1,786 matches
-
Potecile, pesemne, dorind să le arate,/Și vor vibra în muzici ai cerului pilaștri,/ Când voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri’’ (Spre Țara Vulturilor Albaștri-DE ANIMA, Poeme de rostit în șoaptă, pag.17 ). Vasile BURLUI este un poet situat în descendența lui Nichita Stănescu și Ion Stratan, rafinat, cult, hiperinteligent și ludic. El crede în forța încântătorie a Cuvântului, iar poemele sale, pline de imagini puternice și viziuni inspirate, stau sub semnul unei adevărate mistici a simbolurilor. Schițând o hartă spirituală
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
București la 25 martie 1885 ca fiu nelegitim al dramaturgului, fapt ce va provoca mai târziu, grave complexe de inferioritate și o zbatere continuă, aproape disperată de a-și depăși condiția de bastard, pentru a o înlocui cu o iluzorie descendență nobiliară. Caragiale l-a iubit și l-a luat el în întreținere, căutând să-i facă un viitor cât mai bun. Îl înscrie la colegiu, distingându-se printr-o excelentă pregătire școlară, mai ales la istorie, devenind pasionat pentru heraldică
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
el ținea să amintească între altele, că în graiul românesc primii noștri cărturari au demonstrat romanitatea și drepturile poporului român pe acest pământ, precum și faptul că „în limba țării s-a strigat asupritorilor despre originea lor nobilă ca popor de descendență romană”, ca și „despre dreptul la existență alături de celelalte popoare din Comunitatea europeană” . N. Iorga era convins că investigarea trecutului cu pasiune și competență nu reprezintă doar o datorie profesională a oricărui istoric, ci una de interes național, deoarece „un
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
sentimentul nostru de pudoare, dat fiind faptul că aici lipsa de pudoare este împinsă la extrem, ating neverosimilul în ce privește caracterul ei senzual. Un exemplu strălucitor pentru acest gen de concepție ni-l oferă celebrul și cunoscutul episod al Rămăyanei despre descendența zeiței Gangă... În parte, acestea sînt plăsmuiri oribile și grotești, care repugnă imaginației noastre și bunului simț încît acesta, în loc de a prezenta lucrurile în înfățișarea lor reală, se mulțumesc doar să indice care este semnificația lor. Schlegel n-a tradus
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la greci, cît și la indienii din timpurile primitive, îndată după emigrarea lor din patria comună indoeuropeană. 6) Rudele Am văzut mai înainte că se recomandă "unirea", relații strînse între rude. Dar adevărata rudenie nu este constituită de ascendența sau descendența genealogică, de înrudirea prin sînge, ci îndeosebi de completa comuniune sufletească: Vecin ți-e la noroc și jale, În sărăcie și-n război, La curte și la cimitir, apoi: Acela-i ruda dumitale. [10] III. Viața spirituală Mai mult decît
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
un Obrenovici la același rang cu al său, scrie reprezentantul Franței în 1882. După ideile pe care Majestatea Sa le deține din educația sa, acest copilaș de pastor trebuie să-i fi părut ca o căsuță în comparație cu casa de Hohenzollern". Descendența sa este o garanție de putere, iar filiațiile îi ușurează deschideri diplomatice care asigură securitatea României. În octombrie 1883, România intră în secret în sistemul Triplei Alianțe, alături de Viena și Berlin. Dependență? Fără îndoială, dar se poate vorbi de dependență
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
călcat-o în picioare și au nimicit-o, biserica era singurul punct luminos nu numai pentru cultura în genere, dar chiar pentru libertatea dezvoltării omenești. Într-un timp de aservire generală, într-un timp în care numai nașterea, deci numai descendența din iluștrii luptători fizici, dădea un drept la libertate, tot ce nu avea fericirea de a fi ucis o sută de dușmani, oricât era inteligent sau energic, găsea o cale de înaintare în cler. Și, precum spiritul și caracterul înving
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai depărtate și în încrucișările și corcirile lor. În partea anatomică și fiziologică în sfârșit hotărăște caracterele deosebite pe cari se-ntemeiază clasificarea raselor omenești. Dar, precum lesne se vede, etnografia nu are a face decât cu lucruri esterioare: distribuție, descendență, migrațiune, datini; ea nu se ocupă cu rezultatul lăsat în spiritul poporului prin toate schimbările acestea, cu substratul psicologic. Neapărat că și zona-n care locuiește, și natura părinților din cari se coboară, și încrucișările trebuie să se fi înmagazinat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
