179,748 matches
-
soarele de august în spate De-o parte și de alta pe pietre ce-ți furau ochii cu sclipiri mincinoase câte-o viperă nemișcată medita la pacea abstrasă a verii Am mers cât am mers spre miezul pădurii Ne-au depășit motocicliști în costume negre-carnavalești au dispărut silențios în frunzișuri și ierburi acolo unde tu în urmă cu un an ai adormit îngerește cu fața spre cer iar eu căutam urme ( și mai ) adânci prin vegetația arsă de pe platou Și iată
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
acolo, dacă te grăbești, cobori pe o mică plajă, pentru maximum două perechi, îngustă, pietroasă, cum sunt plajele pe-aici, în Liguria. Da, altceva e faleza spre Nervi, eleganta, ce te scoate, după ce ai lăsat grădini terasate, după ce a-i depășit muzeul Luxor, la magazine de lux.. Dar mie-mi place să vin cu tine în acest punct din univers, unde, aproape de mare, pe o limbă de pământ ca un antic, marinăresc mormânt, privesc tulburat, iar și iar, ca-n prima
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce. încleștez dinții de îngrijorare - valiza, valiza! Grăbesc pasul iar, depășesc alt sec, dar mi se pune-n cale iar ăla care m-a oprit întâi. își scoate ochelarii de soare și-mi spune: - Ce tot te-mpingi așa, mă? Ce, ești țigan? Mă holbez la el. Are părul negru și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
parcată în apropiere. În drum spre masa suedeză (Doamne, ce mai minune ai lăsat pe păcătosul tău pământ: papaya!) - descopăr rezolvarea a două enigme care mă tot frământau. Prima - interminabilele claxoane ale lui Juan, deși circulația în Havana n-o depășește în intensitate pe cea dintr-un centru raional de la noi. Juan salută pur și simplu proeminențele dorsale ale femeilor de pe trotuare, iar durata semnalului e în raport direct cu gradul de entuziasm al bietului nostru... era să-i zic maniac
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
să se ridice, să-și ia zborul, dar trecătorii îi călcau în picioare și ei rămâneau acolo, ca prinși în capcană. Un vânt rece îmi trecu pe lângă urechea dreaptă și am văzut cu coada ochiului o pasăre neagră care mă depășește razant și se așează pe gard la câțiva metri distanță. Unul din corbii din nuc, mi-am zis, și am strâns cu putere cureaua genții pe care o purtam pe umăr, ca să fiu sigură că mă pot apăra dacă îndrăznește
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
dacă îndrăznește să mă atace. Ochii lui erau sticloși ca două mici lunete ațintite asupra mea. Cum de mă recunoaște dintre atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
grenache. Alături de el, șase cuve de ceramică și metal, cilindri înalți și groși încât doi oameni nu-i pot cuprinde cu brațele, în care copilărosul must crește și se întărește. M-am întrebat de ce aceste crame sunt atât de înalte, depășind uneori casele cu etaj ale podgorenilor. Am înțeles abia atunci când am auzit vorbindu-se despre "partea îngerilor". Acea parte care dispare, se evaporă, nu doar din mustul scurs din ciorchini, ci și din sticlele înfundate și îmbătrânite în rafturi. Trecători
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
important în lucrările omenești de atunci încoace, de la impunerea primelor tipărituri ale lui Johannes Gutenberg, de exemplu, la laptop, inclusiv. Și toate acestea ar fi ținut de firescul biologic. Matusalem, patriarhul veterotestamentar care a ajuns la vârsta cea mai înaintată, depășindu-l pe Adam însuși, a trăit 969 de ani (Adam "numai" 930). Vârstă banală, dacă ne gândim că Set a murit la 912 ani, Enos la 905, fiul lui, Cainan, la 910, strănepotul lui, Iared, a trăit 962, aproape de intervalul
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Ștefan Cazimir Iubite domnule Odobescu, Nădăjduiesc că surpriza iscată de primirea acestei scrisori n-o va depăși pe aceea a lui Horațiu sau Boileau cînd au primit, în tărîmul de dincolo, cîte o epistolă din partea lui Voltaire, nici pe aceea a lui Voltaire la epistola lui Grigore Alexandrescu. Hotarul dintre cele două meleaguri n-a fost, cum
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
