448 matches
-
semănători de viitor scăpătat, orbii realităților,/ fățăraie de mortăciuni, suflete viermănoase, gunoi/ care e disperat și plînge" (lucrare sau zidire deghizată...). Și destule alte locuri ale cărții sînt cultivate cu estetica urîtului... Avem a face, prin urmare, cu intruziunea unei demonii. Sub unghi moral, ea se traduce prin apariția ispitelor care, precum în unele picturi vechi, se alătură imaginii ascetice a protagonistului spre a o dramatiza: "mă uit la sora mea printre gard, cum/ face dragoste pe bani cu puștii din
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină, zvâcneau în sus din șoldurile solzoase, hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care începură să izvorască din cercul fermecat ca o încolăcire fabuloasă de răutate, umplând cerul cu aripi și țipete, pământul cu stropi de venin și spermă, și cu oroare ființa Dumnezeirii. De-monii-greien năvăliră pe-acoperișul bisericii, își înfipseră ferăstraiele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
recâștiga pe toți. Am să-i scriu despre Ivan. Ține mult la literatura lui și, într-un fel, cred că speră să se salveze pe calea asta, compensând așa faptul că nu a mers spre filozofie. Bănuiesc că are o demonie a scrisului, de vreme ce s-a oprit din Șamanism pentru La forêt interdite, pe care și-o consideră piesa de rezistență. Însă vreau să-i mai scriu ceva. Vreau să-i spun că pentru trei lucruri mi s-a întîmplat să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unui abis îndurerat. În fiece cută pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a fi îmbătrînit durata. Nu atârnă timpul în ridurile bătrâneții și nu e fiecare cută un cadavru temporal? Fața omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstrație de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei? Înclină-ți ochii spre un bătrân când n-ai Ecleziastul la îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nefericirii îi convine oricare... Să pari vesel tuturor și nimeni să nu vadă că și fulgii sânt lespezi de mormînt! A avea vervă în agonie... Moralitatea subiectivă își atinge punctul culminant în hotărârea de a nu mai fi trist. Permeabilă demoniei, tristețea este ruina indirectă a moralei. Când răul se opune binelui, el participă la valorile etice ca forță negativă, când însă își câștigă autonomia și zace în sine, fără a se mai afirma în luptă cu el, atunci realizează demonia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
demoniei, tristețea este ruina indirectă a moralei. Când răul se opune binelui, el participă la valorile etice ca forță negativă, când însă își câștigă autonomia și zace în sine, fără a se mai afirma în luptă cu el, atunci realizează demonia. Tristețea-i unul din agenții de autonomie a răului și de săpare a eticii. Dacă binele exprimă elanurile de puritate ale vieții, tristețea-i umbra lui incurabilă. Creațiile spiritului sânt un indicator al insuportabilului vieții. Tot așa și eroismul. Melancolia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te împing mai departe de calculul existenței tale... Marea este o ispită de dispariție numai pentru cei ce au descoperit-o în zile și în nopți, prin introspecție... Avînd-o în față, îți verifici numai prăpastia acelor zile și acelor nopți... Demonia marină este un viscol aromatic, o ruină căreia nu ne putem refuza fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi..., o nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc încheieturile și ți se moaie oasele, într-o supremă slăbiciune, într-o maximă deficiență. Imaginea cea mai pură pe care o alcătuiește mintea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o expansiune superficială și efemeră, dovedește, până la o certitudine interioară, imanența morții în viață. Viziunea în adâncurile acesteia ne arată cât de iluzorie este credința într-o puritate vitală și cât de fundată este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vieții. Dacă moartea este imanentă în viață, pentru ce conștiința morții face imposibilă viețuirea? La omul normal viețuirea nu e tulburată, deoarece procesul de intrare în moarte se întîmplă cu totul naiv, prin scăderea intensității vitale. Pentru el nu există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forme pentru a le distruge într-o productivitate irațională și imanentă. Multiplicitatea formelor vitale nu se însumează într-o convergență transvitală sau într-o intenționalitate transcendentă, ci se realizează într-un ritm nebun, în care nu poți recunoaște altceva decât demonia devenirii și a distrugerii. Iraționalitatea vieții se manifestă în această expansiune debordantă de forme și conținuturi, în această pornire frenetică de a substitui aspecte noi celor uzate, fără ca această substituire să însemne un plus apreciabil sau o însumare calitativă. