373 matches
-
laterali și structurile flexibile din prova și pupa, ceea ce reduce semnificativ pierderea de aer. Navele cu pereți laterali rigizi imerși, sau de tip neamfibie necesită un procent de 30% din puterea de propulsie necesară navelor de tip amfibie, la același deplasament. Acest tip necesită cantități mari de energie pentru sustentație și propulsie.
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
a fost cel mai mare supertanc petrolier românesc. El a fost construit în 1977 la Șantierul naval Constanța. Cu un deplasament de 150.000 tdw, "Independența" a fost primul petrolier din această serie și clasă și era cea mai mare navă construită vreodată în România, fiind considerată nava amiral a flotei comerciale românești, un Titanic al flotei românesti. Ceremonialul de botez
Nava „Independența” () [Corola-website/Science/322223_a_323552]
-
fost lansat la 21 martie 1942 și întră în serviciu în 1943 cu denumirea "HMS J-826". A operat în Marea Mediterană până în 1944 când este reclasată și adusă în portul Malta. Nava avea o construcție solidă cu dublă cocă din lemn, deplasament de 329 tone, 43 m lungime, 7,15 m lățime, un pescaj de 2,5 m și era prevăzută cu două motoare care acționau două elice. Numele de "Calypso" l-a căpătat după al doilea război mondial când a funcționat
Calypso (navă) () [Corola-website/Science/327597_a_328926]
-
iulie 1944, fiind dată în serviciu Marinei SUA la 17 iunie, sub comanda căpitanului Peter K. Fischler. Nava avea o lungime de 246,43 m, o lățime de 27,76 m și un pescaj de 9,7 m. Avea un deplasament de 30 257 tone standard și 34 803 tone încărcată la maxim. Nava era propulsată de patru elice acționate de turbine cu abur General Electric. Aburul necesar turbinelor era produs de opt cazane Babcock & Wilcox funcționând cu păcură. Turbinele furnizau
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
un pod suspendat peste Schelde. În 1872, politicianul J. Malou a sugerat construirea unui pod și a unui canal de navigație separat care să ocolească Linkeroever pe la vest și care să fie folosit de navele de mari dimensiuni al căror deplasament nu ar fi permis traversarea pe sub pod. Acest proiect enorm și costisitor nu s-a materializat însă. Printr-o lege din 30 martie 1906, aprobată în timpul domniei regelui Leopold al II-lea, s-a expropriat teren pe ambele maluri ale
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
comanda căpitanului Leland Lovette. La terminarea ei, "Guam" a costat Marina SUA 67.053.828 dolari americani. Nava avea o lungime de 246,43 m, o lățime de 27,76 m și un pescaj de 9,7 m. Avea un deplasament de 30 257 tone standard și 34 803 tone încărcată la maxim. Nava era propulsată de patru elice acționate de turbine cu abur General Electric. Aburul necesar turbinelor era produs de opt cazane Babcock & Wilcox funcționând cu păcură. Turbinele furnizau
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
de super-portavioane cu propulsie nucleară în serviciul Marinei Statelor Unite, care a primit numele după amiralul Chester W. Nimitz, comandantul Flotei din Pacific al Marinei americane, ultimul amiral de flotă din Marina SUA. Cu o lungime totală de 333m și un deplasament de peste 100.000 tone aceste portavioane sunt cele mai mari nave construite și aflate în serviciu vreodată, fiind surclasate doar de clasa de portavioane Gerald Ford. În loc de propulsie cu motoare diesel-electric sau turbine cu gaz folosite pe multe nave moderne
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
este denumirea uzuală din anii 1930 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a desemna un crucișător, având ca armă principală tunuri cu calibru peste 155mm, până la 203mm, conform "Tratatului naval de la Londra (1930)", un deplasament de peste 1.850 de tone engleze (de 1016 kg) și sub 10.000 de tone conform "Tratatului de la Washington (1922)". Dacă distincția între crucișător greu și crucișător ușor a fost mult timp clar, apariția după 1935, a „crucișătoarelor ușoare mari
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
