652 matches
-
nu-i mergea televizorul. Noi nu puteam participa la discuțiile încinse despre Maastricht, nu le vedeam. Inserție, 2004. Dar nici curiozitatea mea nu era prea mare: Uniunea Europeană era povestea lor, nu a noastră. Noi pe vremea aceea eram așa de derutați și de nici încotro, că nu puteam visa ca Maastrichtul să ne privească. Expresia aquis comunitar nu exista în vocabularul nici unui român. Un elvețian, bărbat bine și cam complexat, mi-a spus: - Vai ce de filosofie știi! Venise la seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă în altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să rămână între noi pentru totdeauna. - Da, domnule judecător! Era vădit emoționată, se vedea în privirea ei ușor derutată. - Doamnă, eu am cunoscut-o pe fiica dumneaei, pe Keti. Eram pe atunci elev de liceu, în ultima clasă, în a opta. - Ea n-a făcut decât șapte clase, de liceu, a murit în iunie, când tocmai terminase școala. - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez cu cineva... Zâmbi. Bineînțeles nu cu oricine. Vă supără că v-am ales partener de conversație? - Vai de mine! răspunse derutat, și despre ce anume să vorbim? - Ei asta! Doi oameni inteligenți au întotdeauna despre ce să vorbească. Noi, de pildă, să vorbim despre dragoste. - Despre dragoste? - Da, despre dragoste. Ce vă mirați? Dar despre ce-ați vrea să vorbim? despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, va pleca zâmbind, va zâmbi timpului acela, iar noi câți vom fi în preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se întâmplă în clipa aceea finală, iar eu îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepângărindu-și buna credință nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bine. Deși avea textul Raportului pe birou, nu știa ce să facă cu el, dacă să-l dea mai departe așa cum se proceda întotdeauna -, spre a merge la conducerea statului; din câte am înțeles eu, a tăcut mâlc, fiind puțin derutat, și, până la urmă, nu l-a dat mai departe la Președintele Nicolae Ceaușescu; ar fi fost un risc pentru ei, date fiind pretențiile acestuia, care se respectau cu sfințenie la acea vreme, de a fi aplaudat ceea ce, cu tot efortul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Eram pe cale să obțin o realizare de excepție, mai cu seamă din partea băieților. Bad Money urma să fie nefiresc de bun. De cât timp n-ai mai văzut un film în care toți actorii să fie atât de fructuoși și derutați, atât de turbați și neputincioși. Așa arată realismul. Respectul meu pentru Martin Amis nu mai cunoștea margini. Firește că erau și probleme, așa cum e de așteptat în Orașul Problemelor. Azi-dimineață, de exemplu, când am ajuns acasă la Lorne, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
furnizează opiu maselor, spuse Ignatius. Vultur-în-Zbor le urmărea pe Irina și Elfrida. Nici una nu părea în largul ei. Cerkasov își ștergea fruntea chiar mai febril decât de obicei. Nu-l luați în seamă, spuse în grabă Cerkasov. E un om derutat. Gândul lui Vultur-în-Zbor? Doar dacă superstițiile nu se bazează cumva pe fapte. în acest caz negarea lor ar fi într-adevăr o formă de sclavie. în încăperea vecină zdrăngănitul începu iar. Irina Cerkasova se ridică în picioare. — Dacă am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care În acea zi le-a găsit lumii: ne-a dat masa, fasole cu șuncă, ne-a dat foarte puțină, ca la prizionieri (așa pronunță el!) și ne-a dat și câte puțin cozonac. Spectacolul trebuie să fie puțin derutat la rându-i! Ce fel de război fac ăștia, se va Întreba el, dacă nici nu pun cuptoarele În funcțiune și mănâncă În fiecare zi cozonac? Și se mai și plâng În gura mare că darurile sunt „mici“, mâncarea „puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o femeie serioasă, brunetă, obișnuită... acțiunea s-a petrecut de-aici încolo cu repeziciune, chiar fulminant. Imediat a început să-și scoată veșmintele pregătindu-se de ședință. Și-a dezbrăcat penultimele desuuri în mod firesc și a stat în cumpănă, derutată, câteva secunde. Deodată, hotărâtă, cuprinsă de o blândă, nespusă și nesupusă rătăcire a aruncat restul lenjeriei. A rămas cu bustul gol arămiu, de un arămiu uniform care mă înăbușea exclamând ca justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