bănuită în cealaltă parte a pământului, cu brize ușoare ce înfoiau fustele femeilor și suflau răcoare în straiele bărbaților. Copiii nu mai ieșeau din cuvântul părinților, bătrânii sperau să-și prelungească viața într-o altă eră, căci mulți dintre ei depășiseră veacul, și nu le mai rămăseseră multe zile de trăit. O liniște aburindă se lăsă peste cetatea supusă mutațiilor, în vreme ce ciuperca muntelui amenința să se extindă ca o tumoră, mușcând până și din cer. Prezența ei enigmatică nu mai interesa
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
-mi găsesc și eu ceva de lucru, m-am ridicat de pe scaun și-am apăsat butonul televizorului. §i, cu toate că eram familiarizat cu scene ca acelea care invadaseră de îndată ecranul, de astă dată mi s-a părut că amploarea lor depășește cu mult măsură obi§nuita. Înțesata de lume, Piafa Victoriei dădea iarăși în clocot, ca-n fața unei noi încleștări pe viață și pe moarte. Dar partitura era acum alta decât cea din urmă cu două săptămâni, iar stigatele de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
asigurat, pot face o a doua facultate, se reorientează, se înscriu la un doctorat, eventual în relații publice. Nu se mai duce la film, renunță la frecventarea teatrelor. Toate acestea sunt divertismente studențești. A văzut toate filmele la Cinematecă, a depășit snobenia, face diferența între Polanski și Tarkovski. Teatrul e nesatisfăcător, pentru că nu mai poate intra cu carnetul de student și pentru că e o deșertăciune. Când nu e de bulevard, i se pare greu, elitar. Puțini se specializează în teatru și
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
acești oameni sînt alcătuiți dintr-o plămadă specială avînd înscrise în codul genetic cinstea, curajul și simțul legii. Mai curînd trebuie să ne asigurăm că persoane care au slăbiciuni și chiar vicii vor găsi tăria, în sistem, pentru a le depăși în exercitarea magistraturii. Iar dacă nu, că sita sistemului e suficient de deasă pentru a le îndepărta. Se știe că există în provincie găști locale din care fac parte și judecători și procurori și puternici ai zilei - politicieni, oameni de
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
Trupul lor însă nu-i spre vedere,/ suflul lor arde lumea de sfere,/ și-i contemplarea pieire lină/ a nenumiților de pe colină” (Coline cu demoni). Așadar materiei nu i se acordă ultimul cuvînt. Puterea sa malefică trece într-o fantasmă. Depășind trama oarecum demonstrativă, cu protuberanțe ideatice, a discursului său, autorul Desprinderii de țărm își dezvăluie, la un moment dat, sub egida ei, o față mai nemijlocit confesivă, empirică, precum o detentă. Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Ion Simuț Scriitor interbelic de plan secund, Teodor Scorțescu, născut în 1893 la Iași, cu o activitate literară restrânsă și discretă, nu a reușit să depășească în sintezele istorice ale perioadei simpla mențiune de complezență, fie că e vorba de Istoria... lui Călinescu din 1941, fie de perspectiva actualizată a lui Ov. S. Crohmălniceanu în primul volum din Literatura română între cele două războaie mondiale (1972
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
anumit tip de «minciună»...”. Biografismul netransfigurat l-ar fi condus pe I. Negoițescu, în Straja dragonilor, la o „mărturie ratată”, carte care ar fi putut să stea alături de Coridon-ul lui Gide, aceea însă de „un curaj biografic real”, tocmai pentru că depășește biograficul. Alți mari critici, G. Ibrăileanu și G. Călinescu, au fost mai „sinceri” când au “refuzat” să scrie jurnal, dar și de ar fi scris, esențialul despre ei, ca oameni, îl aflăm, susține Breban, din Adela a primului și din
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
era o magistratură extraordinară, dar constituțională. În situații de criză gravă Senatul alegea un dictator care era înzestrat cu puteri depline pentru rezolvarea ei; dictatura era limitată în timp: ea înceta odată cu rezolvarea crizei și în nici un caz nu putea depăși șase luni; pentru a salva măcar în aparență principiul colegialității, una din caractersticile fudamentale ale sistemului roman, dictatorului i-a fost asociat un “magister equitum” (comandant al cavaleriei) care, spre deosebire de magistraturile normale, era într-o poziție inferioară dictatorului. Așadar, Caesar
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
