569 matches
-
Altă versiune vorbește despre un haiduc din Sălaj, cu numele de Moise Silăgeanu sau Sălăgeanu, care ar fi unificat cătunele răsfirate într-un singur sat. Helmut Wettel, în lucrarea „Der Buziascher Bezirk” (Plasa Buziaș), presupune că denumirea satului este slavă, derivată fie de la slavul "Syla" (stâlp, coloană), fie de la "Zil" (țambal) sau "Silva" (prună), însă nu prezintă dovezi istorice concludente care să susțină această presupunere. În timpul ocupației otomane a Banatului, până la 1659, Ținutul Lugojului, din care făcea parte și Silagiu, a
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noțiuni din domenii complet deosebite. Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el "Łukasiewicz trivalente și polivalente" (numite astăzi algebre "Łukasiewicz-Moisil") și le-a întrebuințat în logica și în studiul
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
politicii economice. În cadrul teoriei bugetare, funcția directă a utilității exprimă nivelul utilității, pe care un consumator îl atinge, consumând diferite cantități de bunuri: formula 2 exprimă nivelul utilității, formula 3 cantitatea consumată din anumite bunuri și formula 4 numărul bunurilor de consum. Prima derivată a funcției de utilitate în funcție de cantitatea unuia din bunurile de consum formula 5 se mai numește și utilitate marginală a acelui bun. În mod colocvial, utilitatea marginală răspunde la întrebarea: „"Care este utilitatea suplimentară pe care o aduce consumul unei unități
Funcție de utilitate () [Corola-website/Science/299581_a_300910]
-
trebuie deci să fie egală cu rata de creștere formula 28. În teoria neoclasică se presupune că productivitatea marginală a capitalului este egală cu prețul investiției inițiale, deci egală cu rata profitului, respectiv cu rata dobânzii. Productivitatea marginală a capitalului ca derivată parțială a lui formula 29 în funcție de formula 30: formula 31 Omogenitate lineară: formula 32 Calcul parțial (utilizând derivarea prin părți): formula 33 formula 34 În total: formula 35
Regula de aur a acumulării () [Corola-website/Science/299714_a_301043]
-
mișcare, ceea ce astăzi se numește impuls. Aceasta este o mărime vectorială egală cu produsul dintre masă și vectorul viteză. Pornind de la impulsul mecanic al corpului, putem deduce forma cea mai completă a definiției forței pentru un corp de masă constantă. Derivata impulsului mecanic în raport cu timpul este: Principiul al doilea al mecanicii introduce noțiunea de forță ca fiind derivata impulsului în raport cu timpul. formula 4 sau folosind definiția impulsului formula 5. În mecanica newtoniană, se consideră că masa este constantă (independentă de viteză) cât timp
Legile lui Newton () [Corola-website/Science/299373_a_300702]
-
vectorul viteză. Pornind de la impulsul mecanic al corpului, putem deduce forma cea mai completă a definiției forței pentru un corp de masă constantă. Derivata impulsului mecanic în raport cu timpul este: Principiul al doilea al mecanicii introduce noțiunea de forță ca fiind derivata impulsului în raport cu timpul. formula 4 sau folosind definiția impulsului formula 5. În mecanica newtoniană, se consideră că masa este constantă (independentă de viteză) cât timp se păstrează integritatea corpului, deci formula 6. Adică formula 7. Când un corp acționează asupra altui corp cu o
Legile lui Newton () [Corola-website/Science/299373_a_300702]
-
De exemplu, întrucât , atunci: ul în bază (care este ) se numește logaritm zecimal și are multe aplicații în știință și inginerie. Logaritmul natural are drept bază numărul e () ca bază; utilizarea sa este larg răspândită în matematică și fizică, pentru că derivata sa e mai simplă. folosește baza (adică, ) și este frecvent utilizat în informatică. Logaritmii au fost introduși de către John Napier în secolul al XVII-lea ca mijloc de a simplifica calculele. Ei au fost rapid adoptați de către navigatori, oameni de
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
pentru ). Proprietățile analitice ale funcțiilor se transferă inverselor lor. Astfel, întrucât este o funcție continuă și , la fel este și log("y"). Intuitiv, o funcție continuă este derivabilă dacă graficul ei nu are „colțuri” ascuțite. Mai mult decât atât, întrucât derivata lui "f"("x") este ln("b")"b" din proprietățile funcției exponențiale, implică faptul că derivata lui log("x") este dată de Adică panta tangentei la graficul logaritmului în în punctul este egală cu . Derivata lui ln("x") este 1/"x
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