chiar așa sună. Pentru că implicarea emoțională în evenimentele ce s-au succedat, implacabil, după 1989 e, în definitiv, asumarea unei subiectivități înrudite cu a jurnalului. Poate ceva mai ternă, nu și mai neimportantă în condiția pictorului ce se vrea în descendența unor Pallady, Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și ale scrisului. Ale... jurnalului chiar: Pallady. Fereastra atelierului. Cea prin care pătrunde lumina ce cade, miraculos, pe șevalet, dar și prin care se vede trotuarul. Un pictor, deci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca demna Comedie Franceză făcînd anticameră la președintele Jacques Chirac, pentru niscaiva ofuri administrative? O, dar elegantul Jacques Chirac, dacă s-ar pune chestiunea, dar cum să se pună? s-ar simți onorat să poată primi o trupă aflată în descendența lui Molière. Pe cînd aici, pe piciorul de plai al reziduurilor paternalist-comuniste, dimpotrivă, cei din descendența unui Millo se simt onorați să fie primiți de personajul care descinde, la rîndu-i, din subteranele înaintașilor săi clandestini și subversivi. O "căruță cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elegantul Jacques Chirac, dacă s-ar pune chestiunea, dar cum să se pună? s-ar simți onorat să poată primi o trupă aflată în descendența lui Molière. Pe cînd aici, pe piciorul de plai al reziduurilor paternalist-comuniste, dimpotrivă, cei din descendența unui Millo se simt onorați să fie primiți de personajul care descinde, la rîndu-i, din subteranele înaintașilor săi clandestini și subversivi. O "căruță cu paiațe"! și-o fi zicînd în șmechereasca lui jovialitate de periferie. Și nu cumva o fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fond, un atare festival n-ar beneficia de gratitudinea protocolară a șefului statului? Da, dar cînd atare personaj e depozitarul resentimentelor României profunde enesciene atunci "înaltul patronaj" sună fals. Și dintr-un alt motiv. Cel al bagatelizării. În molipsitoare descendență ceaușistă, președintele de-acum (cu acute complexe regale) își bifează, sub același înalt patronaj, și sfeștaniile la coliva lui Mihai Viteazul, și descinderea, pionierească, între bobocii începutului de an, și compătimirea formală arătată... patronilor americani îndoliați. Prea mult. Patronajul ăsta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
devălmășită, neantizată, lipsită de personalități marcante, vizibile, memorabile. Ei bine, documentarul de pe "Mezzo" ne arată că César e mult mai mult. Filmul pleacă de la atelierul ce mai păstrează ca benefic memento cîteva din vechile lucrări, torsuri de femei în frumoasă descendență Bourdelle, Maillol, supuse unui cuceritor expresionism obraznic, defel vexant pentru ochiul nostru atît de exersat deja în aventurile primei avangarde europene. Acest atelier (încă al armoniilor) e părăsit, iar aparatul trece brusc afară, acolo unde sculpturile etapei următoare își confirmă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ANALELE LITERARE, POLITICE, ȘTIINȚIFICE, revistă lunară apărută la București din ianuarie 1904 până în aprilie 1905, sub redacția unui comitet. Publicația se află în descendența „Literatorului”, dar e apropiată, prin program, și de mișcarea sămănătoristă. De la numărul 3-4/1904, se află sub direcția lui Th. D. Speranția (partea literară), N. Cosăcescu (partea politică) și G. T. Buzoianu (partea științifică). Conform articolului-program Prima vorbă, „numai o
ANALELE LITERARE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285336_a_286665]
-
tresare / și cu cămașa cerului mă-mbrac / Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.” Se identifică aici liricul sedus de ascensional și transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. De acum înainte se definește progresiv și fizionomia lui ca poet de descendență clasică, uneori în variantă parnasiană, animat de idealul limpidității, al artei epurate de lestul materiei brute și neinformate estetic, artă al cărei arhetip este spiritul meridional: „O! pantă clasică din miază-zi / Ivită ca-ntr-un vers de Valéry, / de zei
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
mai degrabă aplicat acelor forme de comportament religios asociate cu schimbările sociale, În timp ce termenul ceremonie este mai apropiat de comportamentele religioase asociate statutului social, acolo unde instituțiile politice au o mai mare importanță. Ritualul este transformativ, ceremonia este confirmatoare. În descendența lui Turner, S.F. Moore și B. Myerhoff (1977, p. 16) vor susține că „ceremonia este o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
