436 matches
-
drept care se opune implacabil nedreptății. Tinerii aceștia nu pot fi, desigur, aceiași care au luat cu asalt sediile partidelor istorice, silindu-i pe locatari, vechi militanți cu rănile încă nevindecate, să se refugieze în tancuri. Nu pot fi nici figurile demențiale, scoase parcă dintr-un album lombrozian, care au spart ferestrele de la Președinția Consiliului, au molestat pe ostașii de gardă, au distrus bunuri de preț, fără să poată articula, totuși, în fața reporterilor, a lumii, nimic coerent, nimic care să-i absolve
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de la mutilări până la suicid. Un mare grad de periculozitate îl prezintă și schizofrenicii paranoizi prin frecvența conduitelor deviante patologice și actele agresive săvârșite cu ferocitate precum și provocarea de leziuni multiple prin mijloace de atacare din cele mai diverse. d) personalitatea demențială autorul consideră definitoriu în diagnosticarea degradării personalității în sensul unei regresiuni a eficienței proceselor psihice globale obiectivată în conduite predominant agresive impulsive, reactive sau instabile. Pentru analiza și, chiar, judecata faptelor comise de delincvenți este extrem de semnificativ a se ține
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
personalității poate să aparțină uneia dintre urmatoarele categorii: personalitate matură; personalitate nevrotică structuri neadaptate, cu o mare labilitate afectivă, comportamente contradictorii și tendințe de agresivitate asociate ori disimulate; personalitate psihopatică specific individului puternic neadaptat și deviat social; personalitate psihotică; personalitate demențială caracterizat printr-un comportament agresiv, compulsiv și imprevizibil. C. În funcție de gradul de pregătire infracțională, L. Yablonski diferențiază două categorii de infractori : 1. Criminalii situaționali caracterizați prin faptul că: se confruntă cu o problemă care solicită acțiunea; aleg acțiunea care constituie
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
totuși de Canal, dar supraviețuiește, iar Lică, „prietenul” său, măcinat de o boală care îl va răpune, îi trasează absurd sarcina de a întemeia un partid. Unul burghez. Mitingul ce punctează evenimentul e un spectacol de fantezie, oniric la modul demențial. Nevertebratul politician are o fiică, Ioana Costa, urâtă ca moartea, dar nu lipsită de istețime, știind să se orienteze chiar mai bine decât tatăl ei și astfel ajungând, după pierderea avutului părintesc, din femeie de serviciu, inginer-șef într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
nevroze; b) evoluția continuă, de lungă durată, cu modificări ale sistemului personalității, schimbarea atitudinii și a relațiilor cu lumea și mediul, deteriorarea progresivă și în diferite grade a personalității, așa cum este întâlnită în cursul evoluției clinice a psihozelor și stărilor demențiale; c) evoluția clinică remitentă sau intermitentă, de tip periodic, ciclic, sub formă de „accese” care survin periodic, cu o ritmicitate regulată, separate între ele de faze de remisiune sau de ameliorare, ca în cazul psihozelor periodice (boala afectivă, PMD, ciclofenia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluția îndelungată a unor psihoze endogene, care duc la o alterare tipică, severă a personalității ca în cazul schizofreniei, sau procese cu evoluție cronică, progresivă, care duc la o deteriorare gravă a personalității așa cum apar ele în cursul evoluției sindromului demențial abiotrofic sau a altor sindroame psiho-organice cerebrale (traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism, PGP etc.). 6. Semnificația epistemologică a procesului psihic morbid Delimitarea și cadrul problemei Tulburarea psihică se înfățișează ca o schimbare a naturii ființei umane. Ea modifică persoana prin înlocuirea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentată prin: a) conștiință; b) orientare temporo-spațială; c) memorie; d) afectivitate; e) activitate sintetică (gândire, percepții, chinezii, expresie); 3) sistemul structural al personalității sau Eul actual la care distingem următoarele: a) caracterul; b) Eul nevrotic; c) Eul delirant; d) Eul demențial; e) absența totală a Eului. Un studiu sintetic al personalității este oferit de G. W. Allport. Pentru acesta, personalitatea începe să se manifeste încă de la nașterea individului. Se poate afirma faptul că și sugarul este, sau are, o „personalitate potențială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