și , la fel este și log("y"). Intuitiv, o funcție continuă este derivabilă dacă graficul ei nu are „colțuri” ascuțite. Mai mult decât atât, întrucât derivata lui "f"("x") este ln("b")"b" din proprietățile funcției exponențiale, implică faptul că derivata lui log("x") este dată de Adică panta tangentei la graficul logaritmului în în punctul este egală cu . Derivata lui ln("x") este 1/"x"; aceasta implică faptul că ln("x") este singura primitivă a lui 1/"x" care are
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
ascuțite. Mai mult decât atât, întrucât derivata lui "f"("x") este ln("b")"b" din proprietățile funcției exponențiale, implică faptul că derivata lui log("x") este dată de Adică panta tangentei la graficul logaritmului în în punctul este egală cu . Derivata lui ln("x") este 1/"x"; aceasta implică faptul că ln("x") este singura primitivă a lui 1/"x" care are valoarea 0 pentru "x" =1. Aceasta este o formulă foarte simplă care a motivat calificarea logaritmului în bază "e
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
a lui 1/"x" care are valoarea 0 pentru "x" =1. Aceasta este o formulă foarte simplă care a motivat calificarea logaritmului în bază "e" drept „natural”; acest lucru este, de asemenea, unul dintre principalele motive pentru importanța constantei "e". Derivata cu un argument funcțional generalizat "f"("x") este Fracția din partea dreaptă se numește a lui "f". Calculul lui "f<nowiki>'</nowiki>"("x") prin intermediul derivatei lui ln("f"("x")) este cunoscut ca . Primitava logaritmului natural ln("x") este: Formule legate, cum
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
e" drept „natural”; acest lucru este, de asemenea, unul dintre principalele motive pentru importanța constantei "e". Derivata cu un argument funcțional generalizat "f"("x") este Fracția din partea dreaptă se numește a lui "f". Calculul lui "f<nowiki>'</nowiki>"("x") prin intermediul derivatei lui ln("f"("x")) este cunoscut ca . Primitava logaritmului natural ln("x") este: Formule legate, cum ar fi primitivele logaritmilor în alte baze pot fi derivate din această ecuație folosind schimbarea de bază. Logaritmul natural din "t" este egal cu
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
x" "dx" de la 1 la "t": Cu alte cuvinte, ln("t") este egală cu aria dintre abscisă și de graficul funcției 1/"x", de la până la (figura din dreapta). Aceasta este o consecință a teoremei fundamentale a calculului integral și faptul că derivata lui ln("x") este 1/"x". Partea dreaptă a acestei ecuații poate servi ca o definiție a logaritmului natural. Formulele logaritmului produsului și puterii pot fi derivate din această definiție. De exemplu, formula produsului se deduce ca: Egalitatea (1) se
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
Euler-Mascheroni. Această relație ajută la analiza performanțelor algoritmilor, cum ar fi quicksort. Există și o altă reprezentare integrală a logaritmului, care este utilă în unele situații. Acest lucru poate fi verificat, arătând că aceasta are aceeași valoare la , și aceeași derivată. Numere reale care nu sunt se numesc transcendente; de exemplu, π și "e" sunt astfel de numere, dar formula 34 nu este. numerele reale sunt transcendente. Logaritmul este un exemplu de funcție . afirmă că logaritmii de obicei iau valori transcendente, adică
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
În situația în care o analiză rațională nu este suficientă pentru a extrage adevărul și este nevoie de o observație senzorială sau experiment, atunci avem de a face cu o judecată sintetică. Evident, toate cunoștințele valabile la un moment dat derivate din experiență au prin urmare un caracter sintetic. În continuare, Kant împarte judecățile în empirice sau "a posteriori" și judecăți "a priori". Judecățile empirice sunt în întregime dependente de percepția senzorială, de ex.: afirmația: "acest măr este roșu". Dimpotrivă, judecățile
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
O serie de distribuții precum Red Hat Enterprise Linux, Fedora, SUSE Linux Enterprise, openSUSE, Debian GNU/Linux, Ubuntu, Mandriva Linux, Slackware Linux și Gentoo au devenit foarte populare atât în rândul utilizatorilor profesioniști cât și în rândul utilizatorilor neprofesioniști. O derivată gratuită a sistemului BSD UNIX a fost lansată în anul 1992 sub numele de 386BSD, și a dus mai târziu la apariția unui număr de alte variante gratuite precum NetBSD, FreeBSD, OpenBSD, DragonFly BSD etc. Linux și BSD ocupă în
UNIX () [Corola-website/Science/296561_a_297890]
-
