462 matches
-
idiomuri diverse și necultivate. Apărarea limbii și a ortografiei a rămas multe secole câmpul de bătălie al academicienilor. Chiar și astăzi, în pofida faptului că limba nu se mai lasă dusă de nobilele mâini în direcția socotită bună, ca și în pofida desconsiderării ortografiei, Academia încearcă, dacă nu să-și impună regulile, ca altădată, măcar să însoțească, e cuvântul autoarei cărții, evoluția limbii. Procesul de simplificare a ortografiei, pe care Academia și l-a propus de mai multe ori, a eșuat de fiecare dată
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5030_a_6355]
-
structură) presupune un procustianism. Numai increatul sau haosul beneficiază de o deschidere infinită. * Talentul conține și puterea de-a jertfi o exactitate minoră, de tipul fișei statistice sau al imaginii fotografice. * Omenirea a ajuns a spori alarmant, asemenea unui virus. * Desconsiderarea istoriei este măcar atît: o impolitețe. * Deosebirea dintre a-ți lucra spiritul (Proust) și a ți-l prelucra (Valéry). * Sînt momente cînd ești atît de puțin adecvat la expresie, încît pînă și laconismul densității îți poate părea redundant. * Orice scriitor
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
despre care vorbește cu efectivă mândrie. După ce desenează harta poporului român, a României Mari, prin creatorii ei cei mai semnificativi, unii, strălucite spirite tutelare ale nației, el încheie Prefața citată cu admirabila frază: "Și după toate, după o prea lungă desconsiderare de noi înșine, e timpul de a striga cu mândrie, împreună cu Miron Costin: «Nasc și în Moldova oameni»" Reluând mai târziu, după 23 aug. 1944, conceptul de specific, G. Călinescu va veni cu noi precizări utile, distingând între acesta și
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
este, de-a dreptul, delabrant; îi inculcă pruncului, ca un clișeu, ca un fel de hologramă aproape indestructibilă, două noțiuni: furtul și minciuna. Cățelușul fură, este prins asupra faptului dar, el este un șmecher, are tupeu, este îndrăzneț, jură (câtă desconsiderare față de noțiunea de jurământ!) cu nerușinare că nu este adevărat. Rezultatul? De fapt chiar îndemnul: fură cât poți (fie el furt de subzistență, fie furt calificat) și, extrem de important, neagă faptul respectiv, pentru că astfel captezi simpatia celorlalți (Ce deștept este
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
mai mare decît balamucul. Boemul are o natură cu precădere sociabilă, ahtiată după reuniuni mondene. Dar care sunt trăsăturile boemului? Prima e optimismul ferm, alături de buna părere de sine. Mai precis, boemul e subevaluat în afară și supraevaluat în interior. Desconsiderarea de care are parte în ochii semenilor e direct proporțională cu sentimentul valorii intime. Cu cît e mai disprețuit cu atît e mai încrezător în steaua proprie, convins fiind că e chemat să atingă scopuri mărețe. De unde și verdictul lui
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
eschatologicul se găsește în imediat: sfîrșitul lumilor ține de iminență). Într-un timp al „pesimismului ironic”, directețea sistemului cultural liniar nu mai domină și nu mai controlează „codul natural”, căderea „axiomei ontologice a progresului istoric” duce la negarea, adică la desconsiderarea valorilor trecutului, la relativizarea tabloului axiologic de mîine, cu atît mai mult cu cît chiar știința ne arată că principiul cunoașterii este nu doar instabil, ci mult nesigur. După Nietzsche și, pe urmele acestuia, după Heidegger, din moment ce cuvîntul este făcut
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
bat ca chioarele, între ele, și se distrug unele pe altele, pentru întâietate. Un Univers Nou în care Omul desăvârșit, în fine, spiritualizat, după crunta sa aventură animalică, întoarce senin și celălalt obraz, când primește o palmă. ( Socotind, probabil, o desconsiderare, dacă nu i se dă încă una...).
