382 matches
-
un transfer urmat de o specializare: dolarii rămîn parai, iar euro devine coco. Alte motivații sînt pure ipoteze: putem totuși aminti că repetiția silabică coco are o expresivitate tipică limbajului infantil; putem evoca asociațiile semantice ale unor cuvinte vulgare sau depreciative de origine țigănească (cocar, cocalar); ne-am putea gîndi, în fine, chiar la o reînviere a termenului cocoșel - desemnare familiar-argotică din anii interbelici (și de după război) a unei monede de aur (despre care s-a spus că ar proveni dintr-
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale: misie, cestiuni etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte care au o conotație ironică și depreciativă fixă. Cîteva exemple de cuvinte ironice provenite din fondul mai vechi și popular sînt substantivele diriguitor, jună, muzichie, odraslă, ogradă, patalama, plod, politichie, tagmă, unele adjective (vârtos), adjective substantivizate (mai mari), nehotărîte (niscaiva), verbe ca a cadorisi, a se pricopsi
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
cum se exprima nu de mult la TV o jună" (România liberă = RL 986, 1993); Mireasa colecției Levintza a stârnit ropote de aplauze: juna a purtat pe creștet o coroană cu țepi" (Adevărul 29.04.2002) etc. Sinonimul ironic și depreciativ al cuvîntului diplomă este patalama: "Un incompetent care vine și se plînge pe la instituții că are patalama, dar nu găsește slujbă" (EZ 2522, 2000); categoria exclusiv negativă e o tagmă: "un simplu act de bravură din partea vreunui teribilist proaspăt intrat
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
puse în cârcă decât le promova el însuși. Nici teribilismele de care făcea caz nu-mi iscau ropote de aplauze și n-aveam nici un fel de admirație pentru felul în care, mai ales în ultima vreme, împărțea fără discernământ adjectivele depreciative. Vanitatea părea a fi, chiar în forme auto-ironice, un păcat la care această strălucită minte n-a știut să renunțe, deși ar fi fost, în suficiente situații, cazul. Nici faptul că s-a încăpățânat să candideze pentru Senat chiar atunci când
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
de obicei un nume de rudenie, la singular și articulat), alde indică fie familia și apropiații - la alde Dumitru, la alde nașa -, fie ,tipul": ,oameni ca..., specimene de felul..., de tagma" (DEX). Cel de-al doilea sens este de obicei depreciativ, în vreme ce despre primul se spune că ar avea - regional și popular - o (oarecare) valoare de reverență (alde neica). În fine, alde mai apare, cu valoare nehotărîtă, și în legătură cu non-persoane, mai ales precedat de prepoziția de: lucruri de-alde astea. În
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
alde noi, alde tine ; se înregistrează - mai rar - chiar folosirea lui alde cu substantive comune care nu se referă la persoane. Cu siguranță, alde nu este folosit în limba actuală cu vreo valoare reverențială: dimpotrivă, funcția sa principală e cea depreciativă, minimalizantă, manifestată în două variante: ,oameni de tipul lui X" și ,unul ca X". Mecanismul specific prin care aceste construcții produc un efect de depreciere este cel de negare a individualității unei persoane, de referire la tipologia negativă pe care
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
felul lui X sînt rari"; ,unul ca Y apare o dată la 100 de ani"), dar valoarea de bază a generalizării este în acest domeniu ironizarea, condamnarea sarcastică, pentru care alde s-a specializat stilistic. Doar rar alde poate pierde nota depreciativă; se păstrează însă, chiar în acest caz, o intenție și o dispoziție ludic-umoristică: , Cred că nici alde Spengler sau Heidegger nu s-ar fi putut abține" (biblioteca.ct.ro). Oricum, sînt destul de șocante asocierile popularului alde cu nume străine: ,dacă
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
în 1987. Primele două romane ale autorului de origine belgiană împrumută mult din stereotipia premeditată a lui Beckett, incorporează atmosfera pîcloasă și umorul negru ale prozei irlandezului. Este vorba despre o literatură stilistic vorbind decorativă, pentru a folosi un apelativ depreciativ altă-dată aplicat artei abstracte. În camera de baie există trei părți, Paris, Ipotenuza, Paris, dispuse geometric, conform motto-ului care reia teorema lui Pitagora ( să fie un ecou îndepărtat al cubismului investit cu valențe la care Apollinaire nu se putuse
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
