831 matches
-
Și Bogos Constantin ăsta, a tot stat pe capul unuia, l-a tot descusut... ce o fi spus, ce n-o fi spus... da’ ăla, săracul, s-a lăsat dus de poveștile lui și până la urmă l-au băgat în demascări, și l-au bătut până l-au omorât. Mai știți cum îl chema? Nu mai știu, deși l-am citit pe tabla aia de la Gherla... da’ nu-mi vine în minte acum. Era ceva muncitor de prin Dobrogea. În camerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Paul Cornea a susținut cu entuziasm mișcarea, atras de mesianismul revoluționar, și s-a implicat în organizarea formațiunii de tineret a partidului comunist. Primele semne de îndoială au apărut atunci când s-a confruntat cu logica absurdă a autocriticii și teroarea demascărilor. Partidul se transformase într-o închisoare, dar servituțile rațiunii nu l-au determinat să renunțe la utopie. Sfârșitul perioadei Gheorghiu-Dej l-a găsit în postura de "dușman" al regimului, ceea ce anunța sfârșitul carierei sale birocratice și dezvoltarea celei universitare, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
trei perioade, cea de mijloc fusese de departe cea mai violentă. Se reproșau partidului mijloacele nu tocmai fericite prin care se instituise primatul producțiilor sovietice asupra celor autohtone, de inspirație occidentală, burgheză/decadentă 2. Arestările, detențiile, domiciliul obligatoriu, marginalizările, comprimările, demascările publice, și, nu în ultimul rând, instituirea terorii ca stare de spirit cotidiană au fost direcțiile principale ale revoluției culturale declanșate după 19483. M. Ralea identifica la sfârșitul primului deceniu postbelic trei categorii de intelectuali: cei educați "complet", credincioși regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
iar excluderile care au urmat evenimentelor din 1956 trasau limita între ceea ce era permis și ceea ce era interzis. Eșecul procesului de destalinizare a coincis cu un nou îngheț ideologic, mediile intelectuale fiind aruncate din nou în prima linie a represiunii. Demascările publice au ținut capul de afiș al anului 1959, universitățile și uniunile de creație fiind curățate de "elementele ostile regimului"16. "Conspirația împotriva ordinii sociale" a fost una dintre cele mai frecvente acuzații care s-au auzit în anii 1958-1959
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
au limitat în a spune că nu au făcut cutare"; or, rezoluțiile Partidului cer atât o autocritică detaliată și legată de concret, cât și dinamism în asumarea erorilor 12. De fapt, Partidul devenise o cazarmă sinistră, precum și spațiul unor teribile demascări. Cartea stă mărturie că autocritica era de multe ori preludiul unor înfierări infernale. Mai mult, cititorii află că între memorialist și M. Roller ciocnirea era mai veche - încă din 1946 istoricul improvizat al PCR mutilase un articol scris de Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vreun punct de vedere" - își amintește Ianoși 32. În 1958, Földes este eliminat din organizația de partid, demis de la Utunk, fără dreptul de a mai publica. Împreună cu Pavel Țugui (superiorul său de la Comitetul Central), Ianoși asistă neputincios la Cluj la demascarea prietenului său. La fel ca și Ianoși, deși incomparabil mai incisiv și decis, un alt anticeaușist - în plus având și mai vechi atitudini antistaliniste - care a încercat să salveze marxismul a fost Tudor Bugnariu, profesor de filosofie și decan la
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în prima categorie erau produse defăimări ale celor vizați. Primele cereri de epurare nu au venit prin ziarul comunist Scînteia, ci prin oficiosul unui partid democratic, PNȚ, adică prin Dreptatea. Înainte de apariția ziarului Scînteia, la 19 septembrie 1944, Dreptatea cerea demascări și epurări în cultură. S-au propus mai multe criterii după care ar fi urmat să se realizeze acest proces. Dar, după cum notează Ana Selejan, "singurul criteriu operant era colaborarea cu fosta dictatură legionar-hitleristă; opera anterioară, viabilă chiar la acea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de Statistică monografiile economice. Într-o vreme în care trimiterea la sociologi și mai ales la gustieni era încă imposibilă, monografia sociologică a fost luată drept model pentru descrierea situației unor sate. Cum dezghețul a început să se generalizeze după demascarea lui Stalin de către Nikita Hrușciov, modelul statisticienilor a fost preluat mai cu curaj de către Institutul de cercetări economice al Academiei RPR. Aici s-a format un sector special al monografiilor economice și a început pregătirea metodologică a echipelor de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
