4,078 matches
-
a zîmbit enigmatic, sau așa voia să pară. Era prima dată cînd zîmbea și era foarte ciudat, își ținea buzele strîns lipite, știa că arată îngrozitor fără dinți, și-și întindea gura cu un efort vizibil. "Dacă-l cunosc?!" Se depărta tiptil, îl auzi hodorogind într-o cămară și s-a întors cu o cutie de tablă în care se vindea halva Kadri, rotundă, în două culori, roșie și verde. Dacă-l cunosc, mai întrebi dumneata!" Cu degetele groase, negre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În ultima vreme destul de des i se întîmpla să-și amintească, fără voia sa, întâmplări îndepărtate în timp, cele mai multe din vremea copilăriei ori din perioada cînd fusese elev la liceul-internat din Tulcea. Nu era un semn bun, cu cît te depărtezi de viață, cu atît îți vin în minte începuturile ei, de parcă ți s-ar pune la încercare liniștea sufletului ai făcut bine sau nu, ai pășit pe drum ori pe lîngă el? Amintirea copilăriei avea o ceață albăstruie în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuprinsese peste douăsprezece locuințe, iar marile pirogi trase pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
devii un Om-Memorie sau ai cu adevarat stofă de navigator, dar pentru asta primul lucru pe care trebuie să-l înveți este supunerea, căci cine nu-nvață să se supună, nu va învăța nici să dea ordine. Tapú Tetuanúi se depărta de-a lungul plajei și, în acest timp, genunchii îi tremurau aproape la fel ca în noaptea când îl înfruntase pe sălbatic, desi ceea ce și-ar fi dorit cu adevarat era să sară în sus de bucurie și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Omulîntoarcere. —Bine! interveni venerabilul Hiro Tavaeárii, considerând problemă încheiată, cu multă satisfacție în ceea ce-l privește. Acuma plecați de-aici, ca mai avem multe de discutat. Cei trei băieți se înclinară în semn de respect față de hotărârea Consiliului și se depărtară cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi plăcut. Și nici mie. Îi observa apoi cu privirea aceea a ei, care promitea un paradis de sărutări și mângâieri. Să mă vizitați pe rând, adaugă. Va trebui să rămân satisfăcută pentru mult, mult timp... Se ridică și se depărta de-a lungul apei, iar cei trei prieteni o urmăriră cu ochii până când nu mai era decât un punct în depărtare. Apoi se priviră și se părea că se-nțelegeau, fără să fie nevoie de cuvinte. Întâi trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de popoi, un fel de pateu făcut din pulpa fructului arborelui de pâine. —Poftim! O să ai o noapte lungă și-o să trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el treaz, căci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Și eu simțeam la fel când mi-a murit bărbatul... Îl bătu cu afecțiune pe mâna. În orice caz, știi că sunt bucuroasă să te servesc în mod special. Îi făcu un semn, prin care sublinia: Cu orice... Apoi se depărta legănându-și soldurile puternice, iar Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă era posibil ca, peste opt ani, zvelta Maiana să ajungă și ea în asemeneahal. Încă nu uitase cum superbă Vahíne Tiaré fusese una dintre primele femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i transmite cele mai simple noțiuni unui elev nu prea isteț. Când vom afla care este acel timp, nu va mai trebui decât să calculăm viteza valului la duș, viteza la întoarcere, să le adunăm și să-mpărțim la doi. Depărta mâinile, ca un prestidigitator după un exercitiu strălucit. În acest fel vei putea să-ți faci o idee aproximativa despre distanță la care se află acea insula. În următoarele două zile și două nopți, Tapú Tetuanúi umblă de colo colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
crede că lua parte la o formidabilă întrecere. Se văzură nevoiți să pună doi oameni la cârma ca să poată s-o stăpânească, iar Navigatorul-Căpitan își demonstra încă o dată profunzimea cunoștințelor, atunci când trebui să corecteze derivă, nelăsând fragilă ambarcațiune să se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
om însângerat și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi pecetluit soarta, ci misterioșii vizitatori nocturni care urcau din adâncuri. Tapú Tetuanúi observase cu ceva timp în urmă că, pe masura ce se depărtau de insule și pătrundeau în ape tot mai întunecoase, creștea numărul acestor oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-nțeles. Tu nu? Băiatul, nedumerit, făcu semn că nu. — Unde puteam să-l văd? —Pe Zeul Mării? În mare, răspunse. În zori, cănd valurile capătă nuanțe cenușii, si pe inserat, când apa are culoarea și consistentă unei curmale coapte. Își depărta mâinile, ca și cum ar fi vrut să cuprindă totul în jur. Tané se află în aerul pe care-l respirăm și în mirosul care ne intra în piele, iar cine nu poate să-l vadă astfel și să-l respecte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
această lume trebuie să aibă o explicație supranaturala. Ce rost ar putea avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă neapărat un rost, la fel cum nu are nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e mai cald, iar în sud, măi frig. —De ce? Cum adică... de ce? interveni iritat burtosul Oripo. Pentru că nimeni n-ar putea concepe o lume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cand vorbi din nou, parcă avea un nod în gât. — M-am rugat la Taaroa și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se franșe. Și când soarele a început să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață? —Trei, dar eram într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să înțeleagă bine ceea ce avea să-i spună. Și dacă ne-am află în această situație, ar trebui să navigam deja pe deasupra zonei scufundate a acestei baze, deci am fi putut observa o schimbare a culorii și a mișcărilor valurilor. Depărta mâinile, pentru a demonstra că raționamentul era în realitate foarte simplu. Cum încă n-am observat nimic, inseamna ca bază insulei este relativ mică, ceea ce este o dovadă clară că s-a ridicat în urma unei erupții violente. Deci, este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de privirile străinilor. Miti Matái manevră cu îndemânare vasul, până la circa o sută de metri de plajă de nisip negru, menținând tot timpul prova către ocean și vâslașii la posturi, în cazul în care ar fi fost necesar să se depărteze în grabă. După numai o jumatate de oră Miti Matái demonstra, încă o dată, ca instinctul nu obișnuia să-l însele, căci, unul câte unul, se iviră dintre copaci vreo cincizeci de războinici înarmați până-n dinți, care începură să urle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintr-odată, că din pământ. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire severă, părând că-l surprinde neștiința elevului sau. — Nimic din ceea ce se petrece în natură nu se ivește dintr-odată, sublinie. Natură întotdeauna își vestește intențiile cu destul timp înainte... Depărta mâinile într-un gest comic, de neputința. Problema este ca, de cele mai multe ori, nu știm să ascultăm ce spune sau să-i interpretăm semnele. Și acum semnele sunt clare? Nu foarte clare, admise căpitanul Mararei. Am spus doar că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Fii serios! Tu esti ultimul om din lumea asta care ar putea fi Arioi. De ce? se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau care se consideră superiori. Își depărta mâinile, ca și cum explicația ar fi fost evidență. Iar tu, care erai stăpânul unui clopot fabulos, n-ai ezitat să-l arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit de ceilalți... Scoase un nou hohot de râs. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
regina insulei Bora Bora, prefer să nu mai pun niciodată piciorul pe insulă. Nici eu, nici vreuna dintre noi. Ajungea o privire pentru a înțelege, fără nici un cuvânt, ca și celelalte fete erau de acord cu ea, căci instinctiv se depărtaseră de Anuanúa, de parcă ar fi fost un periculos Nohú, plin de venin. Se părea că, pentru prima și singura dată în viața lui, Miti Matái era atât de derutat încât nu știa ce atitudine să adopte, nici cui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta mâinile într-un gest cu care părea că vrea să explice totul. Era discipolul preferat al lui Hiro Tavaeárii... —Ei bine, eu nu accept legea asta, afirmă impasibila Anuanúa. De data aceasta, Tapú Tetuanúi se gândi de două ori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tragi din asta? Că este vorba de resturi pe care cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm la pește optzeci de mile de coastă cea mai apropiată, și nici un pescăruș nu se depărtează atât de mult de țărm, decât dacă urmărește un vas, cu ale cărui resturi se hrănește... Înțelegi acum? Înțeleg, răspunse băiatul. Dar tot nu-mi dau seama cum poți să calculezi la ce distanță se găsesc. — Pot să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât să ducă la bun sfârșit călătorii așa de lungi, au băgat de seamă că pescărușul asta i-a părăsit, pentru a se îndrepta înspre un punct în care ei știu foarte bine că nu se gaseste nici o insulă. Își depărta mâinile, cu gestul acela bine cunoscut prin care dădea de înțeles că lucrurile sunt foarte clare. Concluzia... adaugă, își imaginează că i-a părăsit pentru că a văzut o navă pe care ei n-o pot vedea de jos, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cum reflectă strălucirea soarelui, proiectând raze vizibile de la mare depărtare?... Din timp în timp, cănd oală o să se învârtă, o să trimită asemenea raze, iar Te-Onó au să creadă că sunt săbiile noastre, pe care au avut ocazia să le vadă. Depărta iarăși mâinile, cu eternă lui logică dintotdeauna. Ei știu că numai noi avem obiecte făcute din bucăți de soare și de luna, așa că ar fi în stare să urmărească oglindă asta pana la Pământul Infinit. Tapú Tetuanúi îl privi stupefiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când urcau pentru prima oara într-o piroga - deseori înainte să fi învățat să meargă - și, de aceea, nu era de mirare că echipajul Mararei era în stare să petreacă o noapte întreagă vâslind astfel, cu intenția de a se depărta cât mai mult de ruta pe care aveau s-o urmeze neosteniții lor urmăritori. Miti Matái știuse să-și aleagă oamenii și, între ei, herculeeanul Chimé din Farepíti nu se lasă cu nimic mai prejos, deși nu o dată i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prea multe insule pe aici unde să și le poată depune. Exact! întări căpitanul Mararei. Asta este una dintre puținele insule din această zonă, iar Te-Onó trebuie să știe acest lucru, căci ei încă se găsesc în Primul Cerc. Își depărta iarăși mâinile, ca de fiecare data cand trăgea o concluzie. Și, cum au demonstrat deja că sunt niște excelenți navigatori, înseamnă că știu că trebuie să-și pună ambarcațiunile la uscat, daca nu vor că Niho-Nui să-i trimită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]