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fenomenul dramatic al muririi. Aici se manifestă caracterul demonic al timpului, în care se desfășoară atât nașterea cât și moartea, creația ca și distrugerea, fără ca în acest complex să se evidențieze o convergență înspre vreun plan transcendent. Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului, care ni se impune ca o necesitate ineluctabilă împotriva tendințelor noastre cele mai intime. A fi absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care ai dori-o altcumva, că ești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se mai poate vorbi de finalitate sau de alte povești? Mă simt atât de impresionat în fața suferinței, încît îmi pierd aproape tot curajul. Și-l pierd, fiindcă nu pricep de ce există suferință în lume. Derivarea ei din bestialitatea, iraționalitatea și demonia vieții explică prezența suferinței în lume, dar nu găsește justificarea. Sau este probabil că suferința n-are nici o justificare, ca și existența în genere. Existența a trebuit să fie? Există vreo rațiune în faptul de a fi? Sau existența nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
există decât o proiecție monumentală de umbre și de lumini. Cum se face această selecție și purificare e greu de explicat, precum tot atât de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de fascinare, de dominare, și imaterialitatea lor. Este o demonie atât de curioasă în orice exaltare extatică! Și când, din tot ce are lumea aceasta în extaz, nu mai rămâne decât întunericul și lumina, cum să nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simplă, a alternanței exterioare a acestor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eu e viață, sau un vis absurd, o exaltare reverică îmbrăcată în imperceptibile melodii transcendente? Nu se țese în mine fantezia grotescă și bestială a unui demon și nu este neliniștea mea o floare din grădina unei ființe apocaliptice? Toată demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în neliniștea mea, amestec de regret, de visuri crepusculare, tristeți și irealități. Și din această demonie n-o să arunc eu parfum de flori peste univers, ci fum și pulbere, ca după o mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bestială a unui demon și nu este neliniștea mea o floare din grădina unei ființe apocaliptice? Toată demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în neliniștea mea, amestec de regret, de visuri crepusculare, tristeți și irealități. Și din această demonie n-o să arunc eu parfum de flori peste univers, ci fum și pulbere, ca după o mare prăbușire. Căci toată existența mea este o prăbușire care, fiind nemărginită, niciodată nu poate fi definitivă. Oare există alte întristări decât întristările de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume, cum mă năpădesc fioruri din adâncuri și cum mă cuprinde o exaltare de sfârșit de lume. Aș vrea ca toată lumea aceasta să fie aruncată în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanentă, continuă și adâncă, de o demonie intrinsecă și părăsită, să se cutremure totul ca în fața ultimelor clipe, să ne învîrtim, halucinați, la viziunea agoniei definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic să nu-și mai găsească o rațiune în sine însuși, totul să fie într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fapt și desigur, nici Taine, care prefera o haită de lupi Evului Mediu. Limitarea substanțială a epocilor, substituirea lor continuă, cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă a devenirii, lansarea voluntară în mrejele demoniei. În afară de