576 matches
-
este înlocuită cu enunțul descriptiv epurat de artificii stilistice, prin care se realizează, în unele cazuri, portretul colectiv. Un portret colectiv ce mizează, cum spuneam, tocmai pe sancționarea viciilor. Iată-i, spre exemplu, pe iubitorii de etilism, la fel de vinovați precum demagogii: "unii ținându-și capul în mâini/ cu grijă/ să nu se verse/ ce s-a urcat la cap/ alții rostind cuvinte/ în forma grațiosului sughiț/ oratoric" (Lăcașul de dincolo de ape). Arătate cu degetul, într-un registru similar, sunt și spiritele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un soi de "neoliberalism" autist, împănat cu consiliu monetar și demantelarea puterii statale, ce a condus la prăbușirea oricărui sistem de protecție socială, bancrută, îndatorare nesustenabilă (140 miliarde dolari), șomaj masiv, mizerie generalizată. Dar, împreună cu el, o întreagă clică de demagogi corupți a fost măturată de pe scena politică. A urmat un guvern fruct al unui acord între cele două partide istorice, radical și peronist -, susținut de biserica catolică și votat de parlament. Baza sa electorală nu este de neglijat. Președintele Duhalde
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Platon, Aristotel, toți marii gînditori greci ai epocii au condamnat dêmokratia. Demos (poporul) care se reunește pe Pnyx este format dintr-o mulțime de incompetenți, indisciplinați, versatili, iresponsabili, cărora le place să fie flatați, explică aceștia. Dêmokratia îi favorizează pe demagogi. Platon, unul dintre cei mai feroce oponenți, tratează dêmokratia de "teatrocrație". Hotărîrile poporului sunt ghidate nu de rațiune, ci de sentimente și pasiuni. Dêmokratia duce la dezordine, anarhie și, în final, la tiranie. Singurul care o susține și îi găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Drepturile omului se convertesc în nedreptăți copleșitoare. Fenomenul nu este singular. Este aproape o regulă atât în Est, cât și în Vest, în nord și sud ca schimbările de regimuri sociale să fie însoțite de contraste pe care unii democrați demagogi le prezintă ca fiind inerente societăților omenești. Și după 23 august 1944 au fost vremuri grele prin măsurile brutale promovate de comisarii staliniști și de moscoviții duplicitari, dar apoi au venit și vremuri mai bune. După îmbarcarea în elicopter la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
patroni", cât și salariații, atât instituțiile de stat, cât și cele private au mari datorii față de promovarea de valori umanitare elementare, ignorate nu numai din "neștiință", ci poate și din interes. Cultul muncii cinstite nu este, cum își zdrobesc plămânii demagogii și hoții de mașini să susțină, o caracteristică numai a socialiștilor, a comuniștilor sau a romanticilor, ci a oricărui om ajuns să-și înțeleagă destinul pe Pământ. Mulți capitaliști de azi din țările democrate, preocupați de "modernitate", măresc PIB-ul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
exploatare necruțătoare a forței de muncă. Iar mulți dintre noii lideri sunt "zbierătorii" din timpurile trecute care intimidau oamenii pentru a executa ordinele de atunci. Căci democrația (veche sau nouă) are această hibă, menită a fi bine supravegheată: permite ascensiunea demagogilor, guralivilor și ipocriților în posturi cu multe privilegii. În acord cu principiul protecției sociale a celor ce au ajuns să fie excluși de la o viață cât de cât normală, din anul 2003 s-a trecut la pensionarea populației sătești prestatoare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dușmanului" în altă specie, adică în străinul prin excelență (fenomenul pseudospeciației). Școala favorizează etichetările (deșteptul, ciudatul, tocilarul, prostul, neputinciosul etc.), adică fragmentările la nivelul grupului de copii, iar fragmentările nesupravegheate pot pune bazele viitoarelor posibile fenomene de pseudospeciație, pe care demagogii inconțienți ai politicii (populiștii) le vor exploata cu ușurință. Fenomenul este încurajat și de discursul unei pedagogii non-restrictive, care pledează pentru individualizarea și personalizarea scenariului didactic în dauna umanității comune (universalizante) pe care educația de la vechii greci încoace a considerat
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
păstra neocupat în continuare, nu e decât o jalnică probă de demagogie. Pe vremea când era în opoziție, când nu era primar și lider de partid, d-l Boc părea un politician promițător. Acum, e unul din cei mai activi demagogi. I s-o fi trăgând de la căderea aceea de pe scenă, deși parcă n-a căzut în cap!, din emisiunea d-lui Andrei Gheorghe? Sigur că Varujan va fi, în sfârșit, ministru. Dar politică românească fără spectacole de prost gust eu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