850 de tone engleze (de 1016 kg) și sub 10.000 de tone conform "Tratatului de la Washington (1922)". Dacă distincția între crucișător greu și crucișător ușor a fost mult timp clar, apariția după 1935, a „crucișătoarelor ușoare mari", cu un deplasament de peste 10.000 de tone și înarmate cu zece-cincisprezece tunuri de 152 sau 155 mm, trăgând de la 8 până la 10 lovituri pe minut, cu un blindaj de peste 100 mm, a contribuit serios la apariția unor confuzii la această categorie de
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele de linie britanice totalizau un deplasament de 1.250.000 tone cu un echipaj de 60.000 oameni, iar cele germane 66.000t și 45.000 oameni. Războiul era în desfășurare deja de doi ani, fără ca între Marina Imperială Germană Și Marina Regală Britanică să se
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
respingând orice aranjament de suprapoziționare a turelelor din cauza îngrijorării cu privire la efectele suflului de la gura țevii asupra acoperișului turelei aflate dedesubt, iar în 18 ianuarie 1905 a ales propulsie cu turbine în loc de motoare cu piston pentru a ușura nava cu un deplasament de 1.100. Înainte de desființarea sa la 22 februarie, comisia a decis cu privire la o serie de alte aspecte, inclusiv numărul de arbori (au fost luate în considerare ca fiind necesare până la șase), dimensiunea armamentului împotriva navelor torpiloare, cel mai important
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
proteja magaziile de muniție de explozii subacvatice. Acest lucru a fost considerat necesar după "cuirasatul rus Țesarevici" s-a considerat că ar fi supraviețuit unei torpile japoneze în timpul Războiului ruso-japonez mulțumită pereților de compartimentare interne groase. Pentru a evita creșterea deplasamentului navei, grosimea cuirasei de centură de la linia de plutire a fost redusă cu 1 țol (25 mm). Dreadnought a fost semnificativ mai mare decât cele două nave ale "clasei Lord Nelson", care erau în construcție în aceeași perioadă. El a
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
clasei Lord Nelson", care erau în construcție în aceeași perioadă. El a avut o lungime totală de 160,6 m (527 de picioare), lățime de 25,0 m, precum și un pescaj de 9,0 m la sarcină mare. Avea un deplasament de 18.410 t la încărcătură normală și 21.060 t la încărcătură mare, cu aproape 3.000 t, mai mult decât navele anterioare. Avea o înălțime metacentrică de 1,7 m, la o încărcătură mare și fund dublu complet
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
străpungă navele inamice. Navele cu pânze (caravela, caraca, galionul etc.) apărute spre sfârșitul Evului Mediu, a căror dezvoltare a făcut posibilă perioada marilor descoperiri geografice din secolele XV-XVI, se pretau la instalarea gurilor de foc (tunuri) la bordul lor, datorită deplasamentului superior celui al galerelor. Ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de galere a avut loc la Lepanto (7 octombrie 1571), când flota , o coaliție de state maritime catolice, a învins decisiv principala flotă a Imperiului Otoman, marcând astfel
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
maximă a focului artileriei, de unde și denumirea de „"nave de linie"”. O navă de linie celebră, prin dimensiunile sale impresionante, a fost "". Lansată la apă în 1637, la Woolwich, pentru marina regală engleză, această navă cu trei punți avea un deplasament de 1500 t și era înzestrată cu 100 de tunuri de calibre diferite. Carena sa avea o lungime de 42 m și o lățime de 14 m, respectând regula valabilă pe atunci a raportului 1/3 între lățimea maximă și
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
raporturilor că Japonia construia „super-crucișătoare” mult mai puternice decât cele americane, limitate de Tratatul Naval de la Londra. "Hawaii" avea o lungime de 246,43 m, o lățime de 27,76 m și un pescaj de 9,7 m. Avea un deplasament de 30 257 tone standard și 34 803 tone încărcată la maxim. Nava era propulsată de patru elice acționate de turbine cu abur General Electric. Aburul necesar turbinelor era produs de opt cazane Babcock & Wilcox funcționând cu păcură. Turbinele furnizau
