826 matches
-
la întreaga literatură. Dacă în Păuna Mică, Oameni la pândă, Sbucium, Otravă și altele, poziția ideologică a autorilor este încă confuză, în Desculț, Negura, Zilele vieții tale și Evadarea ea se definește mai precis. Mai ales Negura este o viguroasă demascare a provocatorilor războiului antisovietic. Totodată însă, niciunul dintre aceste romane nu este lipsit de greșeli ideologice. În Negura, de pildă, rolul clasei muncitoare este trecut cu vederea, iar pe de altă parte, nu apar principalii vinovați ai războiului. În Desculț
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tehnică adecvată genului scurt, intrarea în narație se face abrupt, faptele se succed cronologic, iar relatarea (adesea confesiune) se încheie odată cu stingerea conflictului urmărit. În schița Pe scară și în nuvela Din pricina dragostei, patima ajunsă la paroxism și teama de demascare constituie cauze ale unor crime. Personajul Barbu Ogriziș din nuvela În urma banchetului, cuprins de o ură nestăpânită, îl pândește fără încetare pe vărul său înstărit, până când, umilit de mărinimia acestuia, se sinucide. Obsesia inculcată personajelor pare să alimenteze abundent inspirația
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
acut sentiment al autoconservării și un dispreț suveran pentru tot ce nu-i aduce profit, izbutește să evadeze din lagărul socialist, devine capitalist de succes și își finanțează și fratele care continuă să creadă că lumea se poate îndrepta prin demascarea necinstei. Ca toate celelalte romane, și acesta pune irezolvabilele întrebări-cheie: „Miile de articole mi se înșirau în față ca un colaj banal, vechi, peste care mâna inutilității scria cu siguranță: ei, și? Te implici sau nu, proporția răului nu se
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
termenele de comparație, cu lipsa lor de creație de valoare. Mediocritatea canalizează (dirijează) atenția publicului în trecut, pentru a-i abate atenția de la evenimentele prezentului. Ei îi laudă pe cei morți deja, pentru că aceștia nu mai prezintă nici un pericol pentru demascarea lipsei lor de activitate creativă și de valoare. Cazul lui Mihai Eminescu (6). In „Scrisoarea a III-a”, el critică lipsa de valoare și nulitatea contemporanilor săi: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! E rușine omenirii să
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
poată fi vândute încă o dată în ziua următoare. Sampath privea în jos, la vizitatorii săi fermecători. — De ce sunt așa de multă păreri cu privire la natura lui Dumnezeu? întrebă un spion deghizat trimis de Societatea Ateistă (SAĂ și membru al Sucursalei pentru Demascarea Falșilor Sfinți (SDFSĂ. Unii zic că are formă. Alții zic că e lipsit de formă. De unde controversa asta? — Inspectorul de la oraș face o vizită să vadă un râu, îi răspunse Sampath fără urmă de bănuială, dar se duce chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și cele care ne-au precedat, aceleași păcate, aceleași vanitoase ifose, aceleași intoleranțe și aceeași apetență pentru spectacol public. Cu injurii, cu demascări, cu deziceri. Acestea, toate, erau pe deplin vizibile în urmă cu mulți, mulți ani. Sună caragialesc, dar așa mi se pare a fi: cine n-a avut caracter în tinerețe n-o să-l aibă nici la maturitate, nici la bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de I. L. Caragiale. În comediile lui Caragiale „viziunea carnavelească este fundamentală”<footnote I. Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, Editura Minerva, 1974, p. 263. footnote> cu deosebirea că „la Alecsandri, în Iașii în carnaval există un moment al demascării: Lunătescu, Tarsița și ceilalți redevin ceea ce fuseseră înainte. În realitate la Caragiale masca nu cade niciodată, el îl ascunde mereu pe adevăratul Chiriac, pe Tipătescu sau pe Nae Girimea. În capul altor personaje, masca se confundă cu omul, chiar îl