așa. Românii s-au molipsit unii de la alții în privința vorbăritului, se cred deștepți când vorbesc, indiferent ce spun. S-au molipsit de la politicieni, politica, în general, i-au făcut vorbăreți. Vezi câte unul dintre aceștia, pe care l-aș numi demagog, că dacă l-ai cerceta puțin, vei constata că-i complet găunos pe dinăuntru. Aceștia au ajuns mari ștabi politici, pentru că au dat cu gura în stânga și în dreapta. "Bun de gură e tipul, ține-l Doamne", ar spune unii despre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
n-aveți dreptate totalmente. Eu vreau doar să pun niște tipuri de oameni să vorbească, acesta fiind doar un pretext de a comunica cu dvs., de a vă spune părerea mea în unele privințe. Voi încerca să dau câteva exemple. Demagogii își risipesc energia vorbind frumos și fals, fără miez; atunci când îi auzi, ai impresia că ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap și că cele spuse sau promise o să te facă să explodezi de atâta fericire. Politicienii actuali o țin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
maziliți; în cazul acesta, se mut cu cățel și purcel la alt partid, nu contează la care și nici doctrina acestui partid, scopul principal este de a-și rotunji averea, căci și nepoții nepoților lor trebuie să trăiască; vorbesc ca demagogii, ei vorbesc, noi auzim, și totul trece în liniște și pace; de aceea e putred mărul la noi, și nimic nu se schimbă, sau dacă se schimbă, numai în rău; oamenii obișnuiți o duc de azi pe mâine, iar politicenii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stai, dom-le, dar arma când o mai încărcai?" La care povestitorul i-a răspuns nonșalant: "Dar ce, atunci mai aveam timp să încarc arma?" Dacă stau strâmb și gândesc drept, respectivul vânător este perfect nevinovat, un înger, pe lângă un demagog înrăit. Despre pescari, nu pot spune decât, că sunt niște copii mari, care vorbesc și ei multe și de multe ori nevrute despre peștii prinși, care mai de care mai mari, care pești cresc în mintea lor pe parcurs ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apă, de frică să nu cadă în vâltoare, dar nu e sigur că nu spun și atunci câte ceva mărunt printre buze. Majoritatea femeilor vorbesc și prin somn, dar nu prea se înțelege ce spun. La academicieni, dacă nu au boala demagogilor, vorbele sunt bine gândite și argumentate prin documente, experimente de laborator, studii îndelungate etc. Unii portari și bodiguarzi vorbesc numai prin somn în timpul serviciului, alții vorbesc și se înțeleg de minune cu hoții și escrocii; vorbind, pun la cale fel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în mă-sa, ăștia-s de vină că plouă și-i vânt și urât, ehei, când eram noi la putere, ce viață mai era, tovarășe!" Panglicarii vorbesc ori de câte ori au ocazia; ei sunt o specie aparte, un hibrid între escroci și demagogi: vorbesc mult, promit și apoi te trag pe sfoară; când au ocazia, lingușesc ca apoi, lași fiind, lovesc pe la spate; întotdeauna pescuiesc în ape tulburi. Elevii vorbesc când sunt ascultați la lecție de dascălii lor; mai vorbesc între ei când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
patria sa adoptivă (Sudan). Știam că încearcă să atragă simpatia lumii musulmane, dar nu părea că are prea multe de oferit adepților săi, în afară de oportunitatea de a-și descărca mânia și de a se arunca în aer, devenind "martiri". Un demagog care le spune oamenilor ceea ce vor să audă este întotdeauna periculos, și nu este nevoie decât de un număr mic de teroriști hotărâți pentru a crea probleme mari. Era, bineînțeles, absurd să afirmi că Statele Unite declaraseră război Islamului. În timpul mandatului
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
VALIDITATEA. Cursese sânge pe pământul multor țări; atât ignoranții cât și savanții se puneau în slujba unei idei care promitea să zguduie istoria din temelii. În multe state, oamenii, treziți din letargia lor seculară de către civilizația occidentală, cădeau pradă unor demagogi pe cât de inculpați pe atât de lipsiți de scrupule și erau pierduți înainte de a putea emite în mod liber o judecată personală. Mai târziu se descoperi că, la fel cum un copil se răzbună pe progeniturile vecinilor pentru ura resimțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
tensionată. Tensionată fragilitate, ca a acestei studente delicate și pătimașe. Ne învăluiserăm în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di Cosimo, am tras paginile peste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