cu neputință să redau ceva din atmosfera, întîmplările, figurile, vorbele, în mijlocul cărora am trăit. Îmi va fi mai la îndemînă să le inventez! Și, inventîndu-le, să le sistematizez în raport cu o idee»”. Dar raționalistul N. Manolescu se arată apt a-și depăși limitele, a se deschide emoției estetice în planul a ceea ce s-a numit „critica artistică”. Adecvarea sa la obiect se vădește în ideea cutezătoare (orgolioasă) a echilibrului dintre emoția de rang primar, încorporată în operă, și cea de rang secund
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
patru albume în Ungaria și unul în Germania, cel din urmă realmente copleșitor. Reflexul imediat al acestor acțiuni, administrate cu un remarcabil profesionalism de către doi galeriști maghiari, este acela că, în relativ scurt timp, cota de piață a pictorului a depășit semnificativ suma de 50 000 euro (de curînd un peisaj timpuriu al lui Mattis Teutsch s-a vîndut la Budapesta cu 75 000 euro), dar și acela că piața românescă s-a golit iremediabil de un fond de lucrări cu
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
Fără a le fi inventat el însuși, aceste forme devin ale lui prin siguranța lecturii și prin participarea vie la destinul lor în plină expansiune. Prin această subtilă experiență a înțelegerii și a solidarității, a asimilării și a reconstrucției, sculptorul depășește mecanica abisală a creativității pure și devine, mai mult sau mai puțin conșient, un hermeneut al energiilor latente care zac în istorie și în materie și o conștiință, cu vocație enciclopedică, a modernității înseși.
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
să rămînă pînă astăzi cea a traducerilor operei kavafice în limbi străine, ca și ecoul internațional, fără precedent pentru un alt poet grec. Uriașul material bibliografic (în total, 7 147 voci, numerotate, dar, împreună cu subvocile nenumerotate, numărul total al vocilor depășește 12 000) este structurat în patru mari secțiuni: (A). Opera lui Kavafis (ediții de sine stătătoare și publicări izolate, de orice fel, ale operelor lui - poeme, texte în proză, scrisori, însemnări), în ordine strict cronologică, fără clasificări pe genuri; (B
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
excelent prieten” (am luat informația din volumul-interviu realizat de Marius Tupan, „Avocatul diavolului”). În fond, ierarhiile există pentru a fi, periodic, puse în discuție. Iar prietenii... Jenant este însă că, sub forma unor idei preluate (chiar, de la cine?), dl. Popa depășește granița literaturii, aruncând un pumn de noroi asupra suferinței unor oameni. Într-un articol din „Viața Românească” (nr. 10 / 2003, pp. 15-16), intitulat „Cât de actual este astăzi Caragiale?” el scrie fără să clipească: „N-a observat cineva că deținuții
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
spre creație precum Cercul Literar de la Sibiu, pe care-l comentează mereu pieziș: „La Sibiu cerchiștii beneficiază de o îndrumare exemplară, activitățile cenaclului lor fiind aproape exclusiv absorbite de Universitate, accentul căzînd pe studiu, pe formația intelectuală. Cînd vor să depășească însă arealul universitar, ei fac apel tot la un critic; mai întîi își asociază pe publicistul cunoscut și nu pe universitarul anonim Victor Iancu și disociind între profesorul și îndrumătorul de la catedră și seminar și criticul, activist public, își mărturisesc
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
unul ce puteam depune - reia vechi relații, înnoadă altele noi, constată la cei ce guvernează capacitatea de a nu se rușina de ceea ce fac, ia act de divizarea opoziției democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
statutul spectatorului în teatrul lui Brook. Nu mai mult de cinci sute de spectatori, spune el, căci acest număr care produce o intensitate excepțională și transformă spectatorul. Astfel energiile circulă în contextul unei concentrări maximale. Concentrare care permite teatrului să depășească stadiul expresiei fragmentare pentru a se afirma ca “un mic univers” unde “percepțiile devin mai vii ca în viață”. Atunci teatrul devine o formă concentrată de viață , “o bună, o puternică viață”. În biroul lui Brook nu e agățată decît
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]