573 matches
-
asta de liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre purificare), aceasta părând chiar a avea un învins (Și de fiecare dată, eu, învinsul, îngenunchind / la porțile cathedralei închizându-se..., încât Înfrânt, luptătorul agonizează pe scut...) și se petrece la oră / când zodiile se întâlnesc în cer / când sângele descalecă de pe caii nebuni / când se-ntâmplă minuni în răspântiile nopții. Continuând invocarea iubitei, în partea a doua a cărții, Jurământul, poetul schimbă formula prozodică: textele nu mai sunt sonete în vers alb, iar poemele, ample, decurg unele din altele, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în ziua sfințirii acesteia (1672 n.n)? „Uite cum povestește Ion Neculce cronicarul acea vizită: „Vinit-au în primblare împărăția de la Țuțora în Ieși și s-au scoborât pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în câmpu, supt saivan, de la deal de târgul boilor. (Sărărie n.n)...Și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie, de au vădzut-o și prăvind locul în toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să vadă cam ce pot fura Înaintea celorlalți. Sigur că da! Și-odată au Început să tragă-n ei bărbații, cînd i-au văzut și și-au dat seama că nu-s veniți cu toată armata; și unde n-au descălecat cei doi și-au rupt-o la fugă spre munți lăsînd și cai și tot! Și-apoi, cînd s-a sfîrșit războiul, au venit niște oameni din Bedford County și-au zis că ăia-s caii lor. Sigur că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
retorice. E adevărat că, în ce mă privește, nu știu spre ce anume popasuri ne îndreptăm și cum de bine ne va fi sub padișahlîcul viitorilor patru ani sub conducerea gloriosului han al PDSR care, mai mult ca sigur, va descăleca de pe calul opoziției și va intra în sunete de trîmbițe și surle de toate felurile și mărimile în saraiul mult râvnit al Cotrocenilor. Eu acu mult nu mai povestesc, las viața să-și urmeze ale ei: mă aflu la un
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
astea, poate dimpotrivă. Terra era pe jumătate ocupată de galerie. Acolo se înghesuiau durii periferiilor bucureștene, analfabeți și generoși, gata oricând să mânuiască șișul. Stăteau pe jos, fumau, aplaudau și înjurau. Printre ei, mă visam călărețul singuratic, pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le citeam cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare. În pauze, mă răsfățau, îmi cumpărau bomboane, ciocolată, caramele, napolitane, vișine cu rom
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un exemplu de demnitate și erois urmașilor săi. Del Chiaro, Fiorentino Anton Maria - secretarul lui Constantin Brâncoveanu, a scris cartea Revoluțiile Valahiei. descălecat - termen tradițional, de legendă, ce explică formarea statului feudal prin venirea lui Dragoș în Moldova, ce a descălecat din Maramureș, și a lui Negru Vodă, din Făgăraș în Țara Românească. descoperirea Americii - a fost atribuită florentinului Amerigo Vespucci (vezi Amerigo Vespucci), de la care s-a păstrat numele noului continent. În realitate, se pare că acest continent a fost
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
romani, s-a romanizat (vezi romanizare). Pe parcursul secolelor, diferite grupuri de populații migratoare, care s-au așezat în acest spațiu, au fost asimilate. formarea Țării Moldovei - Țara Moldovei s-a format în jurul unei mărci, întemeiată de voievodul Dragoș (vezi Dragoș, descălecat). Acesta a plecat din Maramureș și s-a stabilit în Țara de Sus (nordul Moldovei), împreună cu un grup de nobili nemulțumiți de răpirea proprietăților lor sub regii unguri. Un descendent al său, Bogdan, a obținut independența noului stat față de Ungaria
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
României Declarația de Independență față de Imperiul Otoman. A fost unul dintre fondatorii statului modern. legenda lui Negru Vodă - explică întemeierea Țării Românești prin "descălecarea" unui voievod din Transilvania, nemulțumit și el, ca și Dragoș din Moldova, de stăpânirea maghiară (vezi descălecat). letopiseț - cronică veche în care sunt prezentate în mod cronologic evenimente istorice (domnitori, bătălii etc.) (vezi Grigore Ureche, Miron Costin). limba latină - limba statului roman, folosită în administrația romană și vorbită în întreg Imperiul. Limba latină vorbită de popor, adoptată
