779 matches
-
ele tricotau, citeau o carte sau ceva de genul ăsta și puteai să vezi în cameră. A fost un pic înfricoșător, sincer. Așa e, Cartierul Felinarelor Roșii din Amsterdam a devenit o atracție turistică a Olandei, dar mi se pare deprimant să vezi ființe umane tratate ca niște bucăți de carne de tineri beți în ultimul lor weekend de burlăcie. I-am spus prietenei mele că nu mai suport. Era ca și cum aș fi fost la zoo, dar mai rău. La zoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zi a sunat telefonul. Un editor mi-a cerut să vadă și restul manuscrisului. Nu o să uit niciodată clipele acelea. Cred că niciodată nu am crezut cu-adevărat că cineva o să ia ceea ce scriu în serios după dezastrul cu „scenariul deprimant“. Dar de data asta nu era un vis. Și femeia de la celălalt capăt al firului nu glumea. Da, romanul era terminat, i-am spus. Așa că mi-a recomandat să-mi iau un agent. Rapid. Într-o săptămână aveam un contract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ajung acolo sus În vârf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fă, că te spun lu’ tat-tu și ce-ai zis acuma, vorba aia cu m și cu atol, chicotește mă-sa încălzită și ea bine. șapte Ca de obicei după o plecare, mi-am găsit camera într-o ordine deprimantă, în care nu știam de ce să mă apuc. Pe patul de scânduri destul de sever, care ar trebui să fie sănătos pentru spate, număr de mai multe ori la rând, până adorm, brațele policandrului, pe care după treizeci de ani ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
prin adopție, din mamă moldoveancă de dincolo și tată bulgar - neam de grădinari sau de cuțitari. În seara când l-am prins cu chef de vorbă, stătea să-și usuce la soba electrică scurta din blană artificială, de un verde-smarald deprimant. Pe trupul pe care scurta abia îl îmbracă, aproape plesnind, își leagănă tot timpul capul mare, probabil sub efectul greutății care nu-l lasă să stea drept. În barba ondulată de mizerie, ca de Neptun din cărțile copilăriei, Viner vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că a dezvoltat un obraz mai gros ca să-și mascheze slăbiciunea. Poate că așa ar trebui să procedez și eu. Alison a făcut o pauză și-a meditat la ceea ce spusese. — Da’, oricum, gata cu mine și cu problemele mele deprimante. Iartă-mă că am fost așa de focalizată pe mine. Nici nu te-am întrebat ce-ai mai făcut! Fiona s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie să fii focalizată pe tine atunci când vrei să rămâi gravidă. Vreo bârfă, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie să fii focalizată pe tine atunci când vrei să rămâi gravidă. Vreo bârfă, ceva? Am nevoie de ceva care să mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i drumu’! Alison s-a aplecat în față nerăbdătoare. Era ușurată la gândul c-avea să audă ceva care s-o facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcu să se răsucească pe burtă și să înoate repede spre celălalt mal. 4 N-o mai fi avut mult până s-o ia razna definitiv, după felul cum o ținea de vreo două luni cu presupuneri și scenarii aberante, deprimante, gândite tot cu voce tare și tot după două noaptea, Milică-tată, iarăși nu închidem ochii? Iarăși mă freci? Auzi la ce s-a gândit, că nevestica lui poate că ar fi fost fată la locu’ ei, cum i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o sală pentru tinerii și tinerele În plină ascensiune profesională, unde cotizațiile anuale plătite de membri să se ridice la câteva sute de lire; era proprietatea Consiliului Local din Chalk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acestea, adoram să fiu În culcuș Într-o noapte ploiasă și să ascult ropotul picăturilor pe geamul de deasupra, ghemuită În siguranță și la căldurică, sub muntele de pilote. Neajunsul era că, atunci când mă trezeam, răpăitul ploii era suficient de deprimant ca să mă facă să-mi trag păturile peste cap și să mă reîntorc la somn. Cel puțin, astăzi Încă nu ploua. Primăvara timpurie În Londra oferă o vastă selecție de fenomene meteo, cu schimbări cam la fiecare treizeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vărsat de vânt, și mă întreb dacă într-adevăr aceste întâlniri l-au ajutat cu ceva. Poate că i-ar fi fost mai bine dacă ar fi continuat să bea. Situația sa în momentul de față este de-a dreptul deprimantă și nu pot să nu mă gândesc că ar fi fost mai bine să se sinucidă - nu mai are slujbă, nici perspective de viitor, i-a îndepărtat pe toți cei care țineau la el, locuiește temporar cu chirie, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înjură și-i provoacă pe toți la partide nebunești de biliard. E ceva să-l vezi pe Finn stăpânit, ba chiar taciturn. De obicei, când cei doi nu se înțeleg, totul pare că stă să explodeze. Astăzi atmosfera e încărcată, deprimantă din cauza comportamentului nefiresc al lui Finn. Mă uit la Davey din dosul monitorului. Dă din umeri, încercând să-mi sugereze că nu știe ce se întâmplă. Într-un fel mă bucur. În mod normal, s-ar observa că sunt deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Atâta doar că își rotiseră scaunele la 180°, să ne poată privi în timp ce își pileau unghiile, își tăiau pielițele, își scoteau punctele negre. C XXIV Oricum, în dimineața aceea ofilită simțea că trebuie să fie emo, să arate cât de deprimant era universul din jurul lui. Pe lângă asta, excitația îi trecu repede și-l aruncă într-o dispoziție softcore. Deschise computerul, tastă increase your johnny. N-avu curajul să-și deschidă mail-ul. Vagabondă o vreme pe tot felul de site-uri: fetish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