de nici un fel, doar o senzație copleșitoare de calm și hotărâre, Însoțită de o Înțelegere profundă că pur și simplu nu mai puteam tolera nici măcar o secundă situația prezentă. —Bine, Aaron. Nu mai fac taca-taca - niciodată. Îmi dau demisia. Păru derutat o clipă, Înainte să-și dea seama că vorbeam foarte serios. —Ce faci? Te rog să consideri că ți-am dat preavizul de două săptămâni, am spus cu o Încredere care Începea să slăbească ușor. Păru să chibzuiască la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am spus cu o Încredere care Începea să slăbească ușor. Păru să chibzuiască la asta un minut, Își șterse sprâncenele transpirate, apoi și le zburli de câteva ori. Nu va fi nevoie, spuse el liniștit. Era rândul meu să fiu derutată. —Apreciez gestul, Aaron, dar chiar trebuie să plec. Am vrut să spun că nu va fi nevoie de cele două săptămâni. Nu ne va fi prea greu să găsim pe cineva, Bette. Există o grămadă de oameni calificați care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întoarcem În douăzeci de minute - nu mai avem timp de joacă.“ Am insistat și a cumpărat cartea, dacă nu de alta măcar ca să plecăm mai repede din magazin. Când a vorbit despre achiziția mea la cina din seara aceea, părea derutat. „Doar nu citești chestiile alea, nu-i așa?“, m-a Întrebat, cu fața boțită de parcă ar fi Încercat să Înțeleagă. „Da“, am spus eu simplu, fără ca vocea să-mi trădeze jena pe care o simțeam. Mama a scăpat furculița, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ai stat la dineul lui Charlie de la Elaine. Deci ce părere ai? — Nu știu, părea foarte drăguță. De ce? —De ce? Scumpo, ești complet idiotizată În perioada asta. Ce-ai zice să lucrezi pentru Kelly? —Ce? Cine lucrează pentru Kelly? Sunt total derutată. El oftă. — Hai s-o luăm ușurel. Dat fiind faptul că În momentul ăsta stai degeaba și asta pare să-ți placă un pic prea mult, m-am gândit că poate o să-ți placă să lucrezi pentru Kelly. —Să organizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am Încercat să-l reduc la tăcere, mi-am dat seama că oamenii ăștia nu numai că nu s-ar fi supărat dacă aș fi răspuns, dar chiar Își doreau asta. Hei, Bette, ce faci? Era Michael, care părea ușor derutat. —Michael, scumpule, ce mai faci? Scumpule? Îmi scăpase fără să-mi dau seama. Cei de la masă mă priviră curioși, mai ales Penelope. „Scumpule?“ m-a Întrebat ea, intrigată. —Scumpule? râse Michael În telefon. Dar ce, ești beată? Am scăpat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dădea Înainte despre vila pe care tocmai o Închiriaseră În Sardinia pentru august, anul viitor. Sunt la masă cu câțiva colegi, dar o să plecăm cam Într-o oră. Te sun eu când ajung acasă? Sigur, spuse el, părând și mai derutat. Dar sună-mă pe fix, că nu mai am baterie la mobil. — Atunci vorbim. Am Închis telefonul. Era Michael al nostru? Întrebă Penelope, În mod evident curioasă. —Cine eraaaaaaaaa? Întrebă Elisa, aplecându-se avidă peste masă. O poveste de amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Acum Îmi plătesc datoriile. Am lucrat, probabil, În toate restaurantele posibile din orașul ăsta. Râse. Dar o să merite când o să-mi deschid În sfârșit propriul local. Sper că asta o să se Întâmple cât mai repede. Probabil că Încă mai arătam derutată, pentru că el se mulțumi să râdă. —Ei, În mod evident, primul