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Memorandiștii au fost judecați și condamnați. Moldova - numită și Țara Moldovei, Valahia Mică, Bogdania, una din cele trei Țări Române, situată în estul României actuale. A fost întemeiată prin unirea formațiunilor prestatale („țări”), în jurul mărcii întemeiată de Dragoș (vezi Dragoș, descălecat). Prima dinastie a domnitorilor moldoveneni a fost a Mușatinilor (vezi Mușatini). Se întindea de la Carpați la Nistru, de la Marea Neagră la Cernăuți. A avut un puternic sistem de apărare format din cetăți la graniță (Hotin (vezi Hotin), Soroca (vezi Soroca), Chilia
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai bun La Sân George în ajun, Fân cu roua neluată, Cu floarea nescuturată, Strâns în zi de sărbători De două fete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai bun La Sân George în ajun, Fân cu roua neluată, Cu floarea nescuturată, Strâns în zi de sărbători De două fete surori, Caii noștri de-or mânca Din capete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au arătat au fost ducii, urmați de purtătorul de steag, de șase luptători, zece longobarzi și, la sfârșit, de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi frați erau îmbrăcați în haine lungi bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile moi de piele, dantelele de la mânecile tunicii scurte de călătorie purtate pe dedesubt, aurul scramasaxului, colierele și centurile n-au trecut neobservate. S-au oprit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cu botul plin de spumă, înainta încet, oprindu-se când și când pentru a-și trage sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am descălecat, am desfăcut armele romanului de pe șa și le-am depus în fața lui. - Este tot ce-am izbutit să fac, i-am spus. N-are rost să relatez ce vâlvă a făcut povestea prin care am trecut. Au existat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pavia ni s-a arătat odată cu asfințitul, măreață, puternică, inexpugnabilă. Dar bucuria de a mă minuna de capitală așa cum aș fi dorit îmi era alungată de gânduri negre. Din care m-am trezit odată ajunși la destinație. Numai ce am descălecat în fața casei lui Gisulf, când un om în vârstă s-a apropiat de mine. Am crezut că era un slujbaș de la grajduri, și i-am luat seama doar atunci când m-a tras de mânecă și m-a întrebat: - Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un grup de ostași tineri, mulți dintre ei luați din garda voievodală. Acestora li se spunea spătărei, iar el devenise spătar prin asociație. Așadar, ieșea din cancelarie când a auzit tropotul cailor. Apoi a văzut călăreții. Aveau blazonul Hunyazilor. Au descălecat, au trimis înainte solul, apoi au intrat în palat. L-au scos pe Vlad Dracul în piață, au spus ceva despre trădare și nesupunere, apoi i-au luat capul. Întors acasă spătar, Gongea nu s-a mai însurat. Sub Vladislav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
soțiilor, pe care i le livra lui Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile. Pentru că i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la gândul căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai iese de la Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care a fugit de la palat? De ce nu mi-ai spus adevărul? Nu am timp de explicații! Acestea au fost ultimele mele cuvinte înainte să fug în păduricea din apropiere. Călăreții au ajuns în fața casei micii mele prietene. Căpetenia lor a descălecat și i-a spus: Fetițo, unde îți sunt părinții? Nu sunt aici! a spus Sară. Deci ești singura?! Da! Eu priveam siderata din pădure. Mi s-a părut că ostașii credeau că ea e față pe care o caută. Cand
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
treizeci și cinci de ani. Peste câțiva ani, ovarele mele or să ajungă cât niște nuci. Vrei să fii de cincizeci de ani și să n-ai nici un copil? a spus ea ridicându-se puțin, ca și cum s-ar fi pregătit să-l descalece. S-o ia dracu’, s-a gândit Hugo perpelindu-se frustrat. Amanda își rafinase trucul cu oprirea chiar înaintea momentului crucial până când îl transformase într-o formă de artă. Prin tehnica asta, nevastă-sa îl deposedase, literalmente, de o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]