suprafața globului. Lava era robustă și compactă sub ghetele lor grele. Un vânt furios îi ascultă pe când observau peisajul mohorât și neliniștitor. Încă nu puteau să vadă ce anume le zbura printre ghete foarte repede, în ceața portocalie-brună. Ce locuri deprimante! se gândi Lambert. Nu tocmai înspăimântătoare, deși neputința de a vedea prea departe o descumpănea și o neliniștea. Atmosfera sufocantă care impregna această lume o făcu să se gândească la o baie la miezul nopții în niște ape infestate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bucăți de hârtie cu însemnări de mâna Maitreyiei (multe din ele de pe vremea lecțiilor de franceză), într-un cuvânt, toate urmele acelui episod definitiv al tinereții mele. (Plicul l-am deschis zilele! trecute, când am scris ultimele capitole. Câte lucruri deprimante aș putea spune eu despre relicve și amintiri!...) Îmi plăcea, mai cu seamă, să recitesc preliminariile dragostei mele, să-mi bat joc de naivitatea mea, de infatuarea mea sentimentală, care mă făcuse să trăiesc atâta vreme o iluzie. Nu primeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum tot binele pe care i l-am făcut, cu toată sărăcia mea. De-abia îmi dă un ceai când mă duc să-l văd pe Harold. Nu mai am nimic de vândut. Am rămas cu vreo șase-șapte cămăși. Zi deprimantă; multe, prea multe plictiseli. ...Întâlnire cu Khokha. Îmi aduce iar o scrisoare de la Maitreyi. Refuz s-o primesc; îi spun că mi-am dat cuvântul (dar oare mi l-am dat? Nu știu nici acum) către inginer. Khokha pretinde că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care o resimțim la moartea celui drag, contribuie la survenirea și intensitatea acestei dureri de ordin sufletesc? Privind spre trupul lipsit de spirit al celui în care ne-am investit conviețuind în echilibrul compatibilităților profunde, ceea ce ne reține privirea întru deprimantă atenție este chipul său deflorat de viață și eclipsat de albastrul disoluțiilor ce-și încep topirea străbătătoare până în albul scheletic al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dublu greutatea metafizică din lucrurile sau complexele pe care vrea să le modifice sau în care dorește să intervină. Uneori, însă, o astfel de greutate se dovedește de nedepășit. Satatuia unui bust ce are mâinile retezate ne induce un sentiment deprimant. Această deprimare este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
face o critică a teoriilor privind motivația în muncă, din perspectiva pragmaticii motivării, susținând ideea că motivația în sine este o invenție științifică, iar imaginea despre om, muncă, viață și împlinire, pe care aceste teorii o prezintă, este înainte de orice, deprimantă (Sievers, 1989, p. 338). Sociologul și filosoful german consideră că teoriile motivației în muncă văd individul ca o entitate incapabilă să perceapă, să înțeleagă și să relaționeze cu sistemele sociale în care trăiește. Inventarea conceptului de motivație s-a realizat
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de dimineață, plecăm la instrucție pe platou și nu prea ne mai găsim rezervele de veselie. Din plutonul de oameni uzi care merg apatic În cadență nu mai ies glume, nu mai ies decît vălătuci de aburi În aerul rece, deprimant. Piscul de la răsărit, atunci cînd se vede cîteva clipe printre norii care circulă cu viteză, e alb. Se simte că a nins pe munte, noaptea e un frig umed În dormitoarele neîncălzite, În care s-a instalat tăcerea. În prima
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
schimbă prea mult, se schimbă ziua și ora, e noapte și eu stau sub o streașină, aleile pustii și umede (odată instalat consemnul, toată unitatea se ascunde În dormitoare și nu mai iese de-acolo pînă la șase dimineața) lucesc deprimant În lumina becurilor cu mercur, regimul de veghe-somn Încă nu m-a năucit prea tare, oricum În dormitorul corpului de gardă se doarme non-stop, orele de veghe nu sînt supravegheate de nimeni. Așa că acum, la două noaptea, dansez pe muzica
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne- așteaptă lucruri pe care nici nu le putem gîndi, trebuie să fim pregătiți... Pro blema e că e deja februarie, ceea ce Înseamnă că mai am tot un an de armată. Un. An. Aici. Făcînd... ce?...nimic... pe niște cîmpuri deprimante. Departe de freamătul secolului, de lucrurile care contează. Cum să fii pregătit? Îți pierzi mințile. Există cîteva calcule geometrice simple În baza cărora funcționează un tun, balistica lui. Comandantul de tun se uită printr-un telemetru la țintă, telemetrul fiind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi clătina trenul gîndurile. Iar pe geam vedeam același lucru, peisaj neted umplut cu agricultură, pînă În linia fin- zimțată a orizontului. CÎmpul. Un cîmp - doi cîmpi. Spre deosebire de atunci, se mișcă mai repede, În rest e la fel de nesfîrșit și de deprimant. Și e foarte posibil ca el să arate la fel și În anul morții mele. Iar În compartimentul curat și plin de inox și de sticlă nu se mai schimbă opinii, pasagerii Își admiră dispozitivele electronice cu aere tăcute, sobre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în vârstă de zece ani. După moartea tatălui ei, fetița a fost luată de o mătușă, sora mai mică a lui Whit Meynell, care locuia într-un orășel numit Westfield, căminul originar al familiei Meynell, situat într-un ținut păduros, deprimant, în vecinătatea unui lac noroios, nu departe de Austin, Texas. Hattie resimțea chinuitor lipsa tatălui ei și l-a jelit mult mai mult timp decât li s-a părut normal celor din jur. Se înțelegea bine cu Margot, sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]