450 matches
-
cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent și neobosindu-se să scruteze subînțelesurile"71. Scopul enunțului ironic este însă întotdeauna critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice, din perspectiva analizei pragmatice. Deriziunea, tendința de a sancționa în această manieră, aparent preferabilă criticii fățișe, ușurința cu care obișnuia să glumească mai ales pe socoteala altora, sunt aspecte ce caracterizează comportamentul social caragialian, rezultat din înțelegerea vieții ca desfășurare scenică a teatrului lumii. Din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însă, de comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea și comunicarea verbală. Demistificării prin parodiere a principiilor logice îi corespunde în plan lingvistic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea și comunicarea verbală. Demistificării prin parodiere a principiilor logice îi corespunde în plan lingvistic o desconsiderare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a valorilor degradate, a omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă este potrivită. În Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă deoarece "tragedia, ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inversiunii verbale se arată totuși compatibil cu viziunea absurdă. Exemplul oferit este fragmentul din declarația de amor a lui Rică Venturiano, al cărui comic rezultă din inversarea termenilor comparațiilor prestabilite: "Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea". Permisibil deriziunii, carnavalul manifestat literar prin motivul lumii pe dos oferă așadar o explicație pentru devenirea comică a absurdului. Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sterile sunt surprinse astfel prin intermediul glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care nici nu-l percepe și nici nu râde de el, proiectează acest comic într-o zonă de contiguitate cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alte forme dramatice intenționate, apropiată prin câteva elemente de "farsa tragică" din secolul trecut. Am depistat astfel în interiorul edificiului caragialian și elemente care trimit la absurd, nu prin filiera comicului, ci prin cea a tragicului pe cale de fi substituit prin deriziune. Printr-o analiză de tip pragmatic am demonstrat că, mai ales la nivelul limbajului, termenul de absurd definește corespunzător numeroase texte caragialiene și am descoperit în carnavalescul asociat motivului "lumii răsturnate", încadrabil regimului nocturn al imaginarului, o posibilă explicație a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pune, cu orice preț, ordine în lumea artelor, prin etichetarea oricărei manifestări, oricât de hibride sau de originale, s-a mulat tocmai pe inclasabila viziune ionesciană pentru a se configura. Cu certitudine însă, deși susține că preferă sintagma "teatru al deriziunii", deplasând accentul de pe conținut pe modalitate, Eugen Ionescu este un scriitor al absurdului pentru care deriziunea este, de fapt, simptomul expus prin comic al tragicului existenței absurde, deci al temei care l-a preocupat constant, încă din frămîntata și răzvrătita
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de originale, s-a mulat tocmai pe inclasabila viziune ionesciană pentru a se configura. Cu certitudine însă, deși susține că preferă sintagma "teatru al deriziunii", deplasând accentul de pe conținut pe modalitate, Eugen Ionescu este un scriitor al absurdului pentru care deriziunea este, de fapt, simptomul expus prin comic al tragicului existenței absurde, deci al temei care l-a preocupat constant, încă din frămîntata și răzvrătita adolescență. În fragmentele de Jurnal din această perioadă și chiar în paginile pamfletelor din Nu, găsim
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Iona, Paracliserul și Matca printre cele ale scriitorilor absurdului, îndeosebi ale lui Eugen Ionescu și Samuel Beckett. În același timp se observă că, dacă în cea dintâi piesă, comicului încă i se mai impune funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că acea vorbire "cu sine însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din deceniul al șaptelea al veacului trecut. Prezența unui personaj arhetipal pus într-o situație cu valoare simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe ca o săgeată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discurs haotic, delirant, incoerența episoadelor, fracturarea și amputarea mișcării dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei posibile poetici a teatrului absurdului care nu se regăsesc la dramaturgii români analizați 99. Receptivi însă la Noul Teatru, cel al deriziunii, aceștia au înțeles, pe de o parte valențele absurdului de a pune acut în lumină noile probleme ale omului modern, pe de altă parte, validitatea unor formule dramatice inedite. Pe lângă faptul că scriitorii români au încercat abordarea în manieră originală
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1973. Marcel, Gabriel, Essay du philosophie concrète, Gallimard, Paris, 1970. Meredith G., An Essay on Comedy and the Uses of the Comic Spirit, Constable and Co Limited, Londra, 1927. Mihalevschi, Mircea, Tragic vs. deriziune, (Devenirea categoriilor teatrului), Editura Ex Ponto, Constanța, 2003. Moutsopoulos, Evanghelos, Categoriile estetice, traducere de Victor Ivanovici, introducere de Constantin Noica, Editura Univers, București, 1976. Munteanu, Romul, Farsa tragică, Editura Pro-Humanitate, București, 1997. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Nilsen
