1,029 matches
-
cunoaște nevoile înainte de a-i cere noi să ni le satisfacă. Depinde dacă crezi sau nu în Dumnezeu. Eu nu cred. Ah, dacă s-ar lăsa de băutură! Astăzi orice poate fi luat drept credință în Dumnezeu, a te simți deprimat echivalează cu credința, și violența, și sinuciderea... Atunci George crede în Dumnezeu. Îngenunchează și descarcă-ți povara. Asta sună ca un refren de cântec pop. Vi se pare că George crede în Dumnezeu? Nu știu. Dar tu crezi. Deșteaptă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le creadă, luă la ea forma dorului, dorul unui îndrăgostit, de prezența lui, de asigurarea că își păstra încrederea în ea. Cerea și primea atât de puțin, dorințele ei erau atât de precare. Fără îndoială. Rozanov avea să fie rănit, deprimat, mânios. Asemenea lui Tom, Pearl nu împărtășea iluziile lui George asupra indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am gândit să vin eu aici și, din gară, i-am dat un telefon lui Pearl și am invitat-o la o cârciumă. Mi-a răspuns că e singură în casă și m-a chemat aici. Și ea e foarte deprimată. — Emma, s-au scris niște orori în presa locală... — Da, mi-a povestit. Ei, asta ne readuce la punctul de unde am pornit. — Adică... da... Emma se așeză și își frecă ochii cu două degete. — Să știi că m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ta în public. Gabriel începu să plângă. — Of, plecați odată cu toții de aici! țipă Alex. Tu, nu! spuse, adresându-se lui George. George îl depuse pe Zet pe covor. Adam se ridică în picioare. Înainte de a fi devenit mult prea deprimată ca să mai poată gândi, Gabriel își observase fiul și încercase să decidă dacă să-l expedieze în grădină sau nu. S-ar fi putut să-i dăuneze faptul că asistase la o ceartă între cei mari, dar i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sticla de whisky și cu un singur pahar. — Tu nu bei? Nu, mulțumesc. — Gabriel mi-a cerut să vin. De când avusese loc scena cu George, în după-masa aceleiași zile, Brian și Gabriel se ciondăniseră întruna. Gabriel fusese la început extrem de deprimată și apoi, spre surprinderea lui Brian, extrem de furioasă din pricina insinuării lui că, la mare, și-ar fi expus deliberat sânii spre beneficiul lui George. Brian își retrăsese cuvintele și, pe urmă, cum Gabriel nu mai contenea cu reproșurile, se înfuriase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bună credință că „Da, credea că John Robert aranjase ca Tom să se însoare cu Hattie“. Atât i-a fost deajuns lui Gavin Oare. Speculațiile următoare au fost opera lui. (Mi s-a povestit că Mike Seanu a fost foarte deprimat și scârbit de articolul rezultat din investigațiile lui și chiar s-a gândit o clipă să-și prezinte demisia, dar pe urmă, ca un băiat deștept ce era, s-a răzgândit.) Aceasta a fost calea pe care zvonul cu consecințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bătrânețea se numără și acesta; iar, acum, mă simt ca o epavă aruncată la mal. Dacă aș avea mai multă energie, aș fi, poate, disperat. Dar nu ajung până acolo. Disperarea e o stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat și, pe deasupra, tulbure. În fond, de ce mă întorc mereu la teama că sunt aproape de capătul drumului? N-am niciodată încredere în motivele care mi se par evidente. Motivul evident acum ar fi infarctul. Eram convins că o boală gravă te
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în minte ca secvențele unui film aminteam involuntar. ieftin de Primisem care-mi o nouă scrisoare în care ea mă înștiința prin vorbe absente și ofilite că totul s-a sfârșit, că nu mai poate continua așa. Era singură și deprimată, prăbușită chiar și revenise la Peter, deși nu simțea pentru el ceea ce simțea pentru mine. Mă sfătuia grijulie să nu fiu gelos, să o înțeleg că nu poate trăi în singurătate, spunându-mi chiar că s-ar putea să se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
limpede ca un vitraliu al cerului, strălucirea galbenă a soarelui mă împiedicaseră de multe ori s-o fac, pentru că, chiar și o moarte memorabilă, n-ar fi făcut să dispară lumina și cerul. Mă credeam vrednic doar de dispreț, un deprimat, un fals, un neautentic. Știam că nu mă voi sinucide niciodată, că voi dori să trăiesc, dacă se poate veșnic, prin artă, suportându-mă pe mine însumi, la nesfârșit, oricât de bolnav și de pesimist aș fi ajuns. Să scrii
