1,022 matches
-
și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să se creadă că victima nu a avut acel drept 108. Delictul, privit ca existență în fapt, reprezintă un rău sau o pagubă care se produce proprietății sau averii. Delictul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
efectelor negative pe care delictul le-a avut pentru victimă și pentru societate în general. Dar Hegel, ca și Kant, neagă pedepsei orice fel de justificare consecințialistă susținând că perspectiva utilitaristă presupune adoptarea unei atitudini imorale cu privire la pedeapsă, atât față de delincvent, cât și față de potențialii infractori. Astfel, referitor la teoria prevenției, Hegel consideră că amenințarea cu aplicarea pedepsei nu este îndreptățită: "Amenințarea presupune că omul nu e liber și vrea să-l constrângă prin ideea de rău. Dreptul și dreptatea trebuie
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
dreptate căreia i se adresează amenințarea. Motivând pedeapsa în acest fel, lucrurile stau ca atunci când ridicăm brațul asupra unui câine: omul nu este tratat conform onoarei și libertății lui, ci este tratat ca un câine"111. Hegel presupune că potențialul delincvent va privi pedeapsa nu ca pe ceva care-l împiedică să comită crima, ci ca pe ceva ce merită, dacă o va comite. Cu privire la infractorul condamnat, Hegel susține că pedeapsa pe care o suferă este "nu numai justă în sine
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ca o persoană responsabilă, înseamnă a-l considera un animal sau o persoană lipsită de discernământ. "Prin faptul că pedeapsa este văzută ca conținând propriul său drept, prin aceasta criminalul este onorat ca o ființă rațională"113. Pedeapsa favorizează reintegrarea delincventului în societate, pentru că, prin aplicarea ei nu se urmărește repararea daunei pricinuite, ci normalizarea vieții sociale. Cel care a încălcat dreptul, își asumă în mod liber și voluntar pedeapsa: "omul își dă consimțământul în ceea ce privește pedepsirea. Este deopotrivă natura crimei, ca
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mod liber și voluntar pedeapsa: "omul își dă consimțământul în ceea ce privește pedepsirea. Este deopotrivă natura crimei, ca și propria voință a criminalului, ca crima făcută de el să fie suprimată"114. S-a susținut că reprezentarea pedepsei ca un drept al delincventului, centrarea pe demnitatea umană ca valoare în sine, apropie teoria lui Hegel de filosofia kantiană. Delincventul este subiectul propriei libertăți, ce l-a determinat să adopte o poziție rațională care include și decizia de a încălca acel drept, iar din
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și propria voință a criminalului, ca crima făcută de el să fie suprimată"114. S-a susținut că reprezentarea pedepsei ca un drept al delincventului, centrarea pe demnitatea umană ca valoare în sine, apropie teoria lui Hegel de filosofia kantiană. Delincventul este subiectul propriei libertăți, ce l-a determinat să adopte o poziție rațională care include și decizia de a încălca acel drept, iar din această calitate rezultă obligația morală de a accepta propria pedeapsă 115. Hegel oferă o versiune originală
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
se evite, prin intermediul acesteia, ca cel care a încălcat legea penală să recidiveze. Aceste teorii au cunoscut o puternică ascensiune în a doua parte a secolului al XIX-lea, deși la bază dezvoltă o veche idee represivă, care consideră că delincvenții pot fi nu doar pedepsiți, ci și constrânși să fie mai buni. În antichitate, Platon arăta că pedeapsa nu se aplică din cauza greșelii comise, căci ceea ce s-a făcut nu mai poate fi împiedicat. Pedeapsa este văzută ca o adevărată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este cel care trebuie sancționat, teoria dezvoltată de școala juridico-penală sociologică propune deplasarea accentului pus în dreptul penal de la faptă la autorul acesteia. Reeducarea, intimidarea și neutralitatea sunt consecințe esențiale și posibile ale pedepsei, ce trebuie diferențiate în funcție de trei tipuri de delincvenți: "adaptabili", "inadaptabili" și "ocazionali". Pedeapsa nu este îndreptată împotriva delictului, ci a delincventului, iar prin aplicarea ei se urmărește corectarea, în cazul delincventului care este capabil să se corecteze și necesită acest lucru, intimidarea, în cazul delincvenților care nu necesită
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
accentului pus în dreptul penal de la faptă la autorul acesteia. Reeducarea, intimidarea și neutralitatea sunt consecințe esențiale și posibile ale pedepsei, ce trebuie diferențiate în funcție de trei tipuri de delincvenți: "adaptabili", "inadaptabili" și "ocazionali". Pedeapsa nu este îndreptată împotriva delictului, ci a delincventului, iar prin aplicarea ei se urmărește corectarea, în cazul delincventului care este capabil să se corecteze și necesită acest lucru, intimidarea, în cazul delincvenților care nu necesită corecție, sau anihilarea, în cazul celor care n-au capacitate de corecție. În
