821 matches
-
rău, ca altădată. Căută un moment când nu era nimeni prin preajmă și scoase din buzunar briceagul de care nu se despărțea niciodată. Se opri în fața unui Moskvici răpciugos și meșteri la portiera din dreptul șoferului până reuși să o descuie. Se furișă în mașină și scotoci prin interior, înfrigurat. în cele din urmă, dădu peste ceva. Era un pix negru spart. Mâzgăli apăsat în palmă, mi jindu și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de jur împrejur. Nu vedea nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe scaunul șoferului un pachet de ți gări străine deja desfăcut. Descuie cu grijă, sustrase cu dexteritate două țigări din pachet și închise la fel de grijuliu portiera, îndepărtându-se fără grabă de mașina pe care luceau câteva boabe de rouă, ca niște urme de transpirație incitată, și aruncând țigările un minut mai târziu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
berea rece îi făcea bine la răceală sau, cel puțin așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unui liceu oarecare, unde se ținea olimpiada, se risipise ca prin farmec. îi făcea bine să stea la masă cu ea și să vorbească amândoi, proto colar și totuși familiar, despre un roman nescris, despre ficțiune și realitate. Clara îi descuiase o ușă neștiută dinăuntru și l invitase într-o poveste unde el era personajul exemplar. Totuși... unde naiba dispăruse Clara? Scoase din buzunar caseta cu Rick Wakeman pe care i-o dă duse Georgiana și o vârî în casetofonul de pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un om să stea agățat vertical de o stâncă sau de un vis? Uite că nu poate. Cade. Sună prelung la sonerie, pentru că tatăl ei auzea mai greu, avea un început de surzenie. Așteptă câteva clipe, dar, neauzind nici o mișcare, descuie cu cheia de rezervă, pe care o purta întotdeauna la ea. Domnul Martin ședea strâmb într-un fotoliu, în pijama. Zăcea acolo cu ochii închiși și cu un surâs livid pe chip, cu sonorul televizorului dat foarte tare. Era nebărbierit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea un sunet neașteptat din spatele mașinii s-ar fi lăsat imediat jos sau s-ar fi ghemuit pe pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la iveală minciuna afirmației soldatului cum că nu mai fusese nimeni În apartament după el. Așadar, acum ei - oricine erau „ei“ - știau că Brunetti luase drogurile din apartament și că nu spusese nimic despre asta. Intră În clădire și deja descuiase cutia poștală când Își aminti că Paola trebuia să fi venit acasă cu ore În urmă și trebuie să fi verificat poșta. Începu să urce spre casă, bucurându-se de primul cat, jos și cochet, vestigiu a originalului palazzo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
casă, bucurându-se de primul cat, jos și cochet, vestigiu a originalului palazzo de secol XV. În capăt, scările coteau la stânga și continuau mai sus, În două rampe abrupte, spre etajul următor. Acolo Îl aștepta o ușă, pe care o descuie și o Închise În urma sa. O altă rampă de scări, acestea periculoase și abrupte. Se Încolăciră În sus și-l purtară spre ultimele douăzeci și cinci de trepte până la ușa apartamentului său. Descuie ușa și intră, În sfârșit acasă. Îl Întâmpină mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
următor. Acolo Îl aștepta o ușă, pe care o descuie și o Închise În urma sa. O altă rampă de scări, acestea periculoase și abrupte. Se Încolăciră În sus și-l purtară spre ultimele douăzeci și cinci de trepte până la ușa apartamentului său. Descuie ușa și intră, În sfârșit acasă. Îl Întâmpină mirosul de mâncare gătită, aromele amestecându-se Între ele. Astă-seară putea distinge aroma vagă de dovlecel, ceea ce Însemna că Paola făcea risotto con zucca, disponibil doar În anotimpul acesta, când dovleceii barucca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se afla În grija locotenentului Scarpa, un sicilian cu față inexpresivă pe care-l adusese Patta cu el de la Palermo și care era de-o loialitate cruntă superiorului său. Scarpa era cel care Încuia biroul la șapte treizeci și-l descuia la opt treizeci dimineața. Tot el verifica ce se afla pe masa superiorului său când descuia biroul. — Apreciez asta, Vianello, zise Brunetti când citi primele două paragrafe ale raportului, care explicau În amănunt ce intenționa să facă În cursul Întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu el de la Palermo și care era de-o loialitate cruntă superiorului său. Scarpa era cel care Încuia biroul la șapte treizeci și-l descuia la opt treizeci dimineața. Tot el verifica ce se afla pe masa superiorului său când descuia biroul. — Apreciez asta, Vianello, zise Brunetti când citi primele două paragrafe ale raportului, care explicau În amănunt ce intenționa să facă În cursul Întâlnirii cu Ruffolo și de ce credea că e important ca Patta să fie ținut la curent. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
