438 matches
-
însoți ca niște umbre, Flint s-ar putea să fie prea orb ca să piloteze, dar se va afla acolo, în carlingă, cu tot ce a învățat la aviație. Aici, în cabina de piele a Gulfstream-ului G550, Flint s-a descălțat de cizme, și unghiile de la picioare îi sunt încă rozalii ca sfârcurile, din cauza ojei. Încă se mai simte o notă de Chanel No. 5 amestecată cu mirosul de transpirație. Într-una din ultimele lor reprezentații, în orașul Missoula din Montana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umflată și avea niște haine lălâi și murdare pe ea, niște ghete scâlciate și pline de noroi, ba chiar două perechi, una peste alta. Mama se întinde pe unul din paturi, tata se așează pe celălalt. Eu încerc s-o descalț pe mama și mă așez pe pat, lângă ea. Tata, de pe celălalt pat, începe să mă ironizeze puternic și să-și bată joc de mine, ceea ce nu i fusese niciodată în caracter. La un moment dat se ridică, vine la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ana care mi-a deschis ușa dintre pulpele ei, și am intrat, pătrunzînd prin ușă așa speriat și bucuros de parcă aș fi cîștigat premiul Nobel. Chiar dacă mărturisesc acum că am văzut plăcuța prinsă În tăblia patului, imediat ce m-am descălțat, În patul unde mi-am primit răsplata: „dă-mi un leu și te fac ateu!” și muzica din aparatul de ebonită..., cum aș putea uita!, și voma lungă și verde și dureroasă după ce m-am dat jos din patul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a fost fecioară, m-a acceptat așa cum am fost. Felul cum se purta, cum avea grijă de mine. Eu aveam niște pretenții extraordinare. Și acuma gândind, urâte. Nu știu, trebuia să fiu primit în casă, la ușă trebuia să fiu descălțat, trebuia să fiu spălat pe picioare, trebuia să fiu. Era foarte înțelegătoare, foarte dulce. Cred că m-a iubit, nu? Dac-a făcut și un copil cu mine, nu? Să-mi pună mâncarea caldă pe masă. După ce mâncam ciorba, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor picioarele și că trebuie să se descalțe, să se întindă puțin, să facă un duș mai înainte. Din sacoșă, scoate ruladă, o sticlă cu vin alb și țigări; într-o cutiuță pentru medicamente are cafea, în alta zahăr. După ce va pleca, totul va mirosi a tutun câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
subțiri de nelocuire în burțile scoicilor. Cibinul, chemare în oglindă. "Vino! Aici încape toată înstrăinarea pustiului. Nu fi trist, singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența umple formele. Nu ești singur, Petre, descalță-te și intră!" S-a desfăcut luna și a căzut moartea ca o rugăciune a inimii, sângele număra monosilabic trecerea. 35. Nefericiții definesc fericirea ca asceză a spiritului. Unii motivează abstractizarea lui "nu se mai poate" prin raportarea la egoismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jos hainele groase, apoi o ia în brațe s-o spele pe tălpi ca să nu facă mizerie în casă. E o cățelușă tare ascultătoare. Numai de o meteahnă n-o poate dezvăța stăpâna... când vin musafirii și încearcă să se descalțe, July este prezentă, fiind înnebunită după șireturi, le scoate dintre degetele oamenilor și se joacă cu ele de mama focului. Simpatică din cale afară, îi face pe toți să râdă. Scena cu șireturile, bineînțeles, că se repetă și la plecare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
proprie și personală. Una care are tendința să oprească timpul în loc. Mă uit la bocancii lui mari și murdari și-mi dau seama că sunt un truism. Iar a lăsat urme de nămol peste tot prin casă. De ce nu se descalță lumea când intră la mine în casă ? De ce intră toți cu bocancii lor mari și murdari ? E asta o întrebare existențială sau înc ă un truism ? — Armata rusă în prezent poziționată strategic pe teritoriul Crimeei.... președintele Vladimir Putin refuză să
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
plină de stucaturi și coronamente. Parcă eram în interiorul unui tort de nuntă. Dumnezeule, mi-am zis, întreținerea unei astfel de încăperi ar fi băgat-o la balamuc pe Martha Stewart. —Alo! am strigat. E cineva acasă? În timp ce așteptam, m-am descălțat. Podeaua de piatră mi-a răcorit plăcut picioarele umflate. Singurul sunet care se auzea era ticăitul strident al unui ceas aurit de deasupra șemineului. N-a apărut nimeni. Casa e-atât de mare și are atât de multe intrări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