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
km/h). Dezvoltarea crucișătoarelor grele a stagnat între Primul și al Doilea Război Mondial grație condițiilor impuse de Tratatul Naval de la Washington și tratatele și conferințele ulterioare, în care Statele Unite, Regatul Unit, Japonia, Franța și Italia au convenit să limiteze deplasamentul crucișătoarelor grele la 10.000 de tone și la un armament principal de 202 mm. Până la clasa "Alaska", crucișătoarele Statelor Unite proiectate între cele 2 războaie mondiale au respectat acest model. Impulsul inițial pentru proiectarea clasei "Alaska" a venit de la lansarea
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
tone până la crucișător greu de 10.000 de tone superdezvoltat și chiar mini-cuirasat de 38.000 tone, înarmate cu 12 tunuri de 304 mm și 6 tunuri de 127 mm. Consiliul Director al Marinei, într-o încercare de a menține deplasamentul noilor nave sub 25.000 tone, a permis ca proiectele să prevadă o protecție balistică subacvatică limitată. Rezultatul a fost că vasele din clasa "Alaska", când au fost construite, erau vulnerabile la torpile și proiectile care cădeau în imediata apropiere
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
incluzând bateria principală 2-A-1 și masiva suprastructură columnară, în același timp dilocând de două ori mai multă apă decât cele mai noi crucișătoare grele (clasa "Baltimore"). Ca greutate, navele erau cu doar 5.000 de tone mai ușoare decât limitele deplasamentului de 36.000 de tone pentru cuirasate prevăzută de Tratatul Naval de la Londra, fiind, totodată, mai lungi decât unele cuirasate cum erau cele din clasele "King George V" și "North Carolina." Prin prisma designului și blindajului, clasa "Alaska" e considerată
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
mic pamflet la cerere - Motto: Nu puneti labele voastre murdare pe bustul lui Nicu Constantinescu. Sa nu vă atingeti!" Vocea Buzaului, 1928 Prolog: Nicu I. Constantinescu a fost și va rămâne BUZOIAN Un mare, foarte mare liberal, având în vedere deplasamentul respectivului, alunecat pe hartă tocmai din Cugir, județul Alba în frumosul nostru oraș, caută cu disperare să justifice nejustificabilul, și anume că nu contează cât ești de buzoian dacă fostul partid liberal te acceptă pe listele sale locale. (zic fostul
Cum vor Toma și Romașcanu să îi închidă gura lui Atanasiu (PNL) () [Corola-website/Journalistic/102709_a_104001]
-
A făcut parte - alături de monitoarele Lascăr Catargiu, Ioan Lahovary și Mihail Kogălniceanu - dintr-o serie de patru nave similare, comandate de statul român la șantierele navale din Trieste și ansamblate la Șantierul Naval Galați, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 680 tone, fiind înzestrată cu trei tunuri de 120 mm Skoda, patru tunuri de 47 mm Skoda, două mortiere de 120 mm Skoda, și două mitralier Maxim de 6,5 mm. La declararea mobilizării din 1916, monitoru Brătianu era
Ion C. Brătianu (monitor) () [Corola-website/Science/337382_a_338711]
-
Gheorghe Șonțu, Maior Nicolae Grigore Ioan, Locotenent Dimitrie Călinescu și Căpitan Walter Mărăcineanu - dintr-o serie de opt nave similare, comandate de statul român la șantierele navale „Thames Iron Works & Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 51 tone, fiind înzestrată cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. La declararea mobilizării din 1916, vedeta torpiloare Căpitan Mihail Romano era comandată de locotenentul "Romulus Ștefănescu
Căpitan Mihail Romano (vedetă torpiloare) () [Corola-website/Science/337384_a_338713]
-
Maior Gheorghe Șonțu, Maior Constantin Ene, Locotenent Dimitrie Călinescu și Căpitan Walter Mărăcineanu - dintr-o serie de opt nave similare, comandate de statul român la șantierele navale „Thames Iron Works & Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 51 tone, fiind înzestrată cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. La declararea mobilizării din 1916, vedeta torpiloare Maior Nicolae Grigore Ioan era comandată de căpitanul "Constantin
Maior Nicolae Grigore Ioan (vedetă torpiloare) () [Corola-website/Science/337385_a_338714]