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Idem., p. 256. 89 Idem, p. 265. 90 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, p. 261. 91 Idem, pp. 278-279. 92 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, p. 294. 93 Mircea Mihalevschi, Tragic vs. deriziune, (Devenirea categoriilor teatrului), Editura Ex Ponto, Constanța, p. 81. 94 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, p. 32. 95 Idem, p. 42. 96 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, pp. 83-84. 97 Idem., pp.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unor forme pe care sistemul de valori dominant le denigrează, dar care sunt adoptate de cei fără putere (pe criterii de rasă, limbă, gen, vârstă, clasă), dar și în condiții istorice care lasă individului un sentiment al derivei și al deriziunii, "îndulcit de imersiunea în produse pop".675 Final de secol Dacă atunci când s-a manifestat pentru prima oară în banda desenată, critica stângistă a societății și a valorilor tradiționale a șocat și a determinat reacții prompte și violente, din anii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Maslowski, Joana Nowicki, Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, p. 15. 334 Maslowski, în ibidem, pp. 22-27. Autorul identifică două stiluri estetice adoptate și ca modele de existență în această regiune: patosul discursului eroic sau martirizator, și grotescul, adică deriziunea unei vieți fără repere sub o Lege străină și nerecunoscută, cu reguli fantastice ori absurde din punct de vedre cultural, al cărui expresie tip este umorul negru, "al spânzuratului" (Kafka, Hašek, Kundera). Ibid., p. 26. 335 În Ibid., p. 12
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
imaginii și al sunetelor text, zgomot, muzică), conexiunile dintre planuri, claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel, ralentiurile, supraimprimările, deplasările interioare ale personajelor, contrapunctul, simfonismul, minimalismul, imaginile șoc, efectele surpriză, fracturile stilistice, spațiale, cominutive sau simple, visele, incursiunile psihologice, tușele de deriziune, abstract sau absurd, picturalizarea ori simplificarea spațiului, axele subconștientului, halucinațiile, modificările temporale, contururile nete sau difuze, rupturile de formă, rupturile de fond, rupturile de atmosferă, costum, echilibru, profunzimea cîmpului, planul secund, jocul secund, conversația directă alături de cea imaginară, Întrepătrunse sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un caracter aproape estetic împing spre limită filmul lui Haneke. Regizorul Pianistei (La Pianiste, 2001) după romanul austriecei nobelizate, Elfriede Jelinek, sau al lui Ascuns (Caché, 2005) știe să creeze suspansul, în care recunoști clișeul, reinvestit cu forța dizolvantă a deriziunii. Remarcabilă este scena din antreu și bucătărie, care mi-a amintit de o scenă de teatru din Îngrijitorul lui Harold Pinter. Unul dintre tineri, Peter, cel interpretat de Brady Corbett, întreține conversația sub pretextul împrumutării a patru ouă în numele vecinei
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
sunt semnele de putrejune internă, semne că mărul e copt, putred de copt pentru a vă cădea în poale, puternici vecini! De aceea, aveți îndurare de spuma Fanarului, de cucuvaia pripășit[ă] de ieri alaltăieri în această țară, și ce deriziune!! șef al partidului zis național, care v-a făcut // atât de bine trebile și nu-l siliți să se sinuciză. Ușurați-i slujba ca să mai poată trăi și mâni, căci și mâni o s-aveți trebuință de el, poate mai multă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi inhibat pe grotescul personaj, păstrând neatinsă solemnitatea în fața morții. Auzisem că undeva într-o comună, Săpînța, din nordul provinciei noastre, apăruse un bizar individ care, la cerere, scria pe cruci versuri de un cinism hilar, care luau în deriziune viața mortului și care în mod straniu plăceau cetățenilor acelei comune, iar la noi în oraș se spunea că sânt "geniale". Reținusem și eu o însemnare pentru concizia finalului unei existențe: Aici zace și se face Nicolae Pârvu praf... Cimitirul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dat afară din partid pentru indisciplină (ai mai fost dat afară pentru asta, greșeala n-a fost ștearsă din dosarul tău) și se va cerceta apoi de alte organe dacă e întîmplător faptul că ataci cu violență și iei în deriziune și cu cinism poezia și poeții angajați în slujba construirii socialismului. Ține conferința ca să dovedești contrariul." Îi spuseseră spuse toate acestea sau le gândise doar el? Era cert că luase în deriziune poezia lui Amăicălițtului, că acela se plânsese direct
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
faptul că ataci cu violență și iei în deriziune și cu cinism poezia și poeții angajați în slujba construirii socialismului. Ține conferința ca să dovedești contrariul." Îi spuseseră spuse toate acestea sau le gândise doar el? Era cert că luase în deriziune poezia lui Amăicălițtului, că acela se plânsese direct lui I.C. și că acesta din urmă îi ceruse să țină o astfel de conferință, dar restul? Putea fi adevărată și extensiunea de la un caz particular, un anumit poet, la "poeții" și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]