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a ajuns pe lista neagră. Mal își propuse să țină minte: dacă Danny Upshaw nu reușea să se infiltreze în conducerea AUFT, atunci poate că Chaz Minear, homosexual anemic, era tocmai bun de strâns cu ușa pe față, marșând pe demascarea lui ca turnător, argument care putea să-l convingă să toarne din nou. Restul jurnalului era absolut plictisitor: ședințe, comitete, întâlniri și liste de nume pe care Buzz Meeks trebuia să le verifice laolaltă cu numele stoarse de Dudley de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l la întrebări pe Felix Gordean. După ce programase un test cu poligraful și drogul ăla stupid, Green îl lăsase pe puști să se ducă acasă cu pistol cu tot, sperând că va scuti LAPD de necazul unui proces și de demascarea lui Niles drept cărăuș al lui Dragna. Danny nu l-a dezamăgit - dar din alte motive și nu cu pistolul. Țap ispășitor. Care, într-un fel, avusese ultimul cuvânt. Meeks nu putea dormi. Când reușea să ațipească vreo trei-patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care văzuse și trăise multe în viața lui, i-a fost dat să cunoască, într-o întîmplare memorabilă, spre ce limite extreme poate ajunge spiritul primar dacă îl lași să înflorească. Se organizase în 1924 sau 1928 la Nijni-Novgorod o demascare religioasă prin arătarea reală a producției de moaște la care se dedau în secret călugării. Avusese loc totul la un bâlci tradițional și se luaseră și oarecare măsuri de păstrare a ordinii, autoritățile crezând că vor fi tulburări, că adică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
afirma răspicat - acuzator că autorul „e un demolator, un nihilist, un acuzator al fraților săi, un cenzor al întregii societăți românești”, ceea ce îl face pe Caragiale să devină tot mai bătăios și mai sigur că și-a atins ținta finală - demascarea oligarhiei române. Caragiale afirmă: „Sunt destul de sigur că le-am aruncat o bombă explozibilă tocmai în punctul slab al fortăreței lor” (pag. 191) referindu-se tocmai la „1907, din primăvară până în toamnă”. În 1908 Caragiale se înscrie în partidul conservator
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cafea o caut. N-o mai interesează, te pomenești, bacșișul. Nu-și mai căptușește fundul cu hârtii de 25? S-o fi decis să se prezinte cu fundul gol în fața preacuratei. Iar eu rămân fără cafea. S-a speriat de demascări, putoarea? Mde, hoția are și ea riscurile și rânduiala ei, cere respect, seriozitate. Să mai crezi în cuvânt, în cinstea manglitorilor. Se duce lumea de râpă, asta e... Unde-o fi, lipitoarea?“ Profesorul nu-și lăsă din mână publicul. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca să ne apărăm de superstițiile vechi și noi (scientismul reductiv, funcționalismul exclusivist, folosirea ideologică a puterii). Cele două rațiuni, care fac ca filosofia să nu poată fi înlocuită de nimic altceva, sunt strâns legate între ele: nu există o adevărată demascare a folosirii ideologice a vieții și culturii dacă orizontul nu este străbătut de un efort ce tinde spre absolut și nu se poate realiza o contestare fructuoasă a prezentului fără o detașare liberă de acesta. Notă despre creștinism și filosofia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
față de sine. Putea să-l ierte pe bărbatul cu lista de infidelități jalnice, pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total - ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de podium. Se simțea anemic și ripostă iar cu analiză structurală, iar cu anatomie funcțională. Se pierdu în lobi și leziuni. Bipul scurt al ceasului îl anunță că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arme și că ne antrenăm cu ele pentru a realiza secesiunea Banatului. Un singur lucru a uitat să spună dumnealui, că s-a prezentat la Societate ca ofițer activ al SRI care dorește să se pună la dispoziția conducerii pentru demascarea secretă, ca agent dublu, a abuzurilor și a încălcării drepturilor omului. În declarația publicată credibilitatea sa era asigurată de afirmația că era un fost ofițer de securitate, un fost SRI, un fost membru al Societății Timișoara și că a plecat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
