384 matches
-
echipe (lucru’ dracului în casa popii...), nu a fost o surpriză să constat că, rugați să exprime ce admiră și ce nu le place la colegii lor străini, toți acești (foarte) tineri corporatiști s-au plîns în cor de stereotipurile (depreciative) ale occidentalilor, de faptul că prea adesea aceștia (de regulă șefi) îi desconsideră, disprețuiesc, subapreciază, pe scurt, nu le oferă recunoașterea meritată. Spus de față cu șefii lor occidentali, lucrul acesta nu era, în mod cert, o simplă glumă, ci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Adjectivul e supus gradației, intensificării, realizate cu mijloace standard sau familiare: “asta a scris unu la roman - super penal băiatu” (clopotel.ro). Contextele nu sînt totdeauna suficient de clare pentru a dezambiguiza valoarea semantică a adjectivului. Sensul acestuia este dominant depreciativ, dar gradul calificării e incert. Termenii cu care intră în contrast îi atribuie uneori o intensitate maximă - “Frate, femeile la volan sunt dezastre. Femeile la volan sunt penale” (autoshow.ro) - , alteori una medie, care se lasă ușor substituită de termen
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
Astfel, în timp ce persecutio la origine, indica pur și simplu o supraveghere judiciară ce putea duce până la urmărirea unei acțiuni, treptat, în limbaj creștin, a devenit sinonim cu urmărirea crudă și nedreaptă efect al unei judecăți negative atinse prin persecutori, termen depreciativ la origine. Un atare raționament a condiționat pentru multă vreme istoriografia creștină, iar faptul este cu atât mai natural cu cât a impregnat și marea majoritate a surselor noastre. În realitate, ne-au parvenit prea puține documente oficiale: cu mare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nume Însă, unele celebre, ca Alain Besanșon, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber sau Dominique Noguez, alturi de critici germani, spanioli sau americani, simt nevoia să publice texte despre producțiile houellebecquiene, și nici unul n-o face exclusiv depreciativ. Un alt scandal, care nu face decît să-i cimenteze notorietatea, se produce În toamna lui 2001, cu ocazia nominalizărilor pentru cele mai importante premii literare franceze. În urma unor declarații publice, xenofobe, care nu făceau Însă decît să confirme xenofobia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau mai ridicat de profunzime, ceea ce are drept consecințe o „etajare” a sentimentelor pe niveluri diferite de realizare: de la cel biologic, primar, până la cel intelectualizat și obiectivat. De exemplu, cazul în care se ia în mod nejustificat o atitudine vădit depreciativă față de propriul mod de a simți și a reacționa afectiv la provocările realității, constituie un semn de deformare psihică și dă naștere unui puternic „sentiment de inferioritate”, de reprobare, depresie și rușine. În aceste situații, individul este la un pas
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comună împărtășită de aceștia, valorile și atitudinile infractorului față de lumea "de afară", specificul penitenciarului reprezintă factori importanți în explicarea acestei subculturi. Penitenciarul reprezintă un mediul socio-cultural care depersonalizează individul: acesta în plin proces de adaptare la noul mediu dezvoltă idei depreciative despre societatea exterioară și, chiar, despre sine, ceea ce duce, din nou, la cultura delincvențială. Dezamăgit și părăsit de cei dragi, resimțind un acut sentiment de singurătate și descurajare, deținutul primar se află în fața a două alternative: fie se adaptează la
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la prestațiile sale și se exprima fără reținere în această privință. Era adesea nemulțumit că nu reușește să se exprime destul de clar și, în același timp, sugestiv. O nemulțumire căreia îi dădea glas uneori prin aprecieri ironice, chiar sarcastice, profund depreciative. Malcolm își amintește de exclamații ca „Aveți într-adevăr un profesor îngrozitor!“, „Astăzi sunt pur și simplu prea prost!“. La capătul fiecărei lecții era nu numai epuizat, dar și profund nemulțumit, chiar dezgustat de ceea ce resimțea drept un eșec al
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
arată“ în ele, nu în ceea ce „spun“ ele. Nici observația de la 6.54 că cel care îl înțelege pe autor va recunoaște propozițiile despre logica limbajului și a lumii, despre ceea ce este mai înalt, despre mistic drept nonsensuri nu este depreciativă. Sunt nonsensuri care clarifică prin ceea ce se arată în ele, dar nu se poate spune. Ceea ce „se arată“ prin ele sunt însușirile formale ale limbajului nostru și, prin urmare, ale lumii noastre. 7. Reforma filozofiei, sau „sfârșitul filozofiei“? Prefigurează Tractatus-ul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
