449 matches
-
vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a universului pe care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
există revoluție etică. Adevărata problemă o reprezintă contradicțiile etice... Problemele etice sunt probleme de incertitudine.” De aici, din nedeterminare și incertitudine, din marile potențialități ale golului, ale derizoriului, din vid și inconsistență apare așteptarea și veghea și imboldul creator, adică demiurgic, precum din hăul primordial a apărut creația, viața. Premiul „Sebastian Costin”, decernat În „capitala eternă”, Ierusalim, poartă numele unui distins poet român imigrat și decedat În Israel. El este conferit, prin grija văduvei poetului, născută și ea În România și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rămas Saul Steinberg nu doar În volutele spectaculosului său traseu existențial, ci și În convulsivul său drum creator. Nimic „natural” nu pare să-i solicite atenția, doar natura „artificială”, creată de om, În același fel În care și artistul creează, demiurgic, obiecte situate parodic În raport cu modelul lor (când au un model). Un fel de scamatorie continuă cu rutina. Jonglerul realității conștientizează pentru public, prin artă, lucrurile comune. Făcându-le celebre, le face și, cu adevărat, populare. Acel proces „mimetic și integrator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și incesturi care ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori care aud, placizi, la știrile din fiecare seară grozăvii cu mult mai mari și citesc în cotidiane fapte cu mult mai improbabile. Cu cititori
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
al Vieții și al Morții, cel situat de antici în centrul lumii teatrului, iar, spațial, în mijlocul semicercului format de treptele amfiteatrului, între lume (spectatori) și scenă (actori), dominând spectacolul lumii și spectacolul sacru, dedicat zeilor, de pe scenă. Asumându-și „rolul” demiurgic al zeului, autorul nu este decât un alter de rang inferior, un practicant al misterelor sacre, pe un altar imaginar, un revelator al cuvântului divin, prin euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare.1 Înaintea Genezei, "duhul lui Dumnezeu se purta peste ape". Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o epocă a uniformizării și a unei excesive tehnicizări, pregătirea lingvistică și comunicativă reprezintă șansa pe care profesorul cel de limba și literatura română, în special o poate da tânărului, de a-și reconsidera atitudinea față de cuvânt și față de „virtuțile demiurgice” ale acestuia, față de comunicarea reală ca alternativă la cea virtuală. Pe de altă parte, preocuparea profesorilor de limba și literatura română de a le oferi elevilor prilejul de a se manifesta creativ, continuă să se materializeze, an de an, în
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1832]
-
-n Dumnezeu. Doamne, m-am născut sfârșit în tine, în tine Prea-sfîrșitule. - Și uneori ți-am jertfit atâta viață, c-am fost fântână săritoare prin restriștea ta. Sânt stârv sau vulcan în tine? Sau nici tu nu știi, Părăginitule?! - Freamătul demiurgic când strigi: ajutor! ca viața să nu moară de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pământ; în el să-mi fac un leagăn și un sicriu, și să mă nasc din mine și să mor în mine. Când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mediocritate stilizată. Rusia și Germania nu pot fi înțelese de celelalte țări. Franța a iubit totdeauna omul de societate, fin, politicos, subtil, rafinat și intelectualizat. Eroul, ca o ființă ce sparge formele vieții și se avântă irațional într-un elan demiurgic, care dintr-un exces de viață simte dorința de moarte și care nu devine simbol decât prin renunțare, n-a fost niciodată un ideal sau un cult francez. Dar ce putea crește din barbaria, din excesul infinit al sufletului germanic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lor. Nu este deloc comod să te fi născut într-o țară de a doua mână. Luciditatea devine tragedie. Și dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul se îneacă într-o mare de nemîngîiere. Există în om o sete demiurgică, pe care și-o satisface fie într- un exces sufletesc și o viziune interioară, fie în integrarea activă în devenirea istorică. Ritmul accelerat și respirația amplă a marilor culturi satisfac o sete demiurgică. Într-adevăr, ele constituie totalități cu caracter
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de nemîngîiere. Există în om o sete demiurgică, pe care și-o satisface fie într- un exces sufletesc și o viziune interioară, fie în integrarea activă în devenirea istorică. Ritmul accelerat și respirația amplă a marilor culturi satisfac o sete demiurgică. Într-adevăr, ele constituie totalități cu caracter cosmic, în așa măsură dimensiunea lor depășește umanul. Culturile mari sânt lumi; existența lor justifică monadologia. Atât numai, că aceste monade nu trăiesc în armonie, încît trebuie să aibă cîte-o fereastră, prin care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în timp, pasiunea aureolei în devenire. O națiune care nu suferă de obsesia gloriei este lipsită de un resort secret, dar efectiv, de viață. Ascensiunea culturilor dă impresia de creație din nimic, de direcționare după un plan pur interior. Germenele demiurgic nu este în toate egal de fecund. De aceea, nu toate sânt fatalități în aceeași măsură. La unele, demiurgia ia un caracter pur exterior și atunci ea se numește gigantism. Este cazul Angliei. Te întrebi: cum se face că această