și cel mai important motiv e plata. Chiar poți să-ți câștigi traiul decent dacă aduni câteva slujbe de pază și de barman și am câteva chestii din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu-ți face probleme... Serios? Ești nebună? — Dacă tot e vorba să fim sincere aici, te sunasem să-ți spun că nu puteam să vin acolo de Anul Nou. Kelly vrea să ne trimită pe toți În Turcia. —Turcia? Părea derutată. De ce Turcia? Să muncim, dacă-ți vine să crezi. Avem un nou client - o asociație sau așa ceva a proprietarilor de cluburi - și vor ca noi să promovăm viața de noapte din Istanbul. De fapt, exportăm acolo petrecerea și ne asigurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Vuitton uriaș. Îl bătu pe umăr și-i făcu semn În direcția sacului, pe care el Îl ridică fără efort și-l puse sub una dintre canapelele de piele. —Bungalow? Ne-am cunoscut acolo vreodată? Întrebă Elisa, cu o expresie derutată. Mi-am amintit de cele cinci-șase ori când fusesem acolo cu ea și o urmărisem În timp ce flirta cu Sammy, Îl Îmbrățișa, Îi mulțumea și se purta În general ca și cum ar fi cei mai buni prieteni. Din câte Îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de mine. Ce, nu poate să găsească singură baia? Trebuie să fug. Stai, rezolv eu, am spus și i-am strâns mâna. Isabelle, aici! E aici. Capul Isabellei se răsuci și, când ne văzu, păru mai Întâi ușurată și apoi derutată. Mă ignoră total și i se adresă lui Sammy: — Te caut de-un secol, se plânse ea, uitând În mod evident că eram și eu acolo și apoi renunțând la tonul plângăcios când Își aduse aminte. —Scuză-mă că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu „paznicul“, cum Îi spui tu. Dar nu se poate să fii gelos. Până la urmă, noi doi n-am mers niciodată mai departe de o giugiuleală umedă și cam scârboasă. Philip păru gata să-și dea duhul. Toți ceilalți păreau derutați. —Ce? Ei, haideți, oameni buni, vă rog! Știți totul despre toată lumea, dar niciodată n-ați bănuit măcar că acest autoproclamat dar al Domnului către femeile din New York preferă, de fapt, bărbații? Ei bine, ar trebui să mă credeți. Toată lumea Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întreaga oaste dușmană. Puținele formațiuni care rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea să facă acolo noua capitală a Țării Românești. Sătenii ne-au ieșit În cale, cu pâine și sare pentru noul domnitor. Oștenii lui Laiotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Prin jgheabul inimii Lichefiate. Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind că niciodată, de rușine, Nu o vei privi deschis Spunându-i adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în groapa din suflet Ce pare o casonă din timp în care ard comori inutile, doruri ostile. *** Esti o curioasă nălucire omenească ce vrea ca simțirea unui om
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tot în genunchi. — Nu încă, îi răspund. — Ar trebui să fie pedepsiți atunci. Este datoria lor. Se ridică și pocnește din degete. Apar doi eunuci vânjoși, fiecare ținând în mână un bici din piele mai lung decât un om. Sunt derutată. Nu știu ce are de gând să facă eunucul-șef Shim. — Cei vinovați, aliniați-vă! ordonă el. Servitorii mei se aliniază tremurând. Se aduc două găleți cu apă. Eunucii cei robuști își înmoaie biciurile în ele. — Shim, strig eu. Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului Hidekatsu. Am venit pentru a-i oferi Seniorului Kastuie serviciile mele de călăuză. Hanshichiro trecu la trap drept pe lângă iscoade, care erau complet derutate. Scoțând un strigăt confuz, comandantul lor o luă la goană după el, aproape căzând din șa de-atâta grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la o bătălie, iar emoția și anticiparea luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]