podoabe ale călăreților purtând, în mâini, deasupra capetelor, făclii puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor, ritualurilor ierarhizate. Maiul florentin, giostrele, dezlănțuirea carnavalescă, serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise nimănui să intre și să-i urmărească pregătirile, înainta tras de bivoli, uriaș și negru, împodobit de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
platfus la cap. Tiranii cred că și Steaua Polară se orientează după indicațiile lor. În politică, e greu să știi cum se bate cuiul, fără să crape scândura. Nici o epocă nu a reușit să-i separe ca lumea pe proroci de demagogi. La întâlnirea cu demagogia, cei mai punctuali sunt politicienii. Numai o parte dintre oamenii politici nu sunt în stare de nimic. Restul sunt în stare de orice. Politica este identică, de multe ori, cu cea mai veche meserie de pe pământ
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de tipul : 5 ore la Operă, doi ani lectură din Beckett, muncă silnică - Joyce. Marile jurnale literare sunt confesiuni pe cord deschis. Arta modernă încorporează în ea și nespusul. Arta înseamnă recuperarea speranței. Cultura nu este pentru toți, cum susțin demagogii, dar nici pentru câțiva, cum a început să fie. Aforismul trebuie să fie scurt și dificil. Nici în artă, evlavia nu este productivă. Arta ne ocrotește roua din simțiri. Condeiul - acest paratrăsnet prin care se scurg neliniștile pe hârtie. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
119, 120). Părerile lui Arbuthnot se regăsesc în secolul XX în ideile lui Hannah Arendt (1968:227) care își începe analiza asupra "Adevărului și politicii" prin afirmația intransigentă: "minciunile au fost întotdeauna considerate unelte necesare nu numai de către politicieni sau demagogi, ci și de către oameni de stat" (cf. Kintz 1977:492). Minciunile se întîlnesc în orice sector al vieții politice; Bailey (1988:3-5) oferă o impresionantă colecție de exemple ce ilustrează evenimente petrecute în Statele Unite, China, Uniunea Sovietică și Africa. Aceia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
etc.). Ele sunt creații fictive sau înscenări alegorice în care dimensiunea polemică, dacă există, este implicită. Atunci când intenția autorului este de a satiriza o întreagă clasă politică, el inventează un personaj-tip al cărui nume Ubibene, sugerând cameleonismul și oportunismul demagogilor care se călăuzesc după adagiul latin, reprezintă indiciul prim că dialogul imaginar se poartă exclusiv pe terenul satirei. Aici discursul poetului simulează falsul panegiric, în manieră caragialiană: "Admirația mea fizică e mai ales politică, iubite Ubibene, și dacă mi-am
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în lumea valorilor răsturnate. Mundus inversus e, și pentru autorul Spinilor de hârtie, scena interminabilă (theatrum mundi) unde, zilnic, au loc reprezentații ale miticilor, ale moftangiilor, ale oportuniștilor și demagogilor, într-un cuvânt ale unei lumi percepute de suprasenzorialitatea lui "simț enorm și văz monstruos". Caragiale se postează în interiorul acestei lumi și o contemplă dezinvolt, "asumându-și rolul de comediant, el joacă și asită la propriul lui spectacol, cu arta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai 1898 și a fost înmormîntat la Westminster Abbey. Galeria Națională londoneză posedă un tablou al său pictat de Millais (v. Pictura). Gladstone are și o statuie pe artera londoneză The Strand. Ca om, Gladstone era dificil, orator strălucit dar demagog, robace, și un moralist fără morală: frecventa bordelurile, dar pretindea că o face pentru a le aduce pe prostituate pe calea cea bună, prin religie (studiul Bibliei). A fost adeptul politicii antiimperialiste și de non-intervenție în domeniul afacerilor externe. Calul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
practic imposibilă sau, mai grav, ar ilustra un fenomen epigonic neproductiv și neonorant, în sensul că ar sugera facilitatea imitării modelului, diminuându-i, implicit, valoarea. Însă recontextualizarea unor tipuri puse în valoare de Caragiale, precum cel al lui Mitică, al demagogului, al pseudosavantului etc., reabordarea unor teme recognoscibile din patrimoniul său, precum cea a familiei citadine și a politicii, recurgerea la procedee textuale inaugurate în prozele sale, precum "temă și variațiuni", lista, autoreferențialitatea ș.a.m.d. ca să nu mai vorbim de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]