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit. O cultură nu atinge culmi decât în măsura în care individualitățile ei simt tentația demiurgiei. Marii creatori au țintit o umilire a lui Dumnezeu. Precum marile culturi își extrag avântul din pornirea lor demiurgică, așa și cu marile individualități. Orgoliul infinit este cea mai productivă salvare din mizeria condiției omenești. Mă gândesc la Hegel, considerând "momentul" său filozofic ca pe cel mai important din evoluția gândirii, spiritul absolut ajungând la perfecta autocunoaștere și interiorizare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Maramureș, sau pentru problematica istoriei trăite de noi înșine), Gail Kligman se dovedește mai efectiv și mai eficient româncă decât mulți români autoexilați în lumea ideilor pure - disecă întregul arsenal de vorbe proferate de medici, cercetători și activiști. Aceste vorbe „demiurgice” desființau și delegitimau orice alegere liberă a rolului și responsabilității de părinte. Avortul este: „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, duce la „declinul mâinii de lucru”, subminează independența patriei, denaturează „împlinirea destinului femeiesc” este un atac la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
alt gen de fericire, în momentele în care simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
alt gen de fericire, în momentele în care simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei, din rinichii pișorcoși, din mațul minților nălucindu-i genial pampuște duioase, crudele, virginale... pe urmele voioase, bine întipărite în memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
artă a cărei esență constă în a vedea și a fi văzut, artă a privirilor reciproce, artă în care puterile viziunii par demultiplicate. Teatrul, artă idolatră prin excelență, care împinge până la ultimele limite confuzia dintre imitatio și animatio. Teatrul - artă demiurgică rivalizând cu creația, adică artă a materiei ce se însuflețește după chipul și asemănarea viului. Acesta este teritoriul magicianului shakespearian, inițiat în stranii mistere legate, în ultimă instanță, de marile întrebări ale vieții și ale morții. În dimensiunea sa magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mitici - prestigiul și funcția Demiurgului. Povestea facerii lumii spusă de Väinämöinen sau sunetele toacei lui Noe ordonează Haosul - în cazul nostru, grămada dezordonată de lemne (massa confusa) a celor două corăbii arhetipale. De aici funcția apotropaică a celor două manifestări demiurgice. Povestea lui Väinämöinen „domo- lește stihiile”, iar toaca de paltin a lui Noe alungă sau răpune diavolul („Ucigă-l toaca”) ; f) Alte legende românești. Am văzut că, în Moldova, specialiștii au constatat, pe de o parte, frecvența redusă a motivului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de paltin), gest solidar cu cel al Demiurgului (care bate în „toaca din cer”), este în măsură să (re)stabilească supremația Ordinii asupra Haosului. Echilibrarea relației Om-Demiurg - realizată, pe de o parte, prin conștiința deținerii de către primul a unor potențe demiurgice și, pe de altă parte, prin „umanizarea” lui Dumnezeu (văzut ca un „om mare” care obosește, greșește, cere ajutor) -, precum și permanenta concordanță a acțiunilor celor doi sunt coordonate caracteristice unei mentalități care s-a perpetuat de-a lungul mileniilor la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Pentru mentalitatea populară, urzirea lumii de către Demiurg nu este o simplă figură de stil. El „țese” lumea cu „două ghemuri, unul de urzeală și altul de bătătură” (12, p. 112). Asocierea cosmogenezei cu actul țesutului își are explicația în calitatea demiurgică a țeserii (99). Ghemul de ață (massa confusa) este o prima materia în mâna Demiurgului, care o transformă - printr-o acțiune ritmată și repetitivă (rând după rând) - într-o materie perfect orânduită, cartezian ordonată (lat. ordo = rând, șir). Mânuirea inabilă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și repetitivă (rând după rând) - într-o materie perfect orânduită, cartezian ordonată (lat. ordo = rând, șir). Mânuirea inabilă a ghemului, ca în legendele românești, este o abatere de la normă, având ca rezultat o Lume accidentată, deci „imperfectă”. Cele două acțiuni demiurgice - ordonarea și „urzirea” Lumii - nu se înrudesc doar din perspectivă simbolică, ci și din perspectivă etimologică : lat. ordior = „a urzi o țesătură”, lat. ordino = „a ordona, a orândui, a organiza”. Dacă Labirintul poate fi privit - așa cum am făcut-o deja
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a fi o insulă cosmizată într-un noian de ape haotice, un teritoriu smuls naturii sălbatice și supus normelor socio-cultural-economice. Privit mai nuanțat, satul apare ca fiind un spațiu superior cosmizat față de cel natural din jurul său, care - nebeneficiind de acțiunea demiurgică a omului - rămâne un spațiu inferior cosmizat și, ca atare, mai haotic. De aceea, spre deosebire de sat, spațiul din afara hotarelor lui este, pentru mentalitatea mitică, o „lume de dincolo”, unde sălășluiesc nu numai fiarele sălbatice, dar și balaurii și ielele, demonii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a universului pe care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Jo, Zette și Jocko sunt marcate de încercarea inițiatică de a lua în stăpânire domeniul științei în expansiune. Odată cu această nouă creație, Hergé se apropie de meticulozitatea narativă vizionară a lui Edgar P. Jacobs. Suspansul se suprapune peste nivelul demiurgic vernian - Jo și Zette sunt proiectați într-un univers dominat de forțele imaginației tehnologice, un univers ce cuprinde nu doar lumina împlinirilor umane, ci și întunericul demonic al științei ce este mobilizată ca instrument al morții și al agresiunii. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]