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
în caleașcă. Când a ieșit fiul cel mare, i-a zis: - Amadeo, vrei să ne faci onoarea de a încuia tu pentru ultima dată? Propunerea l-a făcut pe Amadeo, pe atunci un copil de zece ani, să uite de desconsiderarea de care avuseseră parte broaștele sale țestoase. A luat cheia și cu un aer de adult a încuiat de două ori, pentru totdeauna. Apoi, au urcat amândoi, mamă și fiu, în caleașca unde îi aștepta Concha cu Violeta în brațe
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
pe propriile-i picioare. "Singurul magister pe care îl acceptă acest adolescent revoltat pe toți și pe toate - un stăpîn față de care este cum nu se poate de obedient - este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului". Apelul naeionescian la viață, prin desconsiderarea cărților, însă nu înainte ca acestea să fi fost parcurse cu rîvnă, pare a fi rodit la prematurul insurgent, pe un sol neîndoios consubstanțial. Aceste pagini juvenile reprezintă eboșe ale personalității ce se va forma. Tînărul nesupus avea impresia că
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
demersul lor limitativ, cu pretenții de soluție ultimă. Tendința de monopol a structuralismului, bunăoară (la ale cărui rigidități au renunțat chiar și promotori ai săi de marcă, precum Roland Barthes sau Tzvetan Todorov, la noi Mihai Zamfir), a dus la desconsiderarea tradiției critice (nu doar E. Lovinescu și G. Călinescu erau socotiți "depășiți", dar pînă și un Gaston Bachelard a fost bătut pe umăr condescendent ca un "frumos pensionar al ideilor literare"). Concomitent, afirmarea dificilă a tinerilor autori de la finele "epocii
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
când îmi hotărâsem chiar programatic lecturile spre o literatură de tip intelectualist în dubla filiație a lui Proust, dar și a literaturii confesive (care ar fi putut fi numită gide-ană, căci, de fapt, pe aceasta nu o cunoșteam încă) și desconsiderarea față de autorul Falsificatorilor de bani mi-o inculcase Camil Petrescu, în care am avut prea multă încredere. (G. Călinescu a introdus în mica noastră literatură critică formula „roman balzacian”, deși el însuși, prozator destul de divers, și-a încheiat cariera cu
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
situarea omului în preajma lui Dumnezeu. Cere omului curățenie, hărnicie, rugăciune, credință, filantropie. Sfaturile autorului nu diferă de recomandările tuturor religiilor mari. Redăm pe scurt cele 10 porunci propuse de Stelian Baboi. 1. Dumnezeu este unic pentru toți. 2. Scârbă și desconsiderare față de neputincioși. 3. Să fim îngăduitori față de truditorii umiliți, și neînduplecați față de neputincioși. 4. Să fraternizăm cu cei dotați cu har divin, energie erotică și sapiențială. 5. Să prețuim operele geniale. 6. Să adoptăm o atitudine ințeleaptă față de noi înșine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
Mircea Cărtărescu - ludicul parodic, seninul oniric, beatnicul insurgent atras de suprarea lism și psihedelic - să ajungă un degustător atât de înverșunat al apocalipsului propriu, a fost nevoie de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De desconsiderarea flagrantă, ostentativă, a spiritului și ethosului artistic. Cine, cum și cât își asumă o atare vinovăție față de, iată, cea mai severă expresie a fragilității noastre? O Vinovăție care ne alungă medicii, ne alienează profesorii, ne exportă absolvenții, ne alterează religia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
face, că în puține nopți, în întuneric, se aude un: "Taci, taci... Clarita! Clarita ! Clarita !" Așteptata promisiune e gata, pentru că Petra cedează. Când după puține zile Apolodoro înțelege ce a făcut, îl năpădește o imensă rușine și un dezgust și desconsiderare față de sine însuși, ajungând la un: "Demisionez! acum sigur da, sigur demisionez!" Săraca Petra! * Voi scrie ceva înainte, un soi de testament? Nu, un act solemn, serios, fără fraze, nici poziții, dar original. Ca să nu se râdă de el după
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vorba de mari scriitori contemporani, s-au întrecut în elogii la adresa lui Pann, devenit un fel de reper cultural pentru secolul al XIX-lea. Avem a face, în acest caz, cu un soi de supralicitare postumă pe măsura ignorării sau a desconsiderării cu care l-au înconjurat pe poet contemporanii săi. A idealiza însă, în secolul XXI, lumea spirituală a lui Anton Pann înseamnă să cedezi unui impuls mai degrabă sentimental sau să împingi snobismul la ultimele limite. Strict literar, ceea ce îl
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