inventariază grupuri de cuvinte-cheie. De pildă, Stilistica limbii române a lui Iorgu Iordan are un bogat indice de materii. Cine este interesat de valoarea diminutivelor, găsește aici următoarele informații: diminutive 158-175; sensurile și nuanțele semantice exprimate de sufixele diminutivale 158-166 (depreciative 159-160, 166; dezmierdătoare 160-163; ironice 163-166); sufixe diminutivale cu valoare augmentativă 166-169; cazuri speciale de diminutive (la substantive) 170-171; alte părți de vorbire Întrebuințate sub formă diminutivală 171-175 (pronume 171-172; adjective 172-173; diverse 173-175). Un alt exemplu din aceeași lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
iei lumea-n cap când auzi ce se mai cere! Stil direct Sunt perfect de acord. Stil analitic [Locutorul 2 completează argumentele invocate de locutorul 1.] Stil de susținere Sunt sigură că vei reuși să ajungi la timp. Stil supus, depreciativ la adresa propriei persoane Spui așa ca să mă încurajezi... Stil ofensiv, agresiv, coleric De ce spui așa? De obicei nu ajung la timp? Stil expresiv [râde; se simte entuziasmul în voce] Mă bucur! Felicitări!! [îl îmbrățișează pe interlocutor] Stil succint Multumesc. [zâmbește
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Plecarea capului cedare în fața interlocutorului Plecarea privirii COPIL adaptat victimă Am încercat, dar nu pot să... Eu nu mă pricep la... Nu sunt bun la... X este mai bun decât mine... Am făcut ce am putut, dar... Ton plângăreț Ton depreciativ la adresa propriei persoane Mimică descurajată COPIL adaptat rebel Nu! Nu vreau să... Nu aveți dreptul să... Mereu la fel... Mereu cum spui tu... Numai așa trebuie să facem...?! Mi-ar plăcea s-o văd și pe asta! Ton ridicat Ton
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
într-o asemenea situație?; * întrebări manipulative: Sunteți de acord cu un comportament agresiv?; Te-ar ajuta încă 5 minute ca să finalizezi lucrarea?; Nu credeți că...?; * întrebări autoreflexive: Ce-ai crede tu despre o persoană/un copil care întârzie mereu?; * întrebări depreciative la adresa interlocutorului: Sper că nu ți-ai uitat din nou caietul acasă, nu?; * întrebări apreciative la adresa interlocutorului/laudative/ constructive: Ți-ai amintit să aduci cartea, nu-i așa?; Cum de te-ai gândit la o soluție atât de ingenioasă?; * întrebări
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Hobbes: absența interdicțiilor externe, înlăturarea constrângerilor exterioare, minimalizarea dependenței coercitive. Cu alte cuvinte, libertatea politică reprezintă în mod special libertatea față de, nu libertatea de a... Obișnuim să o numim libertate negativă, însă, de vreme ce această afirmație dobândește cu ușurință un sens depreciativ și contribuie la prezentarea libertății politice în sensul de libertate de rang inferior, aș prefera să spunem, mai exact, că aceasta este o libertate defensivă sau protectivă. Nu trebuie să invocăm filosofiile monadice sau atomiste despre om pentru a explica
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în sens peiorativ (vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula, avea să pledeze pentru o literatură care să dea acesteia conținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
exprima fără reținere în această privință. Era adesea nemulțumit că nu reușește O VIAȚĂ DE EROU? 65 să se exprime destul de clar și, în același timp, sugestiv. O nemulțumire căreia îi dădea glas uneori prin aprecieri ironice, chiar sarcastice, profund depreciative. Malcolm își amintește de exclamații ca „Aveți într-adevăr un profesor îngrozitor!“, „Astăzi sunt pur și simplu prea prost!“. La capătul fiecărei lecții era nu numai epuizat, dar și profund nemulțumit, chiar dezgustat de ceea ce resimțea drept un eșec al
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
arată“ în ele, nu în ceea ce „spun“ ele. Nici observația de la 6.54 că cel care îl înțelege pe autor va recunoaște propozițiile despre logica limbajului și a lumii, despre ceea ce este mai înalt, despre mistic drept nonsensuri nu este depreciativă. Sunt nonsensuri care clarifică prin ceea ce se arată în ele, dar nu se poate spune. Ceea ce „se arată“ prin ele sunt însușirile formale ale limbajului nostru și, prin urmare, ale lumii noastre. 7. Reforma filozofiei, sau „sfârșitul filozofiei“? Prefigurează Tractatus-ul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