activitatea practică a organizațiilor noastre obștești"36. Mult mai semnificativ a fost însă faptul că, în 1962, la Institutul de filosofie, sectorul de materialism istoric încep investigațiile de teren sub conducerea lui Mihail Cernea 37. La începutul anilor '60, când demascarea sistematică a sociologiei era încă în toi, dar pe de altă parte se arătau semnele unei deschideri spre Occident, Cernea a încercat utilizarea sociologiei în lămurirea unor teme fundamentale ale filosofiei marxiste: conștiința de clasă a muncitorimii din uzinele din
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dorit să integreze sociologia în noul context social-politic al unei democrații limitate. "Cercetarea monografică întreprinsă sub conducerea lui Gusti are însă meritul că, pe de o parte, a contribuit la furnizarea unor date care, în mod obiectiv, au ajutat la demascarea orânduirii burghezo-moșierești, iar pe de altă parte, mobilizând în cercetare mulți intelectuali - studenți, cercetători, diferiți specialiști - le-a dat posibilitatea să cunoască realitatea socială cercetată, să-și pună probleme și, în anumite limite, să scrie despre aceasta. Reviste conduse de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
constatând că gruparea Tătărescu, În special ministrul de externe Tătărescu și cel al finanțelor, Alexandrini, prin poziția lor atât În politica externă, cât și În cea internă, au devenit În ultimul timp un pericol serios, consideră necesară: Începerea campaniei de demascare a acestei grupări, campanie care să ducă În timpul cel mai scurt la eliminarea ei din guvern”. Respectându-se indicațiile, „demascarea” nu a durat mai mult de o lună. Cât privește epurarea personalului de nivel mai mic din minister, aceasta debutează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
politica externă, cât și În cea internă, au devenit În ultimul timp un pericol serios, consideră necesară: Începerea campaniei de demascare a acestei grupări, campanie care să ducă În timpul cel mai scurt la eliminarea ei din guvern”. Respectându-se indicațiile, „demascarea” nu a durat mai mult de o lună. Cât privește epurarea personalului de nivel mai mic din minister, aceasta debutează sub pretextul unor restructurări dictate de austeritatea bugetară. Epurările sunt justificate prin nevoia de reducere a cheltuielilor; În fapt Însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
absolutiste. Dar cine s’o facă? Animalele, plantele? De nevoie mai iuți de picior, animalele Își găseau scăparea În ele Însele, evoluând și astfel luând-o de la capăt sub o nouă mască, care le oferea o libertate de moment, până la demascare. Așa au parcurs repede drumul de la ancestrala plantă- animal, Euglena, până mai-mai să ajungă pești. De altfel uscatul, complet steril, le-ar fi condamnat la foame. Cu traista plină cu de-ale gurii - accesul la energia Soarelui adică - plantele leneviseră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mare decît mă așteptam. Meritul este deopotrivă și al tău fiindcă ai făcut tot[ul] ca articolul să apară. Situația avantajoasă pentru mine e aceea că-i fără drept de replică. O eventuală încercare în acest sens ar însemna o demascare înveselitoare pentru cititori. Am citit aseară tot ce ai scris în acest număr. Ba cronica la transcedentalul Dan Laurențiu de două ori (o dată în familie). Portretul este de-a dreptul formidabil. Voi afla, desigur, ce gîndește poetul... în epistola viitoare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
C.C. ai U.T.M., umăr la umăr cu "tovărășii din Interne", organizează adevărate razii prin școli, licee și facultăți. Sunt recrutați informatori dintre adolescenți și înfiltrați ofițeri sub acoperire în facultăți, care conduc alături de activiștii U. Ț. M. ședințele de demascare și interogatoriile soldate cu declarații de desolidarizare, după zile și săptămâni de anchetă în stil NKVD-ist. Sovietizarea învățământului românesc, componența a sovietizării forțate a României din acei ani, se înscria într-un context general, în care activitățile C.C. al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fostul său subaltern din cadrul Komsomolului de la Moscova. Să reținem acest tandem, Selepin-Iliescu, format la Moscova, în cadrul Komsomolului, pe care il regăsim apoi la Praga, în cadrul UIS, după numai un an. În 1956, UIS avea serios de lucru în două direcții: demascarea revoluției maghiare (implicit, cauționarea pe plan internațional a intervenției sovietice în Ungaria și a înecării în sânge a insurecției anticomuniste de la Budapesta): precum și organizarea de manifestații ale tineretului universitar democrat, împotriva intervenției imperialiste a Mării Britanii, Franței și Israelului la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