sub numele de demonul lui Maxwell, în care a doua lege a termodinamicii este încălcată de către o ființă imaginară capabilă să sorteze particule de energie. În 1871, el a stabilit , care sunt afirmații privind egalitatea între cea de-a doua derivată a potențialelor termodinamice în raport cu diferite variabile termodinamice. În 1874, el a construit o ca o modalitate de explorare a unor tranziții de fază, pe baza lucrărilor de termodinamică grafică ale omului de știință american Josiah Willard Gibbs. Maxwell a publicat
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a și b sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției de gradul întâi este o dreptă, care poate avea orice orientare posibilă. Atunci, prima derivată a funției de gradul întâi este o constantă, mai exact este chiar numărul real a. Fiind o valoare constantă și nu o funcție nu are zerouri. Ca atare, funcția de gradul întâi nu are nici o valoare extremă, și deci nici
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
ca a să fie nenul. Graficul funcției algebrice de gradul doi este o parabolă concavă sau convexă. În funcție de valoarea zeroului primei derivate, - b/2a, funcția poate avea un minim sau un maxim. Ba chiar mai mult, fiind unicul extrem (întrucât derivata întâi este o funcție de gradul întâi) este simultan și un punct de minim și unul de "minimum minimorum" (dacă parabola este concavă) și, respectiv, un punct de maxim și unul de maxim maximorum (dacă parabola este convexă).
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
în 1926. În anul 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția matematică. Pentru terminarea studiilor post-universitare, Nicolae Teodorescu a plecat la Paris unde (la 25 aprilie 1931) și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată " Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică" (original, „La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique”), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), ca președinte, și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
poligene de o variabilă complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu derivată parțială a funcției în raport cu conjugata variabilei independente, Gh. Călugăreanu a studiat pentru prima oara problemă soluțiilor poligene ale ecuațiilor diferențiale analitice. În teza să de doctorat arată că există clase de ecuații diferențiale admițând soluții poligene
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu derivată parțială a funcției în raport cu conjugata variabilei independente, Gh. Călugăreanu a studiat pentru prima oara problemă soluțiilor poligene ale ecuațiilor diferențiale analitice. În teza să de doctorat arată că există clase de ecuații diferențiale admițând soluții poligene, care sunt mai usor
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
care utilizează limbaje "predominant imperative" ajung să utilizeze și unele dintre aceste concepte. Funcțiile sunt numite "de nivel înalt", sau "funcționale" dacă pot primi ca argument alte funcții, și dacă pot returna ca valoare alte funcții. (astfel de exemple sunt derivata și primitiva din analiza matematică) Noțiunea de funcțională este strâns legată de cea de funcție de clasa întâi, prin aceea că funcționalele și funcțiile de clasa întâi permit ambele primirea de funcții ca argument și returnarea de funcții ca valoare. Diferența
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
cu raza "r", este formată din punctele ("x","y") cu unde "t" este un parametru real, egal cu unghiul cu care este rotit cercul generator. Această curbă este diferențiabilă peste tot cu excepția cuspidelor, unde se intersectează cu axa "x", unde derivata tinde spre formula 3 sau formula 4 în timp ce se apropie de cuspidă. Satisface ecuația diferențială Un arc al unei cicloide generat de un cerc cu raza formula 6 poate fi parametrizat cu Deoarece găsim că aria de sub arc este Dacă lungimea sa este
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
accelerație instantanee sau "momentane" care reprezintă vectorul accelerației pentru un moment dat. Aceasta se definește ca limita finită la care tinde raportul dintre variația vectorului viteză și intervalul de timp, atunci când valoarea intervalului de timp tinde la zero, ceea ce corespunde derivatei de ordinul întâi în raport cu timpul a vectorului viteză: Țininând cont de faptul că vectorul viteză este la rândul său derivata de ordinul întâi a vectorului de poziție în raport cu timpul: formula 13, prin înlocuirea acestei relații în formula de mai sus, se
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]