religiile primitive la religiile spirituale), În timp ce În lucrările de antropologie accentul este pus pe sistemele de valori („ideologia sacrificială”) și pe contextele sociale specifice. Prima perspectivă este exprimată elocvent În studiul consacrat de Ion Taloș (1978) sacrificiilor de Întemeiere: În descendența interpretărilor lui Mircea Eliade (care, pe baza unor atestări arheologice și istorice, dar și a sugestiilor oferite de baladele și legendele Meșterului Manole, precum și de alte producții folclorice și texte mitologice, asocia sacrificiile prilejuite de construcțiile cu o semnificație aparte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Orleans Își celebrează ascendența nobilă și se mitologizează În ipostaza de moștenitoare legitimă a puternicelor tradiții ale magiei și misticismului. Elitele se maschează În costume prețioase și conduc care (alegorice - n. M.C.) motorizate. Indienii răstoarnă acest spectacol prin declararea unei descendențe băștinașe, care contestă dominația anglo-europeană. Costumele lor sunt făcute manual, nu cumpărate. Ei evită traseele principale și defilează prin cartierele negrilor, definind mulțimea care se află pe traseul lor ca participanți, nu ca simpli spectatori. Comentând o procesiune carnavalescă ad-hoc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei lucrări de anvergură care și-ar propune să creioneze profilul mitologiei românești pornind de la următoarele clase: animalele, plantele, alimentele, obiectele, toposurile, stihiile și astrele, categoriile umane, elementele și materiile și figurile fabuloase (volumele apărute epuizează doar prima clasă). În descendența lui Claude Lévi-Strauss, autorul consideră mitologia ca pe un limbaj, deci ca o „mașină combinatorie” cu ajutorul căreia o civilizație gândește realul. Dintr-o asemenea perspectivă, mitologia nu mai este un corpus finit, ci un ansamblu de categorii (coduri) și operații
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
împrumutați din slavonă și alte limbi, precum "gint" din latinul gens, în sens de generație, comunitate de sânge. În secolul al XVI-lea, cuvântul gint este înlocuit, în cărțile bisericești, cu rod, comunitatea de sânge, seminție, cu înțelesul arhaic de descendență, moș, cuvânt de origine autohtonă illiro-tracică, cu sensul de ascendentul cel mai depărtat (vechi) al obștii, sat (în forma arhaică fsat) din latinul fossatum, loc întărit cu un șanț, din vremea când satele se apărau, cătun, termen autohton cu același
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Scrierile umaniștilor europeni din secolele XV-XVIII, despre prezența românilor pe teritoriul vechii Dacii în evul mediu, transformă această idee într-un fapt de conștiință europeană. Esența teoriei umaniste despre autohtonia românilor, asociată cu aceea a latinității lor, constă în susținerea descendenței lor din "coloniile romanilor" aduse de Traian la nord de Dunăre. Această idee o întâlnim la cei mai de seamă exponenți ai lumii intelectuale europene, de la Flavio Biondo și Enea Silvio Piccolomini până la Francesco della Valle și Johannes Leunclavius, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost ucis de un cuman din oastea sa, dar el lăsa urmașilor săi un stat puternic, o putere în sudul Dunării, cu un țel politic definit.27 Corespondența diplomatică dintre "imperator"-ul Ioniță și papa Inocențiu III, în care descendența sa romană fusese invocată de papă, pentru a se alătura cu statul său bisericii apusene, a dus la recunoașterea statului Asăneștilor de papalitate. Astfel, papa Inocențiu a trimis coroana imperială solicitată de Ioniță și a acceptat formula Asăneștilor menită să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie la Istoria ieroglifică) un număr de repere de natură să dea o imagine asupra complexității și profunzimii acestei literaturi, asupra creativității primilor noștri scriitori (cronicarii). Demersul autoarei se înscrie, îndeosebi, în descendența opiniilor lui Pompiliu Constantinescu și G. Călinescu în acest domeniu, fiind, în același timp, ilustrativ pentru valoarea tinerilor critici și istorici literari români din anii ’70 ai secolului al XX-lea. Spirit analitic, dar cu apetență istoristă și valențe pentru
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
licean în revista brăileană „Luceafărul literar și artistic”, iar editorial la Cernăuți, cu placheta de versuri Stanțe pentru nemurirea altora (1934). După debut, C. părăsește pentru totdeauna versul și se dedică prozei, la început nuvelei, apoi romanului. Primele încercări, în descendența lui Gib I. Mihăescu, modeste ca intrigă și stil, descriu cazuri psihice bizare, personaje și întâmplări stranii, în care eroticul joacă un rol important. La miezul nopții va cădea o stea (1957), reeditat de multe ori și tradus în numeroase
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
în literatura de specialitate sub denumirea „efectul Comoroșan”, ceea ce i-a deschis o carieră internațională desfășurată în universitățile și laboratoarele din Europa, SUA și America Latină. Este membru de onoare al Academiei Române. Pentru biografia artistică a lui C. este de reținut descendența creatorului de ficțiune din familia slujitorilor științelor exacte. Dar mai sunt de reținut și întâlnirile lui cu Jorge Luis Borges și Constantin Noica, cruciale pentru simbioza dintre literatură și cultura filosofică. Literatură începe să publice în 1993: volumul de povestiri
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]