integrare și are un caracter progresiv și ireversibil. Se produce de la nivelul instanțelor superioare voluntare și organizate complex, către instanțele inferioare care au un tip de organizare simplă și un regim automat funcțional. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele demențiale și el nu poate fi nici oprit și nici recuperat. 3) Regresiunea Regresiunea apare după completa formare a personalității și ea constă în întoarcerea la etapele funcțional-comportamentale anterioare cronologic din psihobiografia bolnavului respectiv, fiind de fapt vorba de o regresiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi exagerată sau diminuată, mergând până la completa ei suprimare (aprosexie). O scădere globală a atenției apare în confuzia mintală în legătură cu tulburările stării de conștiință. Acest aspect mai poate fi întâlnit și în stadiile de debut ale PGP, în oligofrenii, stările demențiale, melancolie și schizofrenie. O exagerare a atenției este semnalată în cursul crizelor de excitație maniacală, delirurile sistematizate, stările ipohondriace, ideile obsesive. Tulburările de orientare Orientarea este capacitatea unei persoane de a se adapta sau integra în toate situațiile vieții, generale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere psihopatologic, ele au o mare varietate de manifestări, descrise in mod special de E. Dupré. Acestea sunt următoarele: a) Sărăcia imaginativă este specifică persoanelor cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației apare de regulă în cazul stărilor de excitație euforică din cursul crizelor maniacale, în beția alcoolică, dar în special în cursul delirurilor. c) Fabulația este tulburarea psihopatologică constând în construcția de evenimente semnificative și în credința bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale sindromului psiho-organic cerebral, în care sunt puse în evidență, leziuni organice cerebrale diferite ca localizări, întinderi, gravitate, așa cum sunt ele întâlnite în cursul următoarelor afecțiuni psihiatrice: PGP, stările pseudo-paralitice, sindromul psiho-organic cerebral, demența parțială (dismnestică), sindromul Korsakow (amnestic-confabulator, sindroamele demențiale (presenile, senile și presbiofrenia). 16. SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) Cadrul general Cele anterior prezentate au căutat să definească natura, cadrul și conținutul sindroamelor psihopatologice. În continuare vom face o prezentare detaliată, de ordin analitic-descriptiv, a diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cum sunt întâlnite în practica clinico-psihiatrică. În sensul acesta se vor analiza următoarele sindroame psihopatologice: sindromul astenic, sindromul obsesiv, sindroamele psihopatice, sindroamele afective, sindromul catatonic, sindroamele halucinator-paranoide, sindroamele delirante, sindromul autist, sindroamele ipohondrice, sindroamele confuzionale, sindromul oniric, sindromul Korsakow, sindromul demențial, tulburările de comportament. Aceste aspecte, care vor fi discutate în continuare, vin să completeze datele de ordin general referitoare la sindroamele psihopatologice expuse în capitolul anterior. Sindromul astenic Sindromul astenic este o stare de slăbiciune neuropsihică de cauze diferite, manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