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spitalului. O întrebară dacă știa ceva despre activitățile fratelui ei din seara accidentului. Fusese cu cineva? Îi vorbise cumva despre vreo problemă personală recentă, despre vreo schimbare de la serviciu sau vreo problemă care să-l fi stresat? Era nefericit sau deprimat? Întrebările alunecau înăuntrul ei. Fratele ei să încerce să-și facă felul - era o idee atât de nebunească încât o lăsase fără replică. Trăise la doi pași distanță de Mark mai bine de jumătate din viață. Știa ce note avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șoapte prin simpla furie aspră și tăcută pe care o iradia. Buna ei dispoziție era la fel de radioasă și chiar dacă se afla în compania celui mai plictisitor om din lume, acesta se simțea galant și eclatant. Nu era niciodată veselă sau deprimată, era strălucitoare sau gravă și-i atrăgea foarte mult pe bărbații modești și demni de încredere. Toți bărbații pe care îi numeam tată erau de acest gen. în afara faptului că o iubeau, nu aveau alte trăsături speciale. Probabil că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altceva în afară de lucrurile pe care orice scoțian le-a luat de bune, de la John Knox pînă acum două sau trei generații, cînd oamenii au început să creadă că lumea poate fi îmbunătățită. Thaw își ținea capul în mîini, simțindu-se deprimat și prostit. Răspunsul pastorului era mai precis decît se așteptase și se simțea prins în capcană. Deși puteau fi invocate multe contraargumente, singurul care-i veni în minte a fost: — Dar cucii? Pastorul păru încurcat. — De ce a făcut Dumnezeu cucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părea să fi crescut pînă la înălțimea cuvenită și acum se odihnea o clipă, la adăpostul luminii de chihlimbar a soarelui din amurgul tîrziu. Grădina arăta sănătoasă. Thaw se întoarse cu o față care exprima gratitudine servilă spre omul banal, deprimat, care schimbase astfel ordinea lucrurilor. Doctorul examină cărțile și desenele de pe noptieră și se încrunta ușor. — E mai bine? îl întrebă el. — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult. Mă simt mult mai bine. Pot dormi acum. Hm. Presupun că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și osul, dar ciudat de tînără. Anestezia îi netezise multe dintre trăsăturile tensionate. Părea mai deprimată decît de obicei, dar mai puțin îngrijorată. Thaw se duse în spatele patului și-i pieptenă atent părul încurcat în jurul capului și gîtului. Lua rînd pe rînd cîte o șuviță cu mîna stîngă și o pieptăna cu dreapta, observînd cum negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschise o ușă care dădea în balconul sălii de dans, un spațiu îngust în care se depozitau scaune. Acolo era un bărbat prăbușit, cu brațele pe balustradă și capul pe brațe. Era Drummond. Thaw nu-l văzuse niciodată singur sau deprimat. Drummond schiță un zîmbet și îi indică un scaun. — Ce faci, Duncan? De ce nu dansezi? — Nu știu. De acolo, de sus, dansatorii păreau niște carcase oarbe de păr din care ieșeau mîini și picioare ca membrele unor stele de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asigurare și trăiește din ajutorul de șomaj. în aceste împrejurări, spiritul lui de inițiativă și energia îi devin o povară. îl împing să spargă lucrurile din jur și să-i lovească pe ceilalți. Așa că, instinctiv, metabolismul scade. Devine delăsător și deprimat. Trec doi ani. I se oferă o slujbă în cele din urmă, dar o refuză. Șomajul a devenit modul lui de viață. S-a adaptat la el. La fel, unele persoane vin aici cu maladii obișnuite și, după o îmbunătățire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se trezi de cîteva ori, simțind că s-a întîmplat ceva odios, ceva pe care trebuie să i-l povestească Rimei, apoi își aminti despre ce e vorba. Stînd treaz și profund deprimat, auzea din cînd în cînd clopotele catedralei bătînd ora. O dată bătu ora cinci și cînd se trezi mai tîrziu, bătea trei, ceea ce sugera că marcarea regulată a timpului nu-l încetinise prea mult. în cele din urmă, cînd deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după ceaiul și chiflele de seară. Era prea agitat ca să se întindă, iar cînd lenjeria i se uscă aproape de tot, se îmbrăcă, își lustrui pantofii cu pătura și se așeză în așteptarea micului dejun și a ședinței curții. își zise deprimat: „Probabil că o să ajung la timp la dezbaterea despre poluare“. Și apoi se trezi cu o durere de cap, simțindu-se din nou murdar. Trei căni de ceai, trei farfurii cu chifle stăteau lîngă platformă. — Viața mea se mișcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără grabă, să urce scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul; Crang trebuia să apară din clipă în clipă. Nu trecu mult și auzi ușa deschî-zându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără grabă, să urce scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul; Crang trebuia să apară din clipă în clipă. Nu trecu mult și auzi ușa deschî-zându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
plină cu apă, iar celelalte instalații și facilități erau automate. Zâmbi cu gura pe jumătate răsucită. - Am avut noi o idee, care s-a dovedit total falsă, și anume că l-am putea salva la o dată ulterioară. - Înțeleg, spuse Hedrock, deprimat. Era o nenorocire, dar toate hotărârile fuseseră luate înainte ca el să fi aflat măcar de această primejdie. Gazetarul devenise acum o forță implacabilă. În întregul Univers nu existase niciodată ceva similar cu energia care se acumula în trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]