853 matches
-
el însuși o reacție favorabilă sau defavorabilă. Iată că impulsurile inconștiente ale corpului lui Ashargin foloseau și ele la ceva. După un minut-două, absorbea alimente care aveau un gust familiar și satisfăcător pentru papilele lui Ashargin. Începea să se simtă deprimat pentru cele întâmplate. Era greu să participi la o experiență atât de umilitoare fără să te încerce în sinea ta sentimentul că participi efectiv la ea. Și ce era mai rău era că nu putea să facă pe moment nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în poziția lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă cum... Își regăsi vocea. - Vă implor, zise, să-i contactați imediat - personal. Opri comunicația, deprimat Planul disperat al lui Crang nu era ultima soluție, ci singura soluție. Și totuși nu! Paleol va executa pe toți locuitorii palatului: Nirena, Patricia, Crang... Gosseyn se calmă. La ce bun să se gândească la toate astea? Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se va declanșa germinarea. Pe pagina a doua o scurtă știre îi atrase atenția lui Gosseyn: NICI O ȘTIRE DE PE VENUS Serviciul de comunicații radio anunță că în această dimineață nu s-a putut stabili legătura cu Venus. Această știre îl deprimă pe Gosseyn și-i readuse în atenție o realitate care îi preocupa subconștientul de când părăsise palatul. În fond, el era la fel de neștiutor, ca și cele cinci miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
veniră pe rând. Serafina, femeia în casă, îi aducea supă o dată pe zi și îl obliga să bea ceaiuri. Max-Dinte și Pablo îi propuseră un televizor, fiindcă li se părea că în cameră e o liniște care l-ar putea deprima. Doar Veterinara găsea că fereastra ca un ochi fără pleoapă, podelele din lemn geluit și tablourile înghesuite până sus, în tavan, erau potrivite cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet maiorul. Arătă spre blocurile noi care se ridicau în dreapta: Să-mi dai milioane și nu m-aș muta aici! Locotenentul arboră un aer filozofic: ― Moartea c un fenomen inevitabil. ― Eu cred că ești foarte tânăr, râse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
EXCLUS. DE FAPT (ȘI HEDROCK ZÎMBI CU O SIGURANȚĂ LIPSITĂ DE ORICE UMOR) NICIODATĂ N-A FOST NEVOIE DE ALTCEVA DECÎT CA UNII DINTRE VRĂJITORII MINTALI DE LA ARSENAL SĂ-ȘI ÎNDREPTE TOATĂ ATENȚIA ASUPRA CAZULUI MEU." DEODATĂ ACESTE GÎNDURI ÎL DEPRIMARĂ, CĂCI ÎN POFIDA EXPERIENȚEI LUI ÎNDELUNGATE, DE ANI ȘI ANI DE ZILE, ACEȘTI SUPRAOAMENI DE LA ARSENALE, CU PREGĂTIREA LOR SPECIALIZATĂ, I-O LUASERĂ NEIERTĂTOR ÎNAINTE ÎN ZECE-DOUĂSPREZECE DOMENII. NU MAI PUTEA NICI MĂCAR SĂ-ȘI PLĂNUIASCĂ PROPRIA LUI PROTECȚIE, DEOARECE TEHNICILE EDUCATIVE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind dunele de marmură care ardeau rece pe țărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una din crizele lui de astm, era deprimat, îmi mărturisise că nu realizase nici unul din visurile lui de tinerețe și m-am aprins: ― Ascultă, Dinule, ce înseamnă a te realiza? A-ți închide destinul. Ca pe un cerc. Ești realizat, cu alte cuvinte poți să mori. Ai ajuns
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deranj nu era pentru mort, ci pentru cei vii, ca să le dea ceva de făcut, care să le distragă atenția de la suferința lor. Când ai de vorbit cu douăzeci și cinci de rude într-o oră, nu mai ai timp să fii deprimat. Și totuși Uri era aici, cu ea, refuzându-și acel calmant pentru durere. —Intră. Aprinse lumina într-o cameră care se afla, din fericire, în partea opusă bucătăriei în care găsise ea cadavrul lui Rachel Guttman noaptea trecută. Era mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