euforie și jovialitate la acești bolnavi. Fenomenele de ecmnezie și falsele recunoașteri realizează adesea un veritabil tablou de „delir de memorie”. Se mai pot semnala stări de onirism cu halucinații și obtuzie confuzională, în special în fazele de debut. Sindromul demențial Termenul de demență este sinonim, în limbajul curent, celui de alienație mintală, pentru a desemna, în sens general, prezența unei tulburări psihice care afectează intelectul, facultatea discernământului și conduita unui individ. Ph. Pinel considera demența ca fiind o slăbire, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pune în evidență prin teste de inteligență sau prin testul vocabularului. Slăbirea intelectuală constă într-un deficit dobândit și definitiv al diferitelor componente ale inteligenței bolnavului. Ea poate interesa și se poate fixa la anumite paliere evoluând până la o stare demențială totală. Slăbirea intelectuală trebuie fundamental deosebită de starea de insuficiență mintala primitivă, congenitală și constituțională, specifică debilității mintale și altor forme de oligofrenie (A. Porot). În cazul demențelor, asistăm la următoarele modificări de ordin psihopatologic: - scăderea atenției; - amnezie antero-retrogradă; - incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
respectiv. K. Bonhoeffer când a descris „tipul exogen de reacție”, a subliniat faptul că fiecare agent nociv care afectează creierul produce tablouri clinico-psihiatrice specifice. În felul acesta tulburările de conștiință pot fi determinate de procese toxice sau tumorale pe când stările demențiale pot fi rezultatul unei anoxii, a traumatismelor cerebrale sau bolilor degenerativ-abiotrofice primare. W.A. Lishman, făcând o sinteză a modificărilor psihopatologice care apar în cursul sindromului psiho-organic cerebral, notează prezența următoarelor tulburări: 1) Reacția organică acută și reacția organică cronică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
senilă), b) grupul demențelor de cauze diferite în comparație cu primele (vasculare, toxice, traumatice, infecțioase etc.). Acest grup de tulburări este caracterizat printr-un proces degenerativ cu evoluție clinică progresivă, printr-un prognostic grav și ireversibilitate. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul demențial se caracterizează printr-o afectare globală a intelectului, memoriei și personalității, dar fără tulburări de conștiință. Evoluția clinică este îndelungată, progresivă și ireversibilă. În cadrul acestui sindrom se notează următoarele tipuri de tulburări psihopatologice: tulburări de memorie, atenție, gândire, înțelegere, tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cronic este caracterizat din punct de vedere psihopatologic printr-o tulburare de memorie, legată de deficitul intelectual global al bolnavului. Acest sindrom este frecvent întâlnit în cursul encefalopatiei Wemicke și a psihozei Korsakow. Sindromul amnestic cronic se deosebește de sindromul demențial prin faptul că în cazul acestuia predomină în principal tulburările de memorie, pe când în cazul sindromului demențial se remarcă predominanța tulburării proceselor cognitive. II) Paralizia generală progresivă (PGP) Această afecțiune psihiatrică a fost descrisă prima dată de către Bayle (1822), ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
global al bolnavului. Acest sindrom este frecvent întâlnit în cursul encefalopatiei Wemicke și a psihozei Korsakow. Sindromul amnestic cronic se deosebește de sindromul demențial prin faptul că în cazul acestuia predomină în principal tulburările de memorie, pe când în cazul sindromului demențial se remarcă predominanța tulburării proceselor cognitive. II) Paralizia generală progresivă (PGP) Această afecțiune psihiatrică a fost descrisă prima dată de către Bayle (1822), ca reprezentând modelul clasic de boală psihică, în cursul căreia tulburărilor neuropsihice li se asociază un substrat organic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pozitivitatea reacției Bordet-Waserman în lichidul cefalorahidian, confirmând prin aceasta natura afecțiunii. Din punct de vedere clinico-psihiatric, PGP poate lua mai multe aspecte psihopatologice cum ar fi: forma expansiv-excitantă, de factură hipomaniacală-moriatică, prin afectarea lobilor frontali; forma depresivă, forma apatică sau demențială; forma epileptoidă cu crize paroxistice de pierdere a cunoștinței de tip epileptic; forma medico-legală cu tulburări de comportament antisocial, delictual, cu caracter absurd. III) Epilepsia Epilepsia este un vast ansamblu nosologic care grupează accidente neuropsihice cu caracter paroxistic, de