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
intimidarea și neutralitatea sunt consecințe esențiale și posibile ale pedepsei, ce trebuie diferențiate în funcție de trei tipuri de delincvenți: "adaptabili", "inadaptabili" și "ocazionali". Pedeapsa nu este îndreptată împotriva delictului, ci a delincventului, iar prin aplicarea ei se urmărește corectarea, în cazul delincventului care este capabil să se corecteze și necesită acest lucru, intimidarea, în cazul delincvenților care nu necesită corecție, sau anihilarea, în cazul celor care n-au capacitate de corecție. În cazul delincvenților incorigibili, anihilarea este singura soluție, pedeapsa urmând să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
trei tipuri de delincvenți: "adaptabili", "inadaptabili" și "ocazionali". Pedeapsa nu este îndreptată împotriva delictului, ci a delincventului, iar prin aplicarea ei se urmărește corectarea, în cazul delincventului care este capabil să se corecteze și necesită acest lucru, intimidarea, în cazul delincvenților care nu necesită corecție, sau anihilarea, în cazul celor care n-au capacitate de corecție. În cazul delincvenților incorigibili, anihilarea este singura soluție, pedeapsa urmând să fie executată în stabilimente speciale, cu caracter disciplinar, fiind constrânși la muncă forțată. Pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
prin aplicarea ei se urmărește corectarea, în cazul delincventului care este capabil să se corecteze și necesită acest lucru, intimidarea, în cazul delincvenților care nu necesită corecție, sau anihilarea, în cazul celor care n-au capacitate de corecție. În cazul delincvenților incorigibili, anihilarea este singura soluție, pedeapsa urmând să fie executată în stabilimente speciale, cu caracter disciplinar, fiind constrânși la muncă forțată. Pentru cea de-a doua categorie, a delincvenților care necesită corecție care au o predispoziție ereditară sau dobândită, dar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în cazul celor care n-au capacitate de corecție. În cazul delincvenților incorigibili, anihilarea este singura soluție, pedeapsa urmând să fie executată în stabilimente speciale, cu caracter disciplinar, fiind constrânși la muncă forțată. Pentru cea de-a doua categorie, a delincvenților care necesită corecție care au o predispoziție ereditară sau dobândită, dar pot fi recuperați pentru societate potrivite sunt închisorile mici, unde pot fi îndreptați printr-o educație severă și prelungită. În aceste cazuri, pedeapsa privativă de libertate nu trebuie să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
dar pot fi recuperați pentru societate potrivite sunt închisorile mici, unde pot fi îndreptați printr-o educație severă și prelungită. În aceste cazuri, pedeapsa privativă de libertate nu trebuie să fie mai mică de un an. A treia grupă de delincvenți, cei ocazionali, este alcătuită din cei pentru care fapta a avut un caracter episodic, accidental, iar pericolul de recidivă este foarte mic. În aceste cazuri, pedeapsa are rolul de a restabili autoritatea legii ce a fost încălcată 147. Teoriile reeducării
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
caracter episodic, accidental, iar pericolul de recidivă este foarte mic. În aceste cazuri, pedeapsa are rolul de a restabili autoritatea legii ce a fost încălcată 147. Teoriile reeducării privesc delictul ca patologie, iar pedeapsa ca o terapie ce vizează tratarea delincventului. La fixarea felului și întinderii pedepsei se ține seama mai mult de tipul de infractor, de periculozitatea și antecedentele lui, decât de tipul de delict comis 148. 3.5.3. O posibilă conciliere între teoriile retributiviste și utilitariste "Cea mai
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
reduce foarte mult pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile de omucidere, nu s-ar produce modificări în cifrele privind criminalitatea, în sensul că ar fi mai puține victime în accidente de circulație și mai multe asasinate. De asemenea s-a demonstrat că delincventul potențial se bazează pe ipoteza că nu va fi prins, așa-numitul "sindrom optimist", iar în cazul în care admite că poate avea neșansa de a fi descoperit, mai degrabă ia în calcul "portițele de scăpare" pe care la oferă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
prezent, de acest tratament beneficiază un număr mic de subiecți și există îndoieli serioase asupra faptului că aceștia nu vor recidiva. Doctrinei reeducării i se mai reproșează faptul că nu respectă valori precum demnitatea umană, libertatea, egalitatea indivizilor, presupunând că delincventul este sau nu o ființă adaptabilă sau care poate fi îndreptată și sfârșind prin a da naștere unor doctrine inumane, cum ar fi cea a "omului nou", bazate pe ideea că statul trebuie să dea o mână de ajutor naturii