românești de la finele secolului trecut (al XIX-lea? al XX-lea? - NM) și, prin extensie, a României și românismului ș...ț. În consecință [...], politica a devenit obligatoriu politicianism, trăirea - existență derizorie, ideologia - demagogie, democrația - falsă democrație, dragostea - amor (cu conotația depreciativă aferentă) (conotație care nu exista cînd scria Caragiale - NM), romantismul - romanțiozitate, psihologia - lipsa de psihologie ș...ț, devotamentul - slugărnicie, atașamentul - obediență...”. Și, aș adăuga, Caragiale, autorul de comedii, - „scriitor satiric” par excellence. Dracul, acela ascuns în detaliile textului, nu e
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
cuvîntului (“expresii radicale”), ca și în cea adverbială (“a vorbi radical”) nu se găsește în ediția din 1975 a Dicționarului explicativ, dar e înregistrată în volumul al IX-lea din Dicționarul limbii române (DLR), din același an; termenul e considerat “depreciativ”, fiindu-i indicată doar forma de feminin plural - radicale -, cu definiția “cuvinte alese, literare, neologice”. Sensul e mai curînd colocvial, nevehiculat de terminologia lingvistică specifică și marcat adesea, în scris, de ghilimelele distanței ironice. În DLR e ilustrat printr-un
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
naștere în perioada de supremație a platonismului la diverse culte secrete, printre altele și orfismului. Ca simulacre ale forței vitale, acestea au putut fi integrate în idealismul metafizic. Nu Orfeu, ci Dionis este de aceea la Nietzsche reprezentantul muzicii. Atitudinea depreciativă față de Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în capitolul 87 („Despre vanitatea artistului”) din „Știința veselă” (1882) drept un „Orfeu al tuturor mizeriilor secrete” (verdictul este repetat în „Nietzsche contra Wagner”, 1895). Tendințele ascetice
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
a fost o familie boierească română, care a dat domni în Țara Românească și Moldova. Având origini bizantine, Cantacuzinii pretindeau a descinde din împărații Bizanțului. Familia a fost cunoscută și sub apelativul depreciativ Șeitărești (var. Săitărești și Șăitănești, de la "șăitan", "șeitan", sin. "diavol"). În Țara Românească, Cantacuzinii și-au atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când domnia lui Șerban Cantacuzino a marcat victoria lor în dauna rivalilor Băleni
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
ar fi urmărit „un student grețos care își stoarce coșurile”. Contrariată de gratuitatea materialului vulgar și frust, Woolf se întreabă: „Dacă există carne gătită, de ce și-ar dori cineva carne crudă?” În "Dublin Review", Shane Leslie descrie romanul prin termeni depreciativi ca „Odiseea canalelor”, „bolșevism literar”, „anticreștinism”, „complet amoral”, „de necitit”, „de necitat” etc.. Din cauza caracterului controversat, "Ulise" a rămas o carte interzisă în țările anglofone până în anii 30. Statele Unite au devenit din 1934 prima țară vorbitoare de limbă engleză (după
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Este vorba pe de-o parte un cinema care să se diferențieze față de ceea ce cineaștii percep drept „primul” și „al doilea” cinema (concepție explicată pe larg în manifest). Pe de altă parte, este o încercare transparentă de apropriere a terminologiei depreciative, ultra-răspândite în anii 1960, care împărțea populațiile lumii în „lumea întâi” (spațiul euro-atlantic) și „lumea a treia” (țările „în curs de dezvoltare”), uneori cu referințe la spațiul socialist ca fiind „lumea a doua”. Pentru a enunța această dublă semnificație, am
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
mai sus), sunt la fel de problematice. Practic, în loc de o polemică cu argumente - solide sau nu, rămâne să dezbatem, că de-asta este polemică, nu-i așa? - avem un fel de nouă punere la colț, o desființare a argumentelor celuilalt prin epitete depreciative, care nu lasă de fapt loc la niciun fel de dezbatere, ci eventual la o luptă surdă despre cine deține adevărul adevărat și cunoașterea adevărată. Această tehnică de dezbatere, oricum din punctul meu de vedere complet păguboasă, este cu atât
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
de polemici, pentru fiecare participant. Dacă miza este „nevoia de-a clarifica niște probleme legate de modurile de-a face artă politică, respectiv de-a vorbi sau scrie politic despre artă”, de ce acest lucru trebuie făcut de pe poziții autoritare și depreciative? De ce ar fi nevoie de ironiile, epitetele depreciative și jignirile abia mascate, prezente aproape paragraf cu paragraf? (metofora cu interpretarea care vede în oricare două bețe pe Cristos, e doar cea mai ridicolă, nu și singura). Din păcate, recursul la
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
