737 matches
-
Io Constantin Cantemir voievod al Tării Moldovei, Adică domniia mea bine vrându...pentru svânta mănăstire Galaata den Deal ce iaste lângă târgul Iașii, neavându...pre nime oameni lângă dânsa de slujbă și de poslușanie și pururi viindu și mergându de descalecă agi, oameni împărătești, și alți oaspeți...pururi și domniia mea și toți boiarii meregându...și făcându-se multă cheltuială și neavându oameni de slujbă, m-am milostivit...cu dzece oameni poslușnici.” Că după această dată nu se mai spune decât
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu copilăria, ambele sunt în măsură să sublinieze o fractură iremediabilă pentru viitorul autoexilat. În treacăt fie spus, putem citi în atitudinea rezervat-critică a personajului și în aceste interstiții spațio-temporale simptomele unei depeizări profunde. Să privim mai atent momentul acestui „descălecat” al depeizatului narator, moment anticipat de conversațiile din trenul care îl îna- poiază în țară. Întâlnirea cu compatrioții îl irită, însă acești compatrioți au fost ca și el la Paris să vadă expoziția. Nu se precizează care expoziție, dar substantivul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil ; dar aci, la statuia eroului de la Călugăreni, era prodigios. Cuvântarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz : cum oare nu descăleca, precum odinioară comandorul lui Don Juan, spre a face și el o demonstrație ?” Ziarul devine instrumentul deformărilor unde „simț enorm și văz monstruos” dobândește sub efect retoric legitimitatea discursului public. În termenii acestei retorici, regimul a devenit o dictatură, eroul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Profesor Nicolae Iorga, care a dovedit documentat dreptatea noastră asupra pământului neamului românesc, din punct de vedere istoric. știm că poporul român a trăit pe aceste plaiuri de sub Carpați, înainte cu 800 de ani de venirea hoardelor barbare când au descălecat și hunii și maghiarii pe pusta părăsită, pentru ca pe urmă să cotropească și să pună în sclavie poporul daco-roman. Noi, femeile și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe pământul anticei Dacii avem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
vârstă de 20 ani, iar în afară de aceștia avem încă peste 2000 de meri și peri asemenea altoiți bătrâni pe care așa i-a apucat și părinții și bunicii noștri, îs de sute de ani. Căci dacă la 1340 când a descălecat Dragoș Vodă în Baia și l-a găsit sat ori orășel și dacă Baia are peste 7-800 de ani și a fost prima capitală a Moldovei, după cum arată istorici de samă ca dl.Nicolae Iorga, apoi și satul nostru are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Hunii erau în Panonia, maghiarii erau la Marea Baltică; în secolul al VIII-lea, ba încă și al IX-lea, maghiarii sânt iarăși lângă Marea Caspică; după o cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă pe la 890 între Carpați și Munkács; Almos muri apoi înainte de a păși în Ungaria, întocmai cum a murit Moise după ce a condus pe izraeliteni la Canaan; maghiarii aleg pe Arpad, fiul lui Almos, de conducător și purced să cucerească Ungaria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îl putem da Țării noastre Moldovei, ce Țării Muntenești, că ei nu vor să desparță (de Ungaria) să facă 2 țări, ce scriu că au fost tot la un loc și o țară, și mai aflăm că Moldova s-au descălecat mai pre urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că s-au tras de la un izvor“ (p. 72). Reproșul pe care Ureche îl face muntenilor constă în aceea că și ei ar fi trebuit să-și schimbe numele țării, Ugrovlahia, întrucât și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că s-au tras de la un izvor“ (p. 72). Reproșul pe care Ureche îl face muntenilor constă în aceea că și ei ar fi trebuit să-și schimbe numele țării, Ugrovlahia, întrucât și ei sunt descălecați, ba chiar înaintea moldovenilor, și îndreptățiți prin urmare să dea alt nume țării lor, nume care să nu mai amintească de vasalitatea față de Ungaria. 3) Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și Maramureș) mult mai numeroși ca ungurii, începând cu Bacica sârbilor temișoreni, peste tot Mureșul, în Herțeg, în jurul Bălgradului, unde locuiesc principii, în Țara Oltului și în tot Maramureșul; așa de tare s-a înmulțit poporul, ca și cum n-ar fi descălecat nici unul din Maramureș și de la Olt. Și au o limbă mult mai frumoasă și mai apropiată de cea italiană, mai ales maramureșeanii; ei nu sânt supuși nimănui, liberi, nu slujesc până azi nici unui stăpân” (p. 229). 6. Evident că în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de Carpați devin moldovenești. Substituirea procesului de romanizare realizat în simbioză cu autohtonii, prin data primului descălecat, înseamnă stoparea romanității și latinității la nivelul la care acestea se aflau la data cuceririi, căci „acești romani de Ulpie Traian în Dachia descălecați tot aceiași (sunt cu) românii care și până astăzi într-însa locuiesc” (HVR, p. 162), în timp ce limba română, care este totuna cu cea moldovenească, reprezintă latina din acele timpuri: „Pe lângă mărturiile celor vechi (privind așezarea romanilor de către Traian în Dacia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au aflat la venirea în Dacia această țară deșartă de locuitori; în Dacia a venit mult mai multă populație romană decât în alte părți, „iar poporului celui premulțitu cu anevoie este a i se schimba limba”, aceasta cu toate că după ce au descălecat romanii în Dacia multe ginți barbare au trecut și au și locuit acolo, precum goții și gepizii, popoare nemțești, hunii și avarii, vițe schitești, întrucât „inima cea boierească a lor, a nu se mesteca în căsătorie cu muieri de soi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grecesc și au pus, la sfârșitul secolului al XII-lea, temelia statului româno-bulgar de peste Dunăre” (Ib., p. 59), ar fi fost nevoit să se retragă cu oastea lui în Ardeal, de unde urmașii lui, intitulați cu Ιω în cinstea înaintașului lor, descalecă voievodatele extracarpatice. În aceste condiții singura origine plauzibilă a acestui titlu rămâne pronumele personal de persoana întâia singular: eu. Gospodar este cuvânt compus, ca și Jupiter al latinilor: gospodar și Ju-piter. Părțile componente ale acestor nume sunt atestate în greaca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
