3,498 matches
-
cum de s-au salvat. Un geamăt din fundul salonului căzu ca o pasăre împușcată. Așa află de drama lui moș Țurcanu. Mama îi povesti ceea ce avea s-o audă apoi zile și săptămâni întregi povestind, oricui și oricând, în delir, sub imperiul șocului trăit, care-o urmărea cu îndărătnicie. Dragu mamii, eu am avut un vis, dar nu l-am spus la nimeni. Am visat trei curve de muieri, să mă ierți că vorbesc așa, dar așa am spus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
este provizoratul, amenințarea. Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a dus? (Pe fluviul Haos) Chiar de ți-oi spune Mîntuire, să nu vii! (Guarda e passa) Voi, cetini și munți, voi arbori în delir, Vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască... (Natura și poetul) Teama de concret, de agresivitatea materiei îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ceea ce este o noutate absolută în toată această mișcare de du-te-vino, generalizată și unanim acceptată. Se ajunge la o trăire absolută, supralicitând dimensiunile interiorității. Cu referire la poezia Jaf, Dinu Pillat no-tează: "Exprimându-se cu precădere în cifrul metaforic al delirului, care îngăduie lirismului său libertatea celor mai insolite polarizări, poetul ajunge nu o dată la efecte de-a dreptul amețitoare, cum se întâmplă bunăoară în jocul de reprezentări simbolizând procesul de absorbire a universului prin actul morții individuale."57 Dar personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unui adevăr simplu: lumea se primenește! Încă un omuleț bate cu pumnul său mic în fereastra Universului, revendicându-și dreptul de a fi iubit. Bărbatul matur contemplă fascinat bobocul de floare de la subsuoara „înfrunzită” a mamei. Încearcă să-și reprime delirul metaforic pentru a-și da seama cu exactitate cât „a mai rămas din el” după această „aventură” unică, trăită alături de Teodora. Trebuie să scape de egoismul regăsirii în unica persoană iubită; de acum va iubi în ea și pe mama
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Experiența poetică înfăptuiește în primul rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de ființare. "Să ajungi la începutul Timpului, afirmă Mircea Eliade, să atingi Ne-Timpul, prezentul etern care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înaripat, sfânt, nu se află în starea de a crea înainte de a fi inspirat de un zeu, din afara lui, dincolo de propria sa rațiune... Este un privilegiu dumnezeiesc... Poeții nu sunt altceva decât interpreții zeilor" (Ion. 533c-534e). Pentru Platon, inspirația este "delir divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Poeți" muza Erato "superbă și suverană", cu privire luminoasă și profundă, înțeleasă ca Geniul însuși, îngerul vechilor tablouri pe un fundal de aur. Ea face să apară în creierul poeților o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Citim în Visul unei nopți de vară un tablou expresiv al celor trei mari "condamnați" la imaginarul poetic: Nebunu, -ndrăgostitul și poetul Din fantezie pe de-a-ntregul sunt făcuți; Diavoli mai numeroși ca-n vastul iad Nebunul vede; îndrăgostitul, în delirul său, Vede-a Elenei frumusețe pe-o frunte din Egipt. Rotindu-și ochiul de extaz cuprins, Poetul vede cerul pe pământ, pe cer pământul. Celor neștiute, condeiul lui, le dă un chip Iar vaporosului nimic îi află Sălaș să locuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu ele însele a luminii și a creației în orice schimbare: "E același, nu-i același./ E același unic soare/ inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile transfiguratoare ale melosului. Dincolo de aceste criterii încep "culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală, se dezlănțuie delirul cuvintelor prețioase care sună a gol, iese în piața mare o puzderie de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată. Amintesc că Eminescu a vorbit de mult profetic, cel dintâi, în scrierile sale politice, despre pornocrație. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de mult profetic, cel dintâi, în scrierile sale politice, despre pornocrație. O culminație a absurdului este să crezi că amestecând cuvintele dicționarului într-o pălărie și apoi, scoțând la întâmplare unul câte unul, ai produs o "poezie". În felul acesta, delirul novomaniei dă cale liberă imposturii. Ce-ar fi dacă astrele, revoltate pe "sclavia" aceleași învârtiri perpetui, ar evada de pe orbite și ar alerga bezmetice prin haos ? Numai armonia asigură viabilitatea creației din începuturi și a creației umane. În rest words
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încercare grea, dar totul s-a terminat acum. Puțin somn și mîine dimineață va fi totul bine. Lupino încerca să pară stăpîn pe ceea ce spunea, dar adevărul era că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să abordeze un lup în delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce avea să se mai întîmple. Glasul lui ajunsese, se pare, la urechile nefericitului, care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-adevăr, confuz. Tu cine ești? De unde vine vocea asta?... Draga
