el nu i se poate atribui un referent, atâta vreme cât nu este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în cazul lui el, contextul lingvistic, cotextul este cel care îi permite interpretarea (fiind legat de antecedentul său, care îi conferă un semnificat) sau memoria (alocutarul știe ce referent este desemnat de acest el fără să aibă un antecedent), în timp ce deicticele de persoană sunt interpretate doar prin situația de enunțare. Totuși, statutul deicticelor diferă și de cel al substantivelor proprii care și ele fac apel la circularitate: "Numele îl desemnează pe cel care poartă acest nume. Apelativul "cățeluș" indică un câine
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
interpretarea (fiind legat de antecedentul său, care îi conferă un semnificat) sau memoria (alocutarul știe ce referent este desemnat de acest el fără să aibă un antecedent), în timp ce deicticele de persoană sunt interpretate doar prin situația de enunțare. Totuși, statutul deicticelor diferă și de cel al substantivelor proprii care și ele fac apel la circularitate: "Numele îl desemnează pe cel care poartă acest nume. Apelativul "cățeluș" indică un câine mic, "corcitură" desemnează un câine din rase amestecate... însă "Fido" indică pur
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rase amestecate... însă "Fido" indică pur și simplu un câine numit "Fido" (Jakobson, Eseuri de lingvistică generală); cu alte cuvinte, numele "Fido" nu este o proprietate generică. Acest tip de circularitate nu este identic cu cel care intervine în funcționarea deicticelor: individul desemnat printr-un nume propriu rămâne stabil într-o infinitate de enunțări, ceea ce nu se întâmplă și în cazul lui "eu" sau "tu". 1.6. Deicticele de persoană În gramatica tradițională, eu și tu sunt "pronume personale", asociate cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Acest tip de circularitate nu este identic cu cel care intervine în funcționarea deicticelor: individul desemnat printr-un nume propriu rămâne stabil într-o infinitate de enunțări, ceea ce nu se întâmplă și în cazul lui "eu" sau "tu". 1.6. Deicticele de persoană În gramatica tradițională, eu și tu sunt "pronume personale", asociate cu el. Această apropiere este facilitată de mecanismele de învățare a conjugărilor, care declină cele "trei persoane", eu-tu-el-noi-voi-ei. De fapt, după cum s-a văzut deja, trebuie să facem
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eu și tu sunt "pronume personale", asociate cu el. Această apropiere este facilitată de mecanismele de învățare a conjugărilor, care declină cele "trei persoane", eu-tu-el-noi-voi-ei. De fapt, după cum s-a văzut deja, trebuie să facem diferența între cuplul eu-tu, deictice și adevărate "persoane" de dialog, și pronumele el, adevărat pro-nume, pe care Benveniste preferă să-l situeze în ceea ce el numește registrul non-persoanei, o realitate care nu-i cuprinde pe interlocutori. Desigur, într-un fel, lucrul despre care vorbesc interlocutorii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tu pleci). Pronumele posesive, la rândul lor, asociază o reluare pronominală unei relații de tipul meu / tău / nostru / vostru + Substantiv: al tău, este fie "Substantivul care îți aparține", fie "acțiunea pe care o faci". Deși acest ansamblu de pronume conține deictice de persoană (al meu, de exemplu, conține un eu), ele țin totuși de non-persoană: al meu desemnează obiectul despre care vorbesc, în aceeași măsură ca și masa sau Paul. Am putea fi tentați să opunem deicticele de persoană celor de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ansamblu de pronume conține deictice de persoană (al meu, de exemplu, conține un eu), ele țin totuși de non-persoană: al meu desemnează obiectul despre care vorbesc, în aceeași măsură ca și masa sau Paul. Am putea fi tentați să opunem deicticele de persoană celor de non-persoană, spunând că dacă primele trimit în mod obligatoriu la subiecți vorbitori, celelalte pot să corespundă oricărui obiect din lume (uman, inanimat, abstract...). Această afirmație se lovește totuși de o multitudine de contra-exemple, o mare parte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]