depun și eu câte ceva. Grozăvia era că Fran trebuia să-i dea dreptate. Părea o continuare logică, deși oarecum extremă, a ideilor pe care le promovase ea însăși. Anume, că ziarele locale n-ar trebui să se ocupe doar de demascare răufăcătorilor, la nivel individual sau municipal, ci ar trebui să implice direct comunitatea în acțiunea de a schimba lucrurile în bine. Se trezi zâmbind închipuindu-și-l pe Directorul Regiei de Salubrizare, un individ nesuferit, despre care se știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lieux communs și a lui Leon Bloy din Éxégese des lieux communs. „Speculînd polisemia fiecărui cuvînt-cheie din definițiile sale”, Costin obține efecte estetice remarcabile prin intermediul unor „detonatori semantici” - cum ar fi, de exemplu, izotopia „plus Uman” -, producînd efect comic și demascarea locurilor comune, mai precis, a fondului rezidual de prejudecăți sociale. Concluziile criticului cu privire la „originea cultă a poemului în proză suprarealist” sînt în general pertinente. O observație se impune totuși: nu de „suprarealism” e vorba aici (termenul e, de altfel, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice, legate unele de altele și în același timp de istoria românească, ale cărei noduri se dezleagă lejer, prin „despachetarea“ narativă a romanului, cum este cazul demascărilor și autodemascărilor din anii 50, care aici decurg dintr-un simplu accident al Vencicăi. Tot așa controversa declanșată printre istorici în legătură cu locul în care se află mormântul lui Țepeș, mutarea curții Domnești la Cotroceni, în timpul domniilor fanariote, nașterea economiei subterane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru a rămas câteva zile în Vencica, dar nu voia s-o omoare, ci doar să se odihnească puțin. Însă viața cu ea era destul de agitată. Dimineața pleca la birou. Vencica lucra la guvern, unde era șefa unei comisii de demascare a dușmanilor de clasă. Cum ajungea, chema femeia de serviciu și-i spunea repede: - Ai venit cam târziu că văd că nu s-a uscat pe jos. Ai grijă să strângi în timpul zilei, să nu văd o scamă pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seamă. Cât despre plătit, nici nu se punea problema: Se supără, nu poți s-o tratezi ca pe-o servitoare. Îi mai dau uneori câte ceva să mănânce. În restul zilei, Vencica dezbătea cu subordonații ei diverse probleme legate de rolul demascării în societatea socialistă și redactau materiale de propagandă. O dată pe săptămână, joia, participau la ședințele în plen, cu toți funcționarii guvernamentali, unde erau invitați de onoare membrii marcanți ai partidului. La una dintre aceste ședințe nimerise și Zogru, strecurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strecurat în Vencica. Aceasta tocmai luase cuvântul, după ce aprobase întreaga adunare, prin vot deschis, ca ea să vorbească de la tribună. Și începuse. Inițial Zogru se plictisise, dar apoi începuse să se amuze, căci Vencica spunea cu înverșunare dragi tovarăși, problema demascării dușmanilor de clasă este o datorie pe care trebuie s-o punem mai presus de interesele personale, și atunci Zogru intrase în acțiune, mai întâi, pentru că nu se putuse abține, apoi, pentru că începuse să-i placă: - Ba, aș merge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic‑romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat cu alte detalii negative: ca profesor, el nu este grozav (se bâlbâie, fumează În clasă - crimă supremă În Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să‑i citească pe Xenofon, Tucidide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
curajul unor mame de deținuți politici, la fapta mârșavă a unui salariat civil (acesta făcuse „treabă mare” În mină, ceea ce nu era permis, și, ca un laș, dăduse vina pe Sarry, iar acesta, isteț și netemător, Își dovedi nevinovăția, prin demascarea făptașului real, care era salariatul civil numit Luther), la priceperea autorului În dresarea porumbeilor și la sacrificarea mai puțin dureroasă a porcinelor (lecție practică magistrală, dată unor francezi, În Canada). Bun cunoscător al unor superstiții specifice nouă, românilor, autorul povestește
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o accentuare a controlului sovietic asupra „partidelor-frățești”, și În interior de o radicalizare a politicii de reprimare. Este momentul când chemările la „unitate” și „colaborare” ale diverselor forțe interne sunt Înlocuite cu cele ce vorbeau de „reprimarea forțelor reacționare” și „demascarea dușmanului”, În conformitate cu teza stalinistă a ascuțirii luptei de clasă. Lupta de clasă se aplică nu numai Împotriva „dreptei”, ci și În cadrul stângii; astfel, comuniștii români vor „anexa” Partidul Social-Democrat, În cadrul unui congres de „unificare forțată”. Singura concesie comuniștii o fac
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]