atașarea organică de istorie, nu mai există decât elanurile disperate, ca mod de a-i aparține. Restul este distanță de ea, perspectivă rece și cunoaștere. Limitarea epocilor istorice își are o justificare în mărginirea fatală a oricărui fel de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a-și afirma instinctele și o idee, care au pătimit pentru sensul lor în lume și au sacrificat totul unei glorii ce le-a accelerat agonia? Este un suflu generos în pornirea de afirmare și de distrugere, care transfigurează demonia vieții isorice și încunună culturile cu un nimb pe cât de fatal, pe atât de fermecător. Va fi o pată de neșters pe conștiința modernă iluzia înșelătoare a progresului. Ce experiență superficială de viață va fi făcut omul modern, de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prescripții În care se spune că homunculii trebuie crescuți la temperatura pântecului de cal. După cum spune gazda noastră, acești homunculi Îi vorbesc, Îi comunică secrete, emit profeții, unul Îi dezvăluie adevăratele măsuri ale Templului lui Solomon, altul cum să exorcizeze demonii... Cinstit să fiu, eu nu i-am auzit niciodată vorbind.” Aveau chipuri foarte mobile. Regele o privea cu tandrețe pe regină și avea o privire foarte blândă. „Gazda noastră mi-a spus că l-a găsit Într-o dimineață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
După o friptură de vită la cuptor cu piure de cartofi, morcovi, varză de Bruxelles și sos, care Îmi umplu stomacul, oxigenul Îmi părăsește creierul, iar căldura, flăcările și țăcănitul tacâmurilor pe ceramică mă hipnotizează. Îi pot vedea prin foc, demonii. Dansul lor zeflemitor și pâlpâitor pe când mă rezem de spătarul scaunului. Ridic halba de bere tare ducând-o la buze, iar vraja se destramă. Dau pe gât berea. Când ajung acasă iau niște somnifere și după un timp ce mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
viață: condamnarea la moarte, deportarea în Siberia (să ne amintim romanul Amintiri din casa morțiloră, în sfârșit căsătoriile sale, crizele de epilepsie, moartea fiicei sale, fac pe deplin vizibilă în suferințe și umilință, rațiunea însăși a existenței (Crimă și pedeapsă, Demonii, Idiotul, Adolescentulă. Cât despre Kafka, toate romanele sale (Procesul, Castelul, Jurnal intimă exprimă disperarea omului în fața absurdului existenței. Aceștia sunt autorii mei preferați și-i consider doi dintre titanii literaturii universale, pentru că ei reușesc mereu să mă facă să cunosc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aveam grijă să nu greșesc. Care e prima amintire a copilăriei tale care-ți vine-n gând? Cum care? Înfricoșătoarea după-amiază în care mama a plecat de acasă și m-a lăsat singur. Și alergam prin toată casa ca să alung demonii, ca să stăpânesc locul. Și urlam încet și mă loveam peste trup ca să percep situația, ca să rezist până venea ea. Și mă jucam cu frenezie singur, de-a vedetele de la televizor inventând cântece și interpretându-le. Și dădeam viață umbrelor... cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
legend PS: Do you do TVA? Verba woland Ruxandra Cesereanu Femeile dostoievskiene În adolescență am fost fascinată de multe figuri masculine din cele patru romane de diamant (cum le numesc eu) ale lui Dostoievski: Idiotul, Frații Karamazov, Crimă și pedeapsă, Demonii. Aceste figuri sunt arhicunoscute, încât ar fi un loc comun să le pomenesc, cu toții le știm. Dar tot în adolescență am fost invidioasă și pe ciudatele femei dostoievskiene, pe care le înșir aici (și ele au făcut carieră, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
apropiat de o formulă de spectacol cu magnet instant. Castorf, un regizor al boxului cu imagini dement-copleșitoare Festivalul de la Avignon a debutat pe 6 iulie cu Nord, adaptare după Céline, creată de regizorul Frank Castorf, cunoscut pentru dramatizările după Idiotul, Demonii, Crimă și pedeapsă, Maestrul și Margareta etc. Frank Castorf este director de 11 ani al celebrului Volksbühne din Berlin. O lume în ruine, haotică, suspendată între subzistență crispantă, între bâlbâieli istorice și salvare cu prețul definitivei alienări devine baza dramaturgică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]