nevoia de-a clarifica niște probleme legate de modurile de-a face artă politică, respectiv de-a vorbi sau scrie politic despre artă”, de ce acest lucru trebuie făcut de pe poziții autoritare și depreciative? De ce ar fi nevoie de ironiile, epitetele depreciative și jignirile abia mascate, prezente aproape paragraf cu paragraf? (metofora cu interpretarea care vede în oricare două bețe pe Cristos, e doar cea mai ridicolă, nu și singura). Din păcate, recursul la acest tip de retorică pare să sugereze o
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
care textul său are șansa nu doar să fie crezut mai lesne decât ale „adversarului”, din cauza preconcepțiilor inerente, ci chiar, pentru multe persoane, să rămână singurul citit din întreaga polemică. Și atunci, ce nevoie este de recursul la retorica autoritară, depreciativă și agresivă? Pentru mine, răspunsul la aceste întrebări nu e ușor de găsit. Ce este însă sigur, e că se pot construi spații mult mai atente, generoase și stimulative pentru dialog polemic și stimularea reciprocă a gândirii critice. Și că
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
Muzica ușoară reprezintă un gen muzical eterogen, adeseori definit prin raportare la alte genuri de muzică. În mod nejustificat, denumirea capătă, nu de puține ori, o tentă depreciativă. Muzica ușoară, fiind mai veche decât multe alte genuri promovate azi ca muzici de consum, suportă mai multe grade de deschidere în privința cronologiei, dar în sens general se vorbește în ziua de astăzi de muzica creată începând cu a doua
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
lungă în care artista i-a spus că încă nu a compus un cântec despre intențiile ei de a urma o carieră solo. A remarcat că albumul nu conținea o piesă „de atitudine” și și-a amintit de un comentariu depreciativ pe care Courtney Love l-a făcut despre ea într-un interviu cu o revistă pentru adolescenți, "Seventeen". „"Să fii faimos e ca în liceu. Dar eu nu vreau să fiu majoretă. Nu vreau să fiu Gwen Stefani. Ea să
Hollaback Girl () [Corola-website/Science/313106_a_314435]
-
este un adjectiv calificativ, care se referă la cuvinte, expresii, afirmații etc. Cuvântul peiorativ (sau expresia peiorativă) are un sens depreciativ, disprețuitor, nefavorabil, este utilizat frecvent în discursul șovinist și califică adesea o conotație. Termenii și expresiile peiorative traduc voința de a "deprecia" sau "discredita" subiectul pe care îl desemnează, pot constitui o formă de abuz și violență psihologică, lipsă de
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
Regatul Unit pentru desemnarea țărilor recent care își cuceriseră de curând independența, care erau națiuni ale altor rase decât cea albă și aveau un nivel de dezvoltare economică scăzut. În ultimii ani, termenul „Commonwealtul alb” este folosit cu un sens depreciativ, pentru numirea națiunilor membre bogate, cu populație majoritară albă, care au interese și obiective diferite de cele din Asia și în special din Africa. Criteriile de acordare a calității de membru al Commonwealthului s-au dezvoltat în timp, fiind formalizate
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor "criterii estetice" și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“, întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată, ci conțin mai mult sentințe asupra ei. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură, un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. Însuși mentorul Junimii considera
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
violente din Piața Universității, în cadrul cărora manifestanții s-au solidarizat cu Arafat - neimplicat, de altfel - și s-au strigat sloganuri pentru demisia lui Băsescu și a lui Boc. A fost demis inițial ministrul de externe, Teodor Baconschi, care se pronunțase depreciativ despre protestatari. Pe 6 februarie a fost anunțată demisia Guvernului Emil Boc. Simultan cu demisia guvernului condus de Emil Boc, erodat puternic de anii precedenți de guvernare, a fost anunțată încredințarea mandatului de premier istoricului și diplomatului Mihai Răzvan Ungureanu
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
va publica postum lucrările și îi va scrie prima biografie ("Franz Kafka: o biografie", 1937). Kafka, cu un an mai în vârstă ca Brod, asistă la o prelegere a acestuia despre Schopenhauer. La un moment dat, oratorul face niște observații depreciative la adresa lui Nietzsche, pe care îl consideră un impostor ("Schwindler") , ceea ce îl intrigă pe Franz Kafka, admirator al filozofului existențialist la fel ca mulți din colegii săi. Polemica aprinsă a celor doi, care va începe când Kafka se oferă să-l
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]