1,136 matches
-
și precizarea semnificației cuvintelor, scrierea lor corectă constituie o sarcină permanentă, care nu trebuie neglijată la nici un obiect de învățământ. Una din principalele căi de îmbogățire a vocabularului o constituie formarea de cuvinte noi de la cele existente deja în limbă: derivare, compunere, schimbarea valorii gramaticale. Pentru a preveni unele confuzii care pot apărea în legătură cu aceste cazuri, studiile de specialitate fac următoarea precizare: atunci când fiecare cuvânt în parte și-a păstrat înțelesul său propriu, scriem separat, iar dacă grupul în ansamblu a
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
variază de la 1, la 1,5, la 1,75, la 1,875, la 1,9375 și așa mai departe; se apropie tot mai mult de doi. Sumele au o destinație - o limită. Același lucru este valabil și pentru operația de derivare. În loc să împartă la zero, cum făceau Newton și Leibniz, matematicienii moderni împart la un număr pe care îl lasă să tindă spre zero. Fac împărțirea - perfect legal, din moment ce nu există zerouri - și apoi iau în considerare limita. Șiretlicurile de a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
semnele alienării, ca pierdere în multiplul dezrădăcinat, sunt evidente: sedentarismul, acumulările, proiectele, asigurările, arhivele, bibliotecile, instituțiile, agendele, strategiile etc. în lumea academică, inovarea și creativitatea sunt sufocate prin studii care reiau infertil moștenirile supraevaluate, orice contribuție fiind posibilă numai ca derivare secundă și „riguros argumentată“ din țesătura „științifică“ a descoperirilor trecute. Atâta vreme cât știința se bazează pe memorie și pe duplicarea ori multiplicarea constelațiilor de legături (ca decupaje parțiale, muti lante ale multiplului), legătura cu Unul și transgresarea viziunii fragmentare sunt imposibile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la fapte, confuzie ce se va perpetua în cadrul tuturor celor trei etape intermediare pe care Popper le identifică, și anume: naturalismul biologic, pozitivismul etic și naturalismul spiritual. Argumentând împotriva acestei confuzii, filosoful susține că, exceptând domeniul semantic 267, e imposibilă derivarea normelor din fapte și explică acest lucru spunând că adoptarea unei norme, deși este un fapt, norma trebuie deosebită de faptul că ea a fost adoptată. Nici cele trei etape caracteristice tranziției de la societatea închisă la cea deschisă nu prezintă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai simplu și mai clar. În al doilea rând, modelul e capabil să specifice, independent de alte părți ale unei teorii, exact acele componente care apar ca fiind relevante, semnificative într-un anumit context. În al treilea rând, modelul permite derivarea din supozițiile făcute a consecințelor teoretice: ce rezultă din supozițiile făcute, cât de puternice sunt acestea, ce consecințe nu decurg din asumarea unor supoziții. În sfârșit, un model permite derivarea unor consecințe empirice, lucru esențial pentru evaluarea unui model teoretic
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
într-un anumit context. În al treilea rând, modelul permite derivarea din supozițiile făcute a consecințelor teoretice: ce rezultă din supozițiile făcute, cât de puternice sunt acestea, ce consecințe nu decurg din asumarea unor supoziții. În sfârșit, un model permite derivarea unor consecințe empirice, lucru esențial pentru evaluarea unui model teoretic: ce predicții face, ce explicații dă pentru procesele, fenomenele din lumea reală" (Adrian Miroiu, Fundamentele politicii. Preferințe și alegeri colective, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2006, pp. 31-32). 411 Cf.