, Stoica (c. 1612 - c. 1695), cărturar. Numele lui L. atașat unui text - secvența „cantacuzinească” din marea compilație intitulată Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini, care circulă și sub titlul Letopisețul cantacuzinesc - este rezultatul unei presupuneri. A făcut-o, în Cronicele muntene, N. Iorga, care avea obiceiul de a „găsi” autori pentru cărțile ajunse în vremea modernă fără iscălitură. În acest rând s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
ca să se așeze aci pe valea Bâlii în sus, la sud de Olt, la nord de crestele masivului Făgăraș. Dintre ei, trebuie să se fi ridicat acel legendar Hatman Budac care s-a alăturat la fel de legendarului Radu Negru Vodă ca să descalece și să realizeze tot la fel de legendara întemeiere a Țării Romînești. După cum tot din ei se trage probabil viteazul hauduc al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX ca să bântuie exact prin aceleași locuri din care a plecat cândva
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe un lt. din Lipka”. „Ne-am oprit - continuă autorul - chiar lângă Huși (subl. ns.), înainte de locul unde se afla podul nostru.”. Atacați de tătari și de turci, polonii au ajuns la Movila Răbâia. Aici, regele s-a oprit, a descălecat și s-a urcat în locul cel mai înalt, de unde a văzut corturile turcești ce se ridicau sub ochii săi, pe celălalt mal al Prutului, căci sosise seraskierul cu o armată numeroasă. Din ordinul regelui, ostașii au încercat să urce un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
viu grai; ele trebuiesc văzute cu ochii. De aceea, mă opresc de a le mai micșura farmecul prin fraze neîndestulătoare; căci cuvintele omenești, cu înțeles mărginit, niciodată nu vor putea da icoana splendoarei nemărginite a naturei adevărate. Așadar, odată ce am descălecat la Chamonix și ne-am odihnit de ostenelele drumului, cel întăi gând al nostru a fost să ne urcăm pe Mont Blanc. Se înțelege de la sine că noi, tineri cum eram, cu dor de a face acte de bravură, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce căuta o ardeleancă veche, cum ziceți, în bălțile Brăilei? Bunicii mei din partea mamei, Anghel și Neaga Moraru veneau din Ardeal. Au descălecat cu turmele mai întâi în Bărăganul Brăilei, la Stăncuța; apoi, urmând același drum al ierbii, au trecut Dunărea în bălți, unde s-au și statornicit. A.B.Din ce părți ale Ardealului veneau? Din câte știu de la ai mei, cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un grup de ostași tineri, mulți dintre ei luați din garda voievodală. Acestora li se spunea spătărei, iar el devenise spătar prin asociație. Așadar, ieșea din cancelarie când a auzit tropotul cailor. Apoi a văzut călăreții. Aveau blazonul Hunyazilor. Au descălecat, au trimis înainte solul, apoi au intrat în palat. L-au scos pe Vlad Dracul în piață, au spus ceva despre trădare și nesupunere, apoi i-au luat capul. Întors acasă spătar, Gongea nu s-a mai însurat. Sub Vladislav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o ciorbă dă burtă și o friptană la Matache, în piață. Și n-ar strica și o baterie, două, dă vin. Ce zici tăticule?" "'Aidi, mă!", își dădu acordul moșul și curând se pierdură în furnicarul de pe bulevard. Domnul director descălecă de pe pervaz înapoi în cameră. Ei, nu chiar ca Dragoș-Vodă, cel care, cu o inventivitate excepțională, avea să-și numească țara după numele unei cățele decedate prin înecare, după ce se mai și luptase cu un zimbru, oricum, în condiții suspecte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
soțiilor, pe care i le livra lui Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile. Pentru că i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
au arătat au fost ducii, urmați de purtătorul de steag, de șase luptători, zece longobarzi și, la sfârșit, de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi frați erau îmbrăcați în haine lungi bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile moi de piele, dantelele de la mânecile tunicii scurte de călătorie purtate pe dedesubt, aurul scramasaxului, colierele și centurile n-au trecut neobservate. S-au oprit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cu botul plin de spumă, înainta încet, oprindu-se când și când pentru a-și trage sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am descălecat, am desfăcut armele romanului de pe șa și le-am depus în fața lui. - Este tot ce-am izbutit să fac, i-am spus. N-are rost să relatez ce vâlvă a făcut povestea prin care am trecut. Au existat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pavia ni s-a arătat odată cu asfințitul, măreață, puternică, inexpugnabilă. Dar bucuria de a mă minuna de capitală așa cum aș fi dorit îmi era alungată de gânduri negre. Din care m-am trezit odată ajunși la destinație. Numai ce am descălecat în fața casei lui Gisulf, când un om în vârstă s-a apropiat de mine. Am crezut că era un slujbaș de la grajduri, și i-am luat seama doar atunci când m-a tras de mânecă și m-a întrebat: - Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]