care nu vor Întârzia. Împresurat de o mulțime amenințătoare, Corneliu Coposu a fost evacuat din sediul partidului său sub supravegherea chiar a prim-ministrului Petre Roman. „Ei s-au demascat“, a spus șeful guvernului Într-un scurt discurs adresat asediatorilor. „Demascarea“ dușmanului de clasă era exact formula utilizată În anii ’50! În martie, la Târgu Mureș, oraș transilvănean cu populație jumătate română, jumătate maghiară, s-a petrecut un alt episod de acest gen (având În plus o coloratură etnică). țărani români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
astfel de Gheorghe. Și atunci s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel de ipoteză, pentru confirmarea căreia nu dispunem decât de firave probe circumstanțiale. Eminescu este Eminescu, în opinia noastră, cel mai mare român, prin operă. Nici detaliile anatomice, nici scenariile prăpăstioase, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și a existat un proces; se bănuiește că a fost împușcat cu 5-6 luni înaintea pronunțării sentinței, iar mecanismul juridic pus în operă de Hrușciov abia acum este deplin revelat. Cum toate s-au petrecut înainte de Congresul XX și de demascarea crimelor lui Stalin (multe înfăptuite cu consistenta contribuție a lui Beria), procurorii n-aveau cum să facă uz de însăși esența reală a acuzării, așa că a fost nevoie să se născocească învinuiri de... spionaj, de sabotare a agriculturii (!) și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
semianalfabet. Documentele de arhivă date acum publicității pun în evidență și figura turnătorului cult, subtil, inteligent, infinit mai periculos pentru cei din jur. Distanță de ani-lumină între colaboratorul tâmp Matache și opusul său, Tache, autor al relatării despre adunarea de demascare organizată la Facultatea bucureșteană de istorie în martie 1959! Așadar, de la Tache, la Matache parc-am fi în Caragiale! Despre celebrele ședințe de demascare s-a făcut vorbire, ici-colo, în proza "obsedantului deceniu", dar ceea ce revelează ochiul atent și avizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de ani-lumină între colaboratorul tâmp Matache și opusul său, Tache, autor al relatării despre adunarea de demascare organizată la Facultatea bucureșteană de istorie în martie 1959! Așadar, de la Tache, la Matache parc-am fi în Caragiale! Despre celebrele ședințe de demascare s-a făcut vorbire, ici-colo, în proza "obsedantului deceniu", dar ceea ce revelează ochiul atent și avizat al securistului Tache trece dincolo de literatură! Scriitura îngrijită, remarca de profunzime psihologică, nuanța sesizată cu finețe, concizia dialogului esențial și, mai ales, lejeritatea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu care se mișcă în lumea universitară și-n mediul academic arată că Tache are condei și-i de-al casei. Nu musafir, ci membru al familiei. Poate, chiar respectat. Oricâte filme și cărți ar (mai) apare, inspirate din sumbrele "demascări" de atunci, tot va fi imposibil generației de azi să perceapă până la capăt atmosfera de teroare absurdă în care se desfășurau aceste procese publice de tip inchizitorial. Și cu atât mai puțin să-și închipuie ce evantai de trăiri, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
condamnați la scaunul electric fiindcă vânduseră rușilor secretele bombei atomice americane. Ei erau, în versiunea oficială, doar "luptători pentru pace". De altfel, Berza a și afirmat că " Dacă știam ce bucluc iese, scriam zece scrisori pentru Glezos!" În pofida organizării amănunțite, "demascarea" a fost pe jumătate ratată: studenții i-au aplaudat pe acuzați, ba chiar și unii profesori din prezidiu. Tache notează: "A aplaudat și Emil Condurachi, până i-a făcut tov. Atanase Joja semn." Oricum, învinuiții au scăpat ieftin. La "demascarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
demascarea" a fost pe jumătate ratată: studenții i-au aplaudat pe acuzați, ba chiar și unii profesori din prezidiu. Tache notează: "A aplaudat și Emil Condurachi, până i-a făcut tov. Atanase Joja semn." Oricum, învinuiții au scăpat ieftin. La "demascarea" compozitorului Mihai Andricu, "o jalnică epavă a trecutului", cum scria "Scânteia" lui Brucan (aprilie 1959), căruia i se reproșa și că "a fost semnalat cu observații critice privind calitatea muzicii ușoare sovietice", au luat cuvântul muncitori de la Uzinele "23 August
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai conteneau să-și strângă afectuos mâinile la despărțire. Bietul Maciu trebuie înțeles: se aștepta să fie înfierat cu mânie proletară, câtă vreme tocmai fusese criticat în revista sovietică "Voprosî istorii"... Nu știa că era programat pentru altă tranșă de demascări... * A u apărut, într-un singur volum, toate cele șase "Umbre" ale lui Aurel Leon. Veți găsi, în memorialistica scriitorului și gazetarului ieșean, sumedenie de epigrame, parodii, vorbe de duh, șotii, farse, cu care scriitorii din această parte a țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]