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
funcționale pe gram de biomasă poate fi calculat cu relația: (4.1) în care m este masa (g) biomasei modificate, VHCl este volumul la punctul de echivalență obținut pe cale grafică. Valoarea pKa a grupărilor funcționale poate fi evaluată prin curba derivării grafice de ordin întâi. pKa pentru principalele grupe funcționale s-a calculat din valoarea pH1/2 și în acest caz este 6,2. 4.2.5. Biosorbenți modificați magnetic În momentul de față se constată că se desfășoară cercetări extensive
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
căror principii au fost prezentate în subcapitolele 2.3.3.3. și. 2.3.3.5. În cazul modelului Yoon și Nelson, conform Ecuației (2.81), din reprezentarea grafică se pot determina parametrii kYN și t1/2 pentru adsorbat. Prin derivarea Ecuației (2.81) și ținând cont că străpungerea de 50% se produce când t = t1/2, înseamnă că adsorbția unui strat atinge saturarea la t = 2·t1/2, iar capacitatea de adsorbție a coloanei (q0YN), se determină conform Ecuației (4
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
nu înlătură înmod expres subordinațianismul, nu afirmă suficient unitatea și identitatea de ființă, nu denumește decât o asemănare accidentală și exterioară, putându-se aplica la ființe de specii diferite, cum sunt câineleși lupul, cositorul și argintul, și fiindcă nu implică derivarea ființei asemănătoare din aceea cu care se aseamănă<footnote Despre sinoade, 41, PG, XXVI, col. 755 AC și 53, col. 758 BD 77>9 A. footnote>. Astfel că termenul oJmoiouvsio" nu este unul bine ales. Aceasta fiindcă spunându-se de-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
un nou toponim monomembru, de data aceasta menținîndu-se particularizatorul și renunțîndu se la vechiul nucleu căruia îi fusese atașat: Larga < Valea Largă, Scurta < Tarlaua Scurtă, Roșia < Apa Roșie, Arvăteasca < Moșia Arvătească, Sătenii Filipești („urmașii“, „iobagii“ sau „subordonații“ lui Filip) > Filipești. Derivarea toponimică este o modalitate foarte eficientă denominativ, întrucît retoponimizează un nume de loc existent prin adăugarea unui sufix diminutiv, care indică un loc apropiat, subordonat geografic sau mai mic (poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
proces, o proeminență în plus, ca repere geografice și ca unități lingvistice, care le face propice onimizării. Precizăm că în multe situații aparent identice trebuie făcută distincția, prin analiză riguroasă, între numele toponimizate prin conversiune și cele încadrabile toponimizării prin derivare, transonimizare, condensare semantică onimizantă etc. (vezi ipostazele descrise mai jos). Criteriile de care trebuie ținut seama în aceste analize diferă de la o categorie la alta și de la un caz la altul. Unele dintre cazurile de conversiune onimizantă pot fi încadrate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rămas ca termen unic. În multe cazuri, pot fi identificați sau reconstituiți cu aproximație denotatorii inițiali pe care a fost „altoită“ individualizarea, părăsind apoi formația, poate și din necesitatea de a intra în seria numelor monomembre din complexul toponimic integrator. Derivarea toponimică desemnează procedeul prin care, de la un toponim existent se formează, prin adăugarea unui sufix, un toponim nou, care individualizează de regulă un topic aflat în relație de apropiere, subordonare, apartenență etc. cu topicul desemnat de toponimul-bază. Criteriile necesare pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un topic aflat în relație de apropiere, subordonare, apartenență etc. cu topicul desemnat de toponimul-bază. Criteriile necesare pentru încadrarea unui nume în această ipostază, care aparține fenomenului de toponimizare în lanț, privesc situarea atît a termenului de pornire (baza de derivare), cît și a termenului rezultat (derivatul nou format) la nivelul toponimic. Aceste toponime (Dumbrăvița, Bălșița, Craiovița, Stupineaua, Gilorțelu, Lotrișorul, Plenicioara, Ruginoșica, Amărăzuia, Ploștinuța, Ardănașu) sunt comparabile, formal și semantic, cu diminutivele din planul limbii comune. Există o diversitate de toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo rul, Albioara, Frumușica, Lăzuțu, Bășicuța, Prăgușu etc. pot fi mai degrabă derivate apelative, respectiv antroponimice, mai ales dacă nu există dovezi documentare privind prezența ante
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
primul rînd conversiunea, bazată pe figura semantică numită antonomază (și-a găsit băcăul, s-a supărat dunăre, Sadoveanu este ceahlăul literaturii romîne, aiudurile luptătorilor anticomuniști, o bucată de penteleu, un pahar de cotnari, abrudeanca, ardeleana, breaza, hațegana, brașoave etc.), și derivarea cu sufixe categoriale posesive locale, de apartenență etc. (bucureștean, mol dovenesc, morenar, mangaliot; Craioveanu, Craiovescu, Vălenaru). Numele de locuri, martori ai istoriei romînilor Dacă, privite sincronic, numele de locuri se înfățișează ca o haină care îmbracă teritoriul denominat, în perspectivă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînește neschimbată, iar în maghiară ar fi evoluat, potrivit legilor fonetice, la Abrad. Comparația cu Abruttus din Moesia Inferioară sau cu un ipotetic iranian *Aburud nu ține seama de faptul că în limba romînă grupul br devine ur (fabrum > faur). Derivarea maghiară cu -d (sufix local) a unui romînesc *Auru, ajuns, prin filieră slavă, *Abrud (ca în rom. gaura > ucr. gavora) și evoluat, în rostirea maghiară, la Abrud (ca în vlah > blach) impresionează prin virtuozitate, dar e greu de probat istoric