azi-dimineață până să sosească ceilalți. Ba uite am prins și un șobolan lângă răcitorul de apă. Credea că nu venise încă nimeni aici și l-am lovit cu un prespapier. — Ia de aici afurisitul ăsta de șobolan. Și așa mă deprimă locul asta. Treci la telefon și fă-mi rezervarea la hotel pentru Derby. Dar normele de apreciere la Levy Pants erau foarte modeste. Punctualitatea constituia un motiv suficient pentru promovare. Domnul Gonzalez devenise șef de birou și-i supraveghea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în ultimul lot pe care l-am expediat pantalonii aveau cracii lungi de doar șaizeci de centimetri. Încerc să lămuresc problema asta. — Așa? S-au întâmplat și lucruri mai ciudate aici, spuse repede domnul Levy. Biroul începuse deja să-l deprime. Simțea nevoia să plece. Du-te mai bine și vorbește cu șeful de echipă din fabrică. Cum îl cheamă? Uite ce, semnează dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cumpără-ți o perucă blondă. — Nu m-am gândit la asta. — Ei bine, gândește-te un timp la asta și nu mai vorbi. Sunt obosit. Când am fost astăzi în oraș, m-am oprit pe la fabrică. De fiecare dată mă deprimă să trec pe-acolo. Ce s-a mai întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. Îmi închipuiam eu, suspină doamna Levy. Ai lăsat întreprinderea tatălui tău să se ducă de râpă. Asta-i tragedia vieții tale. — Isuse Hristoase, cui îi trebuie fabrica aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bărbați face să-mi vâjâie capul. — S-ar putea să fim în stare să salvăm lumea, mugi Ignatius cu voce de orator. Pe cinstea mea, cum de nu m-am gândit la asta până acum? — Genul acesta de conversație mă deprimă mai mult decât îți poți imagina, îi spuse tânărul. Ai început să-mi aduci aminte de tata și ce poate fi mai deprimant decât asta? Mă tem că va trebui să mă grăbesc. E timpul să ne costumăm. — Nu! Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
costumăm. — Nu! Ignatius îl prinse de reverul sacoului. — Doamne Sfinte, șopti tânărul, punându-și o mână pe gât. Acum voi fi silit să iau tranchilizante toată noaptea. — Trebuie să ne organizăm imediat. Nu am cuvinte să-ți spun cât mă deprimi. — Va trebui convocat un miting mare ca să dăm startul campaniei. Nu va aduce cu un fel de petrecere? — Da, într-un anumit fel. Totuși, va trebui să prezentăm ceea ce ne propunem. Atunci s-ar putea să fie amuzant. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia să-mi răspunzi. — Și acuma hai să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul Gonzalez. Am corespondență pentru dumneavoastră. Pe când șeful de birou se îndrepta spre masă ca să aducă corespondența, se auzi o izbitură în partea din fund a încăperii. Toți, cu excepția domnișoarei Trixie care ațipise cu capul pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă în sperieți.“ „Hai la un bar elegant.“ „Hai la San Francisco.“ — Liniște, perverșilor, strigă Ignatius. Ascultați ce vă spun! — Dorian, se rugă cowboy-ul cu voce de soprană lirică. Fă-l să tacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din oraș, de ce-a trebuit să mă mut tocma’aici? Spune-mi și mie! Domnului Levy nu-i venea în cap nici un motiv pentru care ea s-a mutat tocmai în locuința aceea. Dar povestea lui Ignatius Reilly îl deprimase și ar fi dorit să fie cât mai departe de Constantinopole Street. — Și așa, se grăbi femeia să continue, bucuroasă că are cui să-și spună necazul. Chestia asta-n ziar e ultima picătură. Uite ce proastă reclamă are acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