privat, nu cei din spațiul public. Știi vreo altă modalitate de a mai vrea să trăiești, să te mai suporți după ce ai venit de la o defilare, decât să spui că de fapt tu, cel adevărat, ești acum, aici, când te descalți și-ți dai jos paltonul? Și tu îl învățai pe Andrei să se disocieze? Îl învățai să fie laș? Nu, îl învățai să se apere, să-și păstreze valorile fără să fie dus la școala de corecție și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cetățeni. Mi se face părul măciucă: The democracy is not feeling well in its own country!. Oricum, suntem în săptămâna istorică în care intratul în America aeroportuară nu se face doar cu picioarele goale (în fața aparatelor de detectat, pasagerii se descalță, își pun pantofii în lădiță și lipăie în șosete), ci și cu palmele puse la amprentat. 19 ianuarie Azi am fost întoarsă pe dos și într-o stare foarte aproape de o mică depresie. Habar nu am ce m-a răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apoi lasă să-i scape, pe un ton dezgustat și categoric: — N-am să-mi schimb drumul din cauza numelui, n-am să-mi schimb numele din cauza drumului. Urmează o lungă tăcere de gheață, cei doi Își feresc privirile. Omar se descalță și se lungește ca să-și caute somnul. Hasan este cel care rostește din nou: — Te-am jignit, poate, amintind de aceste obiceiuri, nu voiam decât să fii prevăzător atunci când Îți vei rosti numele În acest loc. Nu te lăsa Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
excentric, își revine acesta din uluială. E prima oară când aud așa ceva și familia mea e în branșă de la Revoluția Franceză. Atunci ne-am îmbogățit. Ce vremuri. Pot? îl aduce Lionel la prezent. — Intrați, dar o să vă rog să vă descălțați, să nu-l murdăriți. M-ați înțeles greșit... — Mi-am închipuit, se pripește proprietarul. — Vreau să-l încerc de tot. — Tot n-am înțeles. — Adică vreau să intru în sicriu, să-i puneți capacul, să mă coborâți în cuptor, să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera, o pune sub masă și varsă în ea restul din sticla de șampanie. I se adresează lui Robert: — Să ne mai aducă o sticlă de șampanie, dar să fie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mi-ar fi luat atâta să-l ating pe Jake. Îmi amintesc cum l-am sedus pe Patrick, după ce săptămâni întregi m-a ținut la distanță cu timiditatea și pudoarea lui. Eram într-un bar, cu niște prieteni, m-am descălțat și am început să-i mângâi gleznele cu piciorul. Priveam cum se schimbă la față, apoi cum îi năvălește în obraz sângele cald, semn că-i plăcea ce se întâmpla, apoi l-am anunțat, fără măcar să-i cer părerea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spre Occident trebuie să treci pe la Greci. Doar n-ai vrea s-o luăm spre est. Estul a venit singur peste noi, așa că-l știm. Mergem pe la ortodocșii noștri sârbi sau pe la cei de la Muntele Athos, pe urmă ne-om descălța. Pentru ocean ne-ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu ce ar trebui să fac? Pentru inceput să privesti, apoi ... Arătarea În negru reduse intensitatea luminii, Îl mai privi Încă odată, timp În care Ștefan a simțit că ea chicotește discret, și cu mare delicatețe Își ridică marginea jalobei descălțându-și Încălțările tradiționale, niște botfori cu vârf Întors, cu mișcări voit lascive Își descheie jaloba lăsând numai broboada neagră ce-i acoperea capul și fața. Trăgea puțin câte puțin marginile către exterior iar Ștefan se ridică imediat pentru că de sub jalobă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
timp. A lăsat În urmă un miros puternic de măr copt și scorțișoară. Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan Însângerat Împins de curentul unei ape, bunica a revenit acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un zgomot scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am energia să fac lucrul ăsta. Și de ce aș face-o? -Ai dreptate, de ce ai face-o? răspunde Plăcințica absentă. Treisprezece Ziua a fost chinuitoare. Lui Antoniu i s-au umflat picioarele În asemenea hal, Încât cu greu și-a descălțat adidașii jerpeliți. Plăcințica a stat și ea cu cartonul atârnat de gât toată ziua și s-a zgâit la trecători cu privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în cărbune roșiatic... În atelierul ăsta Tonia îmi ținea pe întuneric prelegeri puțin desuete, despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu o glumă și să-mi ascund emoțiile care puneau stăpânire pe mine: Tu esti nuielușa pe care-o primesc? M-a luat de mână fără să-mi răspundă și mă conduse până în culcușul ei cald, deja pregătit. În timp ce se descălța, eu ascultam cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
al străzii față de casa Florentinei, în subsolul unui bloc interbelic cu două etaje. Am urmat-o în jos, pe trepte, ducând una din sacoșe, într-un coridor semiântunecat, mirosind familiar a uzină termică. A descuiat o ușă, apoi s-a descălțat, lăsându-și pantofii pe covorașul din fața ușii, a aprins lumina și m-a poftit înăuntru. M-am descălțat și eu, mi-am așezat pantofii lângă ai săi și am intrat. Camera era pătrată, fără ferestre și, din cauza tavanului jos, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]