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putea fi substantivizate după separarea din formația Abrudpotok „apa roșiatică“, Dobropotok („apa foarte roșie“). E drept că Dobrud ar putea proveni și dintr-un antroponim (din familia Dubrodo, Dobrota etc.), în cazul acesta paralelismul Abrud - Dobrud fiind o simplă întîmplare. Derivarea toponimului Abrud de la adjectivul slav din care s-a format (pornind de la culoare) apelativul care denumește minereul este posibilă nu numai lingvistic, ci și dacă se are în vedere specificul zonei (plină de mine străvechi). Nu trebuie omis faptul că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au avut decît să preia soluția, mai ales că aceasta era confirmată de dublura din documentele latine Transilvania (stabilită, prin traducere, tot de către autoritățile maghiare). Unii cercetători însă (primul fiind J.L. Pic) au propus o soluție aparent mai „complicată“, adică derivarea numelui, probabil străvechi (zona nu putea să nu poarte un nume la sosirea ungurilor), dintr-un radical indo-european ardva, „înalt“ sau ard, „ridicat“ (ale cărui urme ar putea fi întrezărite în actualele toponime Ardan, Ardașcheia, Ardelea, Ardeova, Arden, Ardud, Arduzel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apoi de numeroase ori în forme foarte apropiate sau identice cu cea actuală) este sprijinită de numărul mare de derivate, la nivel antroponimic sau apelativ, enumerate mai sus. Multe dintre acestea (Bîrsan, Bîrsănești, Bîrsești, Bîrsăneasa, Bîrsanca etc.) sunt compatibile cu derivarea de la antroponime primare sau secundare. Specialiștii au găsit și originea antroponimului: un derivat cu sufixul consonantic -sal hipocoristicului Bîr (prezent și în Bîrcă, Bîrlea etc.), extras dintr-un antroponim slav mai lung (nesigur încă, dar au fost propuse Berislav, Berivoi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de dreapta al pîrîului Cîmpea, aflat în apropierea municipiului, și un cartier al acestuia aflat lîngă pîrîiaș). Lîngă Cîmpina se află satul Poiana Cîmpina. O localitate Cîmpineanca din județul Prahova ar fi putut fi formată de la un antroponim provenit prin derivare (cu sufixul -eancă sau sufixeleeanu + -că) de la Cîmpina (a se ține cont că un fruntaș al revoluției de la 1848, mare boier, se numea Ion Cîmpineanu), antroponim atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului Cîmpina (< v. sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kolos (adaptare fonetică a numelui unui martir Claudius) sau hipocoristicul slav Klós (de la Mikloș). Traducerea Claudiopolis are în vedere numele Claudius, dar nu al martirului, ci al împăratului roman. Forma cea mai veche, Castrum Clus (cu u deci), se opune derivării din magh. Kolozs (care are o), ca și traducerile germane Klusen burg, Klausenburg. Un latinesc *clusa, propus ca etimon, nu ar putea explica romî nescul Cluj (pentru că cl ar fi dat în romînă chi, ca în inclu do > închid, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunav cu sufixul diminutival -eț, -ăț. Dunărea denumește, de asemenea, prin transfer, un grind în apropierea Galațiului și un sat din comuna Seimeni, jud. Galați. Făgăraș Este numele unui municipiu din județul Brașov. De la toponimul Făgăraș s-au format, prin derivare și compunere: Munții Făgărașului, Golul Alpin al Munților Făgăraș, Făgă rașul Nou (sat în județul Tulcea), Depresiunea Făgărașului (sau Țara Făgărașului, parte a Podișului Transilvaniei), Vîrful Făgărașului, Culoarul Central Făgărășean (subunitate a Mun ților Făgărașului), Făgărășel-Berivoi (pîrîu, afluent de stînga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
convins și pe alții. În cazul acceptării acestei soluții, Hațeg ar fi înrudit onomasiologic cu Tîrnava, Cîmpina, Sibiu, Loviște. De curînd, pornindu-se de la accepția „vînătorească“ a termenului german Hatz, „vînătoare cu gonaci“, a fost propusă formarea termenului Hatzeg prin derivare regresivă de la Hatzeger Land, „țara vînătorilor cu gonaci“, la început pentru teritoriu, apoi pentru oraș. De la germani l-ar fi luat maghiarii și romînii. Propunătorul acestei soluții (Vasile Pîrvu) omite faptul că sașii numesc orașul Hotzing, nu Hatzeg. Între forma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atestat sub formele Bánfy Hunyad (rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații hibride maghiaro-slave. Ialomița Așa cum observa Dragoș Moldovanu, Ialomița este singurul hidronim major (are o lungime de 414 km și o suprafață a bazinului de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]