peste vârsta de 100 de ani: 25%. Procentajul cetățenilor americani care vor trăi peste vârsta de 100 de ani și care sunt femei: 80%. Procentajul cetățenilor americani care vor folosi medicamente pentru îmbunătățirea performanței: 75%. Procentajul de cetățeni americani prea deprimați în legătură cu viața lor sexuală pentru a lua medicamente care să le îmbunătățească performanța: 5%. Categorii de chirurgie plastică considerate ca o cheltuială casnică, după cea destinată mâncării: 2. Numărul mediu de ore per zi pe care fiecare cetățean american le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ceva pentru tine, dar am să ți-o mărturisesc oricum. Înainte să părăsești apartamentul ăsta, trebuie să Înțelegi că ăsta nu e un bordel și că nu aduc puicuțe aici. Vin aici doar ca să beau, să desenez și să mă deprim, să mă deprim, să desenez și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar am să ți-o mărturisesc oricum. Înainte să părăsești apartamentul ăsta, trebuie să Înțelegi că ăsta nu e un bordel și că nu aduc puicuțe aici. Vin aici doar ca să beau, să desenez și să mă deprim, să mă deprim, să desenez și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuie să Înțelegi că ăsta nu e un bordel și că nu aduc puicuțe aici. Vin aici doar ca să beau, să desenez și să mă deprim, să mă deprim, să desenez și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai multă furie decât caracter, Armanoush a Întrebat: — Adevărat? — Mda, Însă cu câtva timp În urmă m-a prins Johnny Cash. Și până aici mi-a fost. Din clipa aia am Încetat să mai ascult altceva. Îmi place Cash. Mă deprimă atât de tare, Încât nu mă mai simt deprimată. Nu asculți nimic de pe la voi? Muzică turcească... pop turcesc... — Pop turcesc!!! Nici gând! Asya a scuturat alarmată din mâini de parcă ar fi Încercat să alunge un vânzător ambulant insistent. Simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și evreii trăiau Împreună de secole și găseau Încă o cale de a coexista sub aceeași umbrelă. — Nu Înțelegi nimic, nu-i așa? a sărit Kirkor Hagopian furios. Trăiești În basmele tale! Hovhannes Stamboulian nu-l văzuse niciodată atât de deprimat și de pornit. Totuși nu s-a potrivit vorbelor lui. — Nu cred că fanatismul ne va ajuta cu ceva, a spus cu o voce aproape șoptită. Credea cu tărie că fanatismul naționalist va folosi doar la Înlocuirea unei mizerii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca un mojic. Mi-a spus o dată, cu nu știu ce ocazie, dar, În privința asta, nu ocaziile i-au lipsit: „CÎnd vrei, te pricepi de minune să le strici oamenilor viața“. Dar pe a mea oare n-am stricat-o? Ceea ce mă deprimă cel mai tare, de cinci ani Încoace, nu e că mă gîndesc la tata În fiecare zi cînd mă așez la masa de lucru, ci faptul că scot la lumină zi de zi cutiile În care Îmi păstrez documentația, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Încercam să analizez una dintre cărțile lui pe care nu izbutisem s-o citesc pînă la capăt, atît mă enervaseră și ea, și autorul. Scrisorile mele nu meritau poate să sfîrșească altundeva decît la coș. Recitirea lor m-ar fi deprimat. Aș fi fost pus În fața evidenței: nu reușisem să fac ce visam să fac, nu turnasem nici unul dintre acele filme mirobolante despre care Îi vorbeam tatei și pe care, În fundul sufletului, nu aveam nici un chef să le fac din moment ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era prima oară când Îi răspundea. — Hei, ai chef de vorbă? Începu el nesigur. Mai ești supărată? Întrebă Sam prudent, cu vocea lui ușor disonantă. Chiar și când se chinuia să fie drăguț, tot nesuferit era. — Nu. De ce ești așa deprimat? zise, convinsă că cel mai bun mijloc de apărare era atacul. — Pentru că nu m-am distrat deloc aseară și am obosit să tot caut În van pe cineva cu care să am o relație adevărată, răspunse el. Kitty nu zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]