omoară cu filozofia!“ 76 J. N. Findlay, „My Encounters with Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 117. 77 Russell adăuga, într-o paranteză, că unei asemenea afirmații i se opun unele „tendințe noi“. Ținând seama de considerațiile lui depreciative asupra filozofiei târzii a lui Wittgenstein, este plauzibil că o avea în vedere, în primul rând, pe aceasta. 78 Fr. Waismann, The Principles of Linguistic Philosophy, edited by R. Harré, Macmillan, London, 1965, p. 4. 79 „Copilul folosește, de regulă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de autoritate, coniderat a fi un corelat al conceptului de putere politică. Înzestrată cu autoritate, puterea politică legitimă poate acționa în societate pentru a-și îndeplini rolul ordonator, având asigurată supunerea cetățenilor. Pe de altă parte, "autoritarismul este un termen depreciativ; indică un exces și un abuz de autoritate, de fapt, o autoritate opresivă care strivește libertatea"6. Am amintit deja că, în societățile democratice, puterea politică este însoțită de autoritate. De aici decurge o idee importantă, aceea că libertatea politică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
o perspectivă considerabil nu fundamental diferită de cea realistă. În perioada interbelică, disputa dintre realismul clasic și idealism eticheta pe care realiștii au atribuit-o curentului liberal american din acea perioadă este tendențios denumită, încercându-se astfel inducerea unei impresii depreciative despre orientarea internațională a liberalilor, sens care s-a păstrat și până astăzi; voi păstra denumirea, în absența alteia mai bune și pentru a nu crea confuzii a ajuns să fie cunoscută drept prima "mare dezbatere". Argumentele liberale în favoarea "securității
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală St. Gatien, misă amplă, cu sute de tourinezi, în lungile bănci, îmbrăcați elegant. Scenariu bine cunoscut de toată lumea, desigur, dirijat însă, discret
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoașterea comună, precum și a efectelor lor tehnologice; pe de altă parte, încercarea de diminuare a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia europeană a dus la o altă ipostază a europocentrismului, triumfalist și superior ca mentalitate față de restul culturilor lumii (depreciativ numite prelogice, primitive și arhaice). În realitate, gândirea "fără imagini" a coexistat cu manifestările plenare ale imaginarului; nici politicile concrete, nici religiile sau filosofiile iconoclaste nu au reușit să împiedice spiritul creștin să-și reprezinte vizual sacrul sau să recurgă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu imaginea comediografului exemplar. Susținerea acesteia este completată și de câteva elemente biografice notorii ale acestui autor comic care, dacă n-a fost persecutat de biserică, a fost în schimb acuzat de imoralitate de către o societate imorală, a fost evaluat depreciativ în mod constant de către un for academic cu un simț al valorii discutabil, a fost, într-un fel, ostracizat și neînțeles până la sfârșitul vieții și încă extrem de controversat în posteritate. Atributele conduitei sociale și artistice menționate relaționează esența atitudinii comice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
XX, ea s-a făcut simțită în toate perioadele de până acum, dar acum ia o amploare deosebită prin intermediul mass-media. O primă denumire, literatura de masă, desemnează literatura comună, obișnuită, banală, uniformizată, lipsită de originalitate, inferioară literaturii. Semnificațiile sunt clar depreciative. Chiar dacă această formă de literatură își are originile în literatura populară, se disociază net de aceasta. Cuprinde sfera publicațiilor ocazionale, neselective, de mare cantitate, cu circulație în afara circuitelor culte, academice, „oficiale”. Almanahul, calendarul, literatura de colportaj a cărților populare, anonime
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
definește totalitatea producțiilor marginale, situate la limita sau dincolo de literatură. Un alt termen, cel mai frecvent pentru literatura „inferioară” este subliteratura ce definește în mod clar ieșirea totală din regimul literaturii, nerealizarea sau părăsirea criteriilor specific literare. Sensul este profund depreciativ și apare utilizat începând cu secolul al XVIII-lea. O ultimă denumire sub care întâlnim această latură a literaturii „inferioare” este termenul german de Kitsch. Dramaturgul și poetul german Frank Wedekind, într-o piesă neterminată - Kitsch, atrage atenția asupra unei
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
des un spațiu de închidere, iar viața privată, strict separată de viața publică și situată pe o treaptă inferioară posibilitatea întemeiată a dreptului la viață privată al claselor populare. Această "presiune normalizatoare" care caracterizează democrațiile moderne nu trebuie interpretată doar depreciativ, ci și ca o căutare a bunăstării. Putem distinge aici, așa cum ne invită analiza lui Jacques Donzelot, două fațete ale socialului 65. Irumperea problemelor private pe scena publică este însoțită de legitimarea cererilor de protecție socială. Fața nobilă a socialului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]