râsete în ochi. . - Cu sănătatea bine. N-am bani! - Cum asta? De la biserică și primărie trebuie să scoți o sumă enormă! . - Nici gând. E o încurcătură cu subvenția. . - Serios? Gulimănescu spuse acest cuvânt cu un ton de surpriză și bruscă desconsiderare. . - La revedere! voi să scape Ioanide. . - Atunci tot e adevărat că Pomponescu a intervenit! . - Tot ce se poate. La primăvară îmi văd de cârpelile mele, și pace! . - Crezi că mai construiește cineva în împrejurarea de față? . - Așa sper. . - Biserica e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oricui mai întîi, însă conferențiarilor la urmă. Pe aceștia îi știa în dependență fatală și prin urmare nu făcea eforturi de a-i cultiva, afară de cazul când unul din ei era pe cale a fi chemat profesor. Atunci Gulimănescu trecea de la desconsiderare la o zgomotoasă demonstratie de prețuire. Agregații erau mai menajați, dar nici cu ei Gulimănescu nu-și putea reprima plăcerea de a-i denunța inferiori. . - Am auzit că ești profesor! zicea bunăoară. . - Da! Sunt profesor de fiziologie vegetală! . - Profesor plin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
disprețuiește, prin urmare, societatea, omenirea, din contră, voiește a o consolida prin construcție. În ciuda propriilor teorii idealist-subiective, arhitectul e un om pentru care "lumea exterioară există", altfel ar fi nonsens năzuința lui de a crea opere care să dureze secole. Desconsiderarea sa privește nu realitatea obiectivă, în ansamblu, ci mediul filistin, burghezia insensibilă la vibrațiile spiritului, chiar dacă în conștiința eroului sau chiar a autorului acest fapt nu se exprimă cu suficientă claritate. Nefericirea e că nonconformismul lui Ioanide se produce exclusiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Titi Ialomițeanu de la o vreme fără gulerul tare obișnuit, motivând că acesta îi provoacă accese de tuse și de sufocare. Tânărul nu știe dacă să ia această familiaritate drept un mod de a-și marca afecțiunea sau ca o mică desconsiderare. Delicatul june se învinovățește însă pe sine pentru tăcerea supărătoare. De bine, de rău, a dobândit totuși l’usage du monde, astfel încât, atunci când sfârșește de examinat bibeloul de Frankenthal, se simte în măsură să aplaneze situația. Doar au trecut câțiva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
replica tăioasă a soției sale : trebuie doar înțeleasă și ea, o asemenea stare predispune femeile foarte tinere, mai sensibile și mai idealiste, la capriții și la întunecări morbide. Ar fi păcat însă ca junele musafir să citească în răspunsul ei desconsiderare sau chiar dispreț. S-au mai întâmplat asemenea momente în care ea să-și arate față de bietul Titi Ialomițeanu lipsa de răbdare și totdeauna el s-a silit a echilibra lucrurile, veghind ca tânărul să nu fie blesat. Gazdă atentă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nereușita ia forma dezonoarei. Când, la întrebarea pe care mi-o pun alții (societatea, opinia publică) privitor la felul în care mi-am folosit libertatea, răspunsul meu este nesatisfăcător - și deci sânt vinovat -, pedeapsa pe care o suport este tocmai desconsiderarea socială. Proasta alegere sau nereușita (eșecul) sânt plătite aici sub forma unei sancțiuni profesionale (sînt retrogradat sau îmi pierd slujba), etice (oprobriul) sau a uneia juridice (de la amendă până la pedeapsa penală). Proasta folosire a libertății în spațiul social poate fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care "mi-am jucat" viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi putut face altfel) și disperarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ei nu prea țin cont de aceste obligații; mai mult de jumătate dintre persoanele chestionate nu le respectă. Vom constata, în cele din urmă, că această creare a liniei bugetare de „drept la copie” merge în paralel cu o desconsiderare a metodelor și o mai mare creativitate sau secvențialitate a privirilor de ansamblu și a presei „veghetoare”: ce tip de articole să exploateze, prin ce servicii în întreprinderi, în funcție de care destinatari și cât de des, pe ce cale, pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ales a celei „canonice”. Am vedea mult mai bine de ce, în ciuda egalității formale și a „ucazurilor” egalitare în privința genului date via U. E, băștinașul mioritic, fie el și „om de cultură” (alt sindrom țărănesc), nu lasă din poziția sa de desconsiderare intelectuală și politică față de femei și feminin, deh, „minte scurtă, poale lungi” (Eminescu), „nulități simpatice” (Cioran), „sinea pasivă și germinativă” (Noica). Probabil iarăși va spune vreun intelectual de mare succes că feminismul este „un denunț”. Misoginismul în schimb este absolut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sau Ana Pauker... Când voi vedea că analogiile se fac de ambele părți, o să consider că ține de libertatea de exprimare. Când e vorba însă de unidirecționare, nu este libertate de exprimare, e libertate de exprimare misogină, ca să elimini prin desconsiderare o categorie întreagă: femeile. Greșeli face toată lumea. Hildegard Puwak, de exemplu, a fost departe de a fi cel mai corupt personaj din Guvernul PSD. Dar când a fost vorba de aruncat un corupt peste bord, ea a fost aleasă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]