adâncă, porni iute spre un dulap metalic în care își ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el un anume specific național care nu se descuia decât cu cheia aceea cu capăt triunghiular. Cotrobăi prin dulap și începu iarăși să arunce cu sudalme, îndârjit: "Băga-mi-aș picioarele în creierii mei dă papagal bou, care sunt io! Ce dreacu' oi fi făcut cu sticlele alea două
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și îi făcu semn lui Iakov Borodonici, ducându-și o mână peste gât și arătând înspre lumină. Iakov Borodonici se uită la el, stupefiat de brutalitatea gestului. În cele din urmă, clipi cu ochii larg deschiși și stinse lumina. ă Descuie ușa și apoi dă-te la o parte, veni comanda lui Salitov din întuneric. Ei așteptară în timp ce Tolkachenko se chinuia cu cheia. Voiau ca rotirea cheii să dureze o veșnicie și pentru moment chiar părea că va dura. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să zică nu - ar fi fost și necioplită, și neprietenoasă. Neil fusese sprijinul ei absolut și nu putea să se poarte urât cu el doar pentru că avea o problemă cu ideea de a-l lăsa să intre în apartamentul ei. Descuie ușa de la bloc împingându-și valiza mică (dar burdușită) înăuntru. Ar fi trebuit să-ți iei un geamantan mai mare, observă el. — Încerc să iau cât mai puține bagaje, îi spuse ea apăsând pe butonul liftului. Dar n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu tocmai... Îl privi jenată când liftul se opri la etajul ei. — După ce m-am despărțit de tine, am început să am problema asta. —Aha. O urmă afară din lift pe holul scurt în capătul căruia se afla apartamentul ei. Descuie ușa și o împinse. Intră șontâc-șontâc, și Neil o urmă. Se uită în jurul lui mirat. —E foarte ordonat, spuse el trăgând draperiile de la geamurile din sufragerie. —Pardon? — Ordonat și curat, repetă el. E foarte ordonat și curat. Locuința noastră n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
legat de frâu, Cu frâul legat de brâu. ................................... Du-te, maică, și să vii, Că tot oi fi printre vii". Bătrâna pleacă. Răscolește gunoiul cu o sapă, descoperă un zid, apoi patru uși de stejar pe care trebuie să le descuie. Roșu era încă sub pământ o orbește cu frumusețea lui. îi pune în jgheab jăratec și apă rece, îl spală cu vin, îl acoperă cu cioltarul de argint și nu uită pernița brodată. Roșu spune: Că v-o fi, babo
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să se ducă la un moment dat până la părinții ei cu o treabă, și lasă casa pe mâinile bărbatului. Îi dă cheile celor douăsprezece cămări, de unde duhurile - servitori scoteau mâncare, și-l roagă să nu încerce, doamne ferește, să o descuie pe cea de-a douăsprezecea. În lipsa femeii, tăietorul face o inspecție prin cămări. În unsprezece dintre ele, descoperă minunatele provizii din care trăiau de atâția ani; munți de orez, de zahăr, de sare și așa mai departe. Uitând de recomandarea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
provizii din care trăiau de atâția ani; munți de orez, de zahăr, de sare și așa mai departe. Uitând de recomandarea femeii (căci nu pot să cred că a fost vorba de curiozitate la un bărbat adevărat!Ă, încearcă să descuie și a douăsprezecea ușă. Nicio cheie nu se potrivește; una e prea mare, alta e prea mică. Totuși, într-un târziu, o cheie din șirag intră în broască. Înăuntru, nimic. Doar pe peretele din fundul cămării goale, o fereastră. Lipinduși
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
alături de securea și fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvânt, geam deschis / Câmpul între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sânul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră în mine ca un tren în gară” - sunt doar câteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rândul lor, cărțile următoare abundă în astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
locutor pare situat mereu la o răspântie de drumuri, în centrul unei simbolice roze a vânturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi câmpuri de secară”, „zboruri întretăiate în cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface în vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
formulare a lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore în dicționar, ci numai în discurs”, insistând asupra caracterului predicativ al metaforei. Când, în Invitație la bal, citim versuri precum: „Surâsul îl porți ca pe un alpenstock”, „Arterele mi le descui ca mănușile”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Afișe dinții tăi, mâinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele nu sunt tocmai absurde, atât doar că