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
contemplă agonia. LEONIDA (delirează, bălmăjește ceva ininteligibil, ca Ștefan în "Apus de soare"): Ohoo!...Aaaa..Îîî...Mol...Mol... EFIMIȚA: Ce spui, soro? LEONIDA: Îîîî....Moldova.... EFIMIȚA: Pardon? LEONIDA: Moldova... La Iași... Nici un negustor român!... Nici unul! EFIMIȚA: Spui drept? LEONIDA (în delir): Nici unul! La Primărie... la prefectură... la catindrală. (delir) Precum la 21....la 48, la 34, la 54, la 64, 74...după lupte seculare...47 de ani... multi si puțini... Sloboade! EFIMIȚA (contariată și indignată): Pardon? LEONIDA: Pe robul tău... (are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ștefan în "Apus de soare"): Ohoo!...Aaaa..Îîî...Mol...Mol... EFIMIȚA: Ce spui, soro? LEONIDA: Îîîî....Moldova.... EFIMIȚA: Pardon? LEONIDA: Moldova... La Iași... Nici un negustor român!... Nici unul! EFIMIȚA: Spui drept? LEONIDA (în delir): Nici unul! La Primărie... la prefectură... la catindrală. (delir) Precum la 21....la 48, la 34, la 54, la 64, 74...după lupte seculare...47 de ani... multi si puțini... Sloboade! EFIMIȚA (contariată și indignată): Pardon? LEONIDA: Pe robul tău... (are vedenii) Galibardi... Nemuritorul Gambetta... Pestalozzi... Biela... Matei! EFIMIȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pac! LEONIDA (deschide gura): Mersi! EFIMIȚA: Pînă să clipești din ochi. Odată pac! LEONIDA: Mersi! EFIMIȚA: N-ai idee! (scoate un pistol și i-l pune în gură lui Leonida) Pînă să clipești din ochi. Odată pac! LEONIDA (strigă în delir, înecat de prezența țevii): Famelia mea! În cameră! Patruz'opt. EFIMIȚA: Patruș'cinci! Colt 45! LEONIDA: Aide iute! EFIMIȚA: Odată pac! LEONIDA: Să-mi scrii! EFIMIȚA: Pac! (un foc de pistol ca un tunet, din recul Leonida zboară înapoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
chema la sân decât troglodiții apți să o construiască; și cu toții am fi construit-o, dacă ni s-ar fi dat voie să o părăsim și să lăsăm totul În seama naturii... Când Însă cuvintele te cuprind cu extazul primelor deliruri, știi dintr-odată că dragostea Îți va fi dată prin mila cuvântului. Cuvântul Însă nu poate nimic În fața femeii care Îl iubește pe altul, i-aș fi șoptit la ureche; dar știu că nu m-ar fi auzit, se Înverșuna
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a citit textele de la coadă la cap, el Însuși uimit de rezultat, fiindcă, Într-adevăr, acum lamentația inițială suia În spirală către perfecțiunea confuziei și a penibilului; nu se mai Înțelegea nimic, cuvintele se izbeau nefericite unele de altele până la delir, până la exasperare. — Așa da, dom’le! a urlat Încântat Ionel Manea. Așa mai vii de-acasă! Păi să ne ții matale de păcălici?!... Asta nu se face. Și a dat din cap mulțumit. — Batere de câmpi, domnu’ Ionescu, degeaba! a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ce ascundea maistrul Căreală În creierul lui scelerat? Ce anume Îl chinuia pe el Într-atât, Încât să ajungă să bea până la inconștiență? Ce anume Îl Îngrozea? Un om simplu, ca acest Căreală, se gândea Vasile, nu cade niciodată pradă delirului, iar dacă nebunia se declanșează În mintea lui, În general lucrul acesta se Întâmplă fie pe nepusă masă, ca o revelație inversă, fie În urma pierderii cuiva foarte drag. Niciodată nu vei vedea un mitocan Înnebunind de prea multă nuanță. Orice
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bietul de el venea din adolescență cu o malarie nemiloasă, cadou de la mizeria satului În care trăise și Își desăvârșise cultura. Iar ce l-a apucat pe el În armată, pe când traversau un pod, a fost febra, mai bine zis delirul datorat febrei, lucru care l-a marcat pe vecie, pentru că oamenii de la țară știu de frica delirului, ca de frica par ti dului... Era un fel de briză puturoasă pe podul de la Mărăcineni, care venea dinspre abatorul din zona industrială
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și Își desăvârșise cultura. Iar ce l-a apucat pe el În armată, pe când traversau un pod, a fost febra, mai bine zis delirul datorat febrei, lucru care l-a marcat pe vecie, pentru că oamenii de la țară știu de frica delirului, ca de frica par ti dului... Era un fel de briză puturoasă pe podul de la Mărăcineni, care venea dinspre abatorul din zona industrială, dar numai noaptea, când ăia probabil că aeriseau halele - așa că, dacă de foame ți-ai fi pus
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Ajuns În dreptul lui, i se părea că stă lângă propria-i statuie, Încoronarea gloriei de scriitor la care atâta visa. Cu ultimele puteri a scos un urlet Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot delirul - și În timp ce râdea s-a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de iloți care Îl sufocau pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
trebuie lăsat să aștepte. 6 În fața „Casei Albe“ era o statuie imensă, care Îl Înfățișa pe unul din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]