origine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice, caracterizate în primul rând prin obișnuință și dependență, acestea fiind reprezentate de următoarele: - tulburări psihice acute: beția acută simplă, beția patologică, psihozele acute sau subacute (delirium tremens); - formele psihotice prelungite: delirul sistematizat, psihoza halucinatorie, halucinoza cronică, tulburările depresiv-melancoliforme; - formele demențiale, caracterizate printr-o degradare progresivă și globală a personalității (funcțiile cognitive în principal); - encefalopatiile alcoolice, datorate unor atingeri lezionale grave ale encefalului, cu caracter ireversibil: encefalopatia Gayet-Wernicke, sindromul Korsakow, sindromul Marchiafava-Bignami. b) Tulburări neurologice, caracterizate prin deficite motorii, tulburări de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
convulsive și febră. Evoluția clinică netratată este gravă și ea poate duce la moartea bolnavului. Demența alcoolică Este o gravă tulburare psihică ce se instalează în timp la alcoolicii cronici și este o stare de slăbire intelectuală progresivă de tip demențial, datorită unei deteriorări grave a personalității la care se adaugă leziuni cerebrale difuze cu caracter ireversibil. Din punct de vedere psihopatologic, tulburările întâlnite în cursul demenței alcoolice sunt următoarele: tulburări de mers, tremurături generalizate, disartrie, obtuzie intelectuală, slăbirea simțului moral
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imaginație (Dupré), delirul halucinator de influență, delirul cu bază afectivă (pasional, erotomaniac). 2) Deliruri cronice secundare și reziduale cuprinzând următoarele: delirul post-confuzo-oniric (toxic, infecțios), delirul cronic al alcoolicilor, delirul post-encefalitic, delirurile secundare din cursul PGP. 3) Delirurile cronice cu bază demențială cuprind următoarele forme: demențele paranoide. parafreniile. Un alt tip de clasificare a delirurilor, cel mai utilizat, este cel care are în vedere tematica acestora. Tematica delirurilor este importantă atât în ceea ce privește diagnosticul clinic al acestora în scopul precizării cadrului psihozei, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt situate la nivelul lobilor frontali ai creierului fiind asociate cu schimbări de personalitate, pierderea inițiativei și sărăcirea limbajului. Leziunilor lobilor cerebrali temporali și parietali se asociază de tulburări de memorie și orientare. Din punct de vedere clinico-psihiatric, tabloul stărilor demențiale se caracterizează prin următoarele: tulburări psihice, tulburări neurologice, tulburări somatice, schimbări în conduita și atitudinea socială, aspecte medico-legale. În evoluția lor, stările demențiale înregistrează mai multe faze și grade. Când demența este incipientă și mai puțin profundă, se vorbește de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și parietali se asociază de tulburări de memorie și orientare. Din punct de vedere clinico-psihiatric, tabloul stărilor demențiale se caracterizează prin următoarele: tulburări psihice, tulburări neurologice, tulburări somatice, schimbări în conduita și atitudinea socială, aspecte medico-legale. În evoluția lor, stările demențiale înregistrează mai multe faze și grade. Când demența este incipientă și mai puțin profundă, se vorbește de o slăbire de tip demențial a intelectului. Când aceasta are un aspect sub-clinic, decelabil numai la testele psihodiagnostice, se vorbește despre o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări psihice, tulburări neurologice, tulburări somatice, schimbări în conduita și atitudinea socială, aspecte medico-legale. În evoluția lor, stările demențiale înregistrează mai multe faze și grade. Când demența este incipientă și mai puțin profundă, se vorbește de o slăbire de tip demențial a intelectului. Când aceasta are un aspect sub-clinic, decelabil numai la testele psihodiagnostice, se vorbește despre o stare de deteriorare mintală. În ceea ce privește potențialul evolutiv al demenței, acesta depinde în principal de procesele cerebrale care-l condiționează. Inițial s-a considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]