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
trebuie recunoscute meritele teoriilor reeducării, în special faptul că au pus accentul pe individ, care a încetat să fie considerat o ființă abstractă și nedefinită, și, de asemenea, a golit pedeapsa de caracterul moralizator, stabilind drept scop al ei reintegrarea delincventului în societate. În plus, o serie de instituții de drept penal (suspendarea condiționată a pedepsei, liberarea condiționată), fără de existența cărora astăzi ar fi de neconceput un sistem coerent de aplicare a pedepsei, își datorează existența teoriilor reeducării. Teoreticienii secolului trecut
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu privire la pedeapsă pe care le-am putea adopta. Acestea vor include, înainte de toate, principii cu privire la practicile tribunalelor pentru a ajunge la verdicte și sentințe; apoi mergând într-o anumită direcție, principii cu privire la conduita poliției în efortul ei de a aduce delincvenții în fața justiției; și mergând în altă direcție, principii care să fie urmate de legislatori atunci când trebuie să decidă ce legi penale să facă și ce sancțiuni juridice să le atașeze"180. Filosoful englez sugerează ca nou propusele principii să fie
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
realizat la Centrele de Reeducare a Minorilor de la Găești și de la Buziaș Delicvența juvenilă este un comportament determinat de mai mulți factori. Lipsa susținerii familiale, funcționarea defectuoasă a parteneriatului școală familie, atmosfera tensionată din familie conduc la manifestarea unui comportament delincvent. Școlarizarea, alături de celelalte activități educative și terapeutice, reprezintă una din condițiile de bază ale recuperării psihosociale și morale a minorilor sancționați cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare. Este foarte important ca în programul de reeducare a
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
opacitatea plumbului; la C. D. Zeletin transparența oglinzilor pure. Îți trebuie "văz orb", adică "ochi mulți" pentru transparență, puritatea sprijinindu-se pe impuritatea "delincventă": "Heruvimi cu ochii mulți / și cu suflet transparent, / când privești și când asculți, / simți un tremur delincvent!" (Ochi mulți). Și jocul diferenței contradicționale în ființa-ca-ființare continuă: "Viețile pier, viața rămâne, / câtă absență, câtă prezență! / Lespezi naive, oarbe bătrâne, / toate acopăr o transparență" (Cimitir pe zare). Transparența însăși se poate sparge ca o oglindă de René Magritte (v.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care nu va veni nimeni și nici la convocările ulterioare. Doi ani mai târziu, cu ocazia unei vizite la Centrul Educativ (CES), directorul ne informează că Pascal, în vârstă de 13 ani, face acum parte dintr-o bandă de tineri delincvenți care organizează furturi (obiecte, biciclete, bani) pe o scară destul de mare. O nouă amenințare cu intervenția judecătorului pentru copii este cea care convinge mama să revină la dispensar. Ea însăși și întreaga familie l-a pedepsit deja pe Pascal. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Mama sa se opune oricărei supravegheri psihologice. Pascal este destul de izolat, are relativ puține contacte, dar n-a abandonat școala. Doi ani mai târziu, atunci când avea 17 ani, aflăm că a făcut câteva zile de închisoare datorită comportamentelor sale de delincvent. Nu putem ști mai multe lucruri despre el din cauza ostilității mamei sale care are tendința de a face policlinica responsabilă de problemele fiului său. De la acea dată nu mai avem informații despre Pascal. Urmărirea acestui caz este foarte importantă din
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de educație sau a lipsei preocupărilor statului față de problemele lor la comunități întregi excluse din pricina circumstanțelor politice și istorice. De regulă, grupurile excluse social sunt formate din: săraci, șomeri, persoane cu handicap, persoane cu boli mentale, minorități etnice și sexuale, delincvenți, copii aflați în situație de risc, consumatori de drog și alcool, persoane afectate de HIV/SIDA, persoane fără adăpost, refugiați, persoane în vârstă, familii monoparentale, familii cu mulți copii etc. Aceste grupuri își dezvoltă un stil de viață diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
De ce văd invers? (1970), inclusiv polițiste și de aventuri: Moartea manechinului (1970), Un biet bunic și o biată crimă (1970), Bunicul și păcatele lumii (1971), Detectiv la paisprezece ani (1971), Bunicul și porunca să nu ucizi (1972), Bunicul și doi delincvenți minori (1974), Bunicul și o lacrimă de fată (1976) ș.a. Și-a cucerit însă o poziție centrală pe tărâmul prozei abia în 1980, cu Biblioteca din Alexandria (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR; ediția a doua, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]