461 matches
-
că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neagă și o afirmă cu vehemență, pentru a certifica propria identitate. într-un ocean de civilizație, asaltat de milioane de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității, Iona parcurge patru trepte ontologice: depersonalizarea (Tabloul I), originea (Tabloul II), înființarea (Tabloul III) și conștiința pură (Tabloul IV), un drum sinuos al interiorizării reflexive, de la obiect („în-Sine”) la conștiință („Pentru Sine”), a căror contopire generează esența, „totalitatea”, sacrul, pentru că - scrie Jean-Paul Sartre - „cea mai bună
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
a apelor amniotice, placentare, ce sintetizează elemente ale genezei universale, și - astfel - FIINȚA să se poată integra definitiv patriei cosmice căreia îi aparține. Cu povara eului socializat, orice tendință de recuperare a stării primordiale este sortită eșecului. De aceea condiția depersonalizării, în sensul negării a ceea ce este, printr-o voință exterioară lui, adeseori numită predestinare, se conturează ca primă treaptă în inițierea lui Iona, marcată inițial de pierderea identității, de neantizare: Aplecându-se peste acvariu, eroul este înghițit de un chit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
prin iubirea de altul eu m-am găsit și am ajuns să mă iubesc cu adevărat pe mine. Eul meu a ajuns să-mi aparțină din clipa în care nu mi-a mai aparținut. Suprema personalizare nu survine decât prin "depersonalizarea" pe care o presupune metabolismul iubirii. De aceea cei care nu iubesc și nu sânt iubiți își pierd identitatea. Când nimeni nu ne-a iubit și nu am iubit pe nimeni, nu sîntem decât eul gol care se revelă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au împământenit unele deprinderi care ar îngreuna regenerarea? Care ar fi obstacolele în calea unui proces de regenerare? A.B.: Sigur că sunt multe piedici. Este frica. Este neîncrederea. La noi omul se uită în stânga și în dreapta atunci când vorbește. Apoi depersonalizarea, lenea, inerția... C.Ș.: Te referi la momentul de față. Eu vorbeam de viitor. A.B.: Da, sigur. Dar mai târziu, dacă sistemul ăsta cade, fiecare om îți poate oferi surprize de orice fel, extraordinare. Același lucru e valabil și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
al lui Elfriede Jelinek, după Pianista, carte distinsă cu prestigiosul Premiu Heinrich Boll. În octombrie 2004, scriitoarea austriacă a primit Premiul Nobel pentru literatură. După interminabila sesiune sadomasochistă a studentului Klemmer, după mutilarea și automutilarea pe muzica lui Schubert, după depersonalizarea Erikăi din romanul Pianista, îi vine rândul jandarmului Kurt Janisch să intre în scenă odată cu Lăcomie, o carte străbătută de același sentiment al disperării și al singurătății. Personajele joacă același rol de marionete ca și în celelalte romane ale lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în lumea ciuccilor siberieni), poate fi o corvoadă, de nu cumva un chin nesuferit. Am priceput, prin urmare, că a fi șaman nu este o decorație de merit și nici o diplomă de onoare acordată elitei, ci înseamnă muncă pe brânci, depersonalizare, iar uneori înseamnă chiar schimbare ritualică de sex (cu toate tulburările psihice și sufletești inerente). Și poate ar mai fi destule neajunsuri. SECRETUL ADRIANEI Richi Rich. Partea întâi Adriana BABEȚI Mi se întâmplă de multe ori să mă înviorez brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Ego Proză“, Editura Polirom, 2007 Singurătatea, ediția 2007 Bogdan Romaniuc Relatare despre moartea mea este o nouă „ediție a singurătății“, apărută sub semnătura lui Gabriel Chifu. Un eseu despre izolare și rătăcire, despre pierderea identității sub mii de măști, despre depersonalizare, despre exil, despre trecut. Romanul (sau eseul) lui Gabriel Chifu spune povestea unei femei din Est care, prin fuga sa în Canada, dorește să evadeze din țara-închisoare comunistă. Relatare despre moartea mea este, în același timp, povestea unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
dintre metaforele utilizate, Morgan asociază funcționarea unor organizații cu mașinile. Astfel, formele de organizare din perioada managementului științific clasic, de genul Uzinelor Ford sau organizațiile de tip birocratic (armata, administrația publică etc.), cu structuri fixe, reguli clare, scrise, activități repetitive, depersonalizarea, lipsa de inițiativă și creativitate sunt modalități prin care, într-adevăr, angajații funcționează ca niște piese, rotițe în angrenajul unor subansamble (departamente, secții) care, la rândul lor, îndeplinesc funcții în cadrul mașinii care este organizația. „Modul mecanicist de gândire” (Mechanical way
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Numai că se rupe parcă ceva atunci când o idee, în jurul căreia ne-am regăsit ceva din identitatea personală, trebuie smulsă "din noi". Asta și din cauza discretei ambiguități a modului în care "se" raportează la idei: ni se solicită o continuă depersonalizare față de ale noastre în timp ce asistăm la o continuă personalizare a celor elaborate de alții (aparatul critic al oricărei lucrări fiind un bun argument în acest sens). Deseori nemulțumirea față de propria viață ne este dată de o inadecvată proiectare a ei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
curând vom vedea apărând Ghiduri de practică ale existenței, protocoale și îndrumări ce acoperă toate situațiile posibile de-a lungul unei vieți. Or, tocmai aceasta este esența unui regim penitenciar: a-ți trăi viața după regulile stabilite de alții; o depersonalizare a existenței. A vorbi înseamnă a te adresa altuia; ceea ce presupune a-l simți pe celălalt, a-i avea în vedere modul de-a fi. Orice act de vorbire ale la bază o ipoteză a interlocutorului, o anticipare a modului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela al timpului pierdut, în care depersonalizarea poetului are corespondent pe plan spațial deconturările chipurilor de pe pereții bisericii părăsite. În O, mamă cele trei mișcări perpetue din natură a ramurilor, a umbrei, a apei îngână somnul etern al morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumii ca enigmă, universul dedalic asociat cu motivul lumii ca junglă sunt numai câteva dintre imaginile emblematice ale literaturii secolului al XX lea. Într-o lume în care tragicul este declanșat de legile societății industriale de consum, individul trăiește drama depersonalizării, a pierderii identității, ceea ce-i provoacă o stare perpetuă de teamă și angoasă. În acest context, omul contemporan trăiește o puternică “criză a apartenenței” și reacția sa de apărare este retragerea neputincioasă din viața publică în viața particulară. Motivul literar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
somatice (palpitații, transpirație, tremurat, respirație întretăiată, senzația individului că se sufocă sau moare, dureri toracice, amețeală), la adulți, atacurile de panică sunt frecvent confundate cu o criză cardiacă. Din punct de vedere cognitiv, poate apărea teama de pierdere a controlului, depersonalizarea sau senzația de pierdere a rațiunii și o puternică nevoie de a scăpa. Atacurile sunt însoțite de 4 până la 13 simptome somatice și cognitive și pot fi atât neașteptate, cât și declanșate de anumite situații (cum ar fi prezența unei
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
lichid X Dezinhibiție, dezorientare și confuzie; cunoscut ca și „drogul violului”. În caz de sevraj, individul suferă de anxietate, tremurături, delir, halucinații. LSD (dietilamida acidului lisergic) Pastile, capsule acid, timbru, microdot Pupile dilatate; tremurături; roșeață; frisoane; percepție distorsionată asupra timpului; depersonalizare. Efecte negative („bad trip”): paranoia, dezamăgire, anxietate și fluctuații de dispoziție. PCP (fenciclidină) Folosit adesea pentru a „lega” alte droguri (se vinde asemenea altor droguri). Se inhalează, se ingerează oral, se fumează sau se injectează. PCP: praful îngerilor, lichid de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
amorțeală, furnicături, amețeală, dureri ușoare de cap și disconfort precordial), tensiune musculară (resimțită sub formă de tremurături, încordare a mușchilor și durere) și o diminuare a atenției (care duce la dificultăți de concentrare și, dacă senzația persistă, la derealizare și depersonalizare). Majoritatea persoanelor nu reușesc să asocieze aceste simptome cu o amenințare precedentă; în schimb, le percep ca semn al iminenței unui pericol fizic. Se tem că sînt pe punctul de a face un atac de cord, de a se prăbuși
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
stres este identic, fiind necesară și prezența cîte unui simptom din grupurile asociate cu reexperimentarea, evitarea și hiperexcitația. De asemenea, se impune existența disocierii în momentul producerii evenimentului sau imediat după aceea (de exemplu, senzația de paralizie sau confuzie, derealizare, depersonalizare). Se impune ca tulburarea să se manifeste într-un interval cuprins între două zile și patru săptămîni și nu trebuie să fie cauzată de factori organici. Unele aspecte ale criteriilor de diagnoză a stresului acut sînt controversate; Bryant și Harvey
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o relație. Axa 3. Starea conștiinței este globală pe durata diferențierii senzoriomotrice, dar investirea exclusivă a acestei funcții corporale, totale, conduce la confuzia conștiinței, ceea ce va împiedica atenția, învățarea și comunicarea. În cazul autismului fixat, există probabil o trăire de depersonalizare, conștiința nu mai reușește să fixeze trăsăturile distinctive care definesc individul. Axa 4. Maturizarea structuralo-funcțională: funcționalitatea are câștig de cauză asupra structurării, ce conduce la nediferențierea funcțiilor și la o labilitate energetică și emoțională care împiedică acțiunile voluntare, proiectele de
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
inaugurată în cea de-a treia proză, Estivală, al cărei personaj, acel „eu” alienat, bântuit de obsesii și fixații, va deveni mai târziu eroul ficțiunilor omonime din Fisura (1985), Panic Syndrome! (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor) și La revoluția română (2000). Depersonalizarea individului, prins iremediabil în sistem, primește conotațiile unui ritual funebru de trecere, dar moartea nu e decât o inițiere într-un absurd și mai absurd („agenții” sau funcționarii morții sunt inexpresivi sau ironici, cinici, asemenea unor agenți de securitate sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
foarte important. Metoda cea mai modernă de relaxare este „Trainingul Autogen“ (terapia prin autosugestie). Pentru ca acestă tehnică de relaxare să aibă succes sunt necesare trei condiții importante: motivarea pacientului, cel puțin un nivel mediu de înțelegere și absența simptomelor de depersonalizare. Pornind de la observarea comportamentelor, motor, fizic, psihic și social ale pacientului cu SM, putem formula următoarele posibile scopuri pentru punerea la punct a unei terapii de relaxare: a) scopuri somatice, b) scopuri psihosomatice și c) scopuri psihice și psihosociale. a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește despre disprețul vieții exemplificat de spectacolul gladiatorului. Mulțimea care asistă își asumă o conotație de paliditate care scoate în evidență anonimatul și depersonalizarea indivizilor care, pierzându-și capacitatea de reflexie și orice sentiment, își manifestă doar instinctul bestial. Din această climat de crud antagonism dispare valoarea persoanei umane, iar Ciprian aduce în discuție aspectul etico-social al ludus gladiatorius în care se simte lipsa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scris. Astfel, la Montaigne, lectura nu este legată numai de slăbiciunea memoriei, ci, În aceeași măsură, prin dedublările cărora le dă naștere, și de angoasa nebuniei. Îmbogățindu-ne În chiar momentul În care se desfășoară, ea produce În același timp depersonalizare, căci nu Încetează să suscite, din pricina neputinței de a fixa și cel mai mic text, un subiect incapabil să ajungă să coincidă cu el Însuși. Mai mult decât la ceilalți autori Întâlniți, Montaigne, cu repetatele sale experiențe de uitare de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
scriitor căruia riscă să-i crească neliniștea pe măsură ce noi Îi descriem ce am citit, cu sentimentul că Îi vorbim despre o altă carte și că ne Înșelăm asupra persoanei. Și cu riscul de a trece printr-o veritabilă experiență de depersonalizare, cu cât se confruntă mai mult cu prăpastia care desparte o ființă de alta. După cum se vede, nu există un sfat Înțelept de dat celor care sunt puși În situația de a fi nevoiți să-i vorbească unui scriitor despre
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază, așa-zicînd, a teatrului lui Constantin Popa este apartamentul. Apartamentul de bloc, acest spațiu al depersonalizării. Unde să se statornicească monotonia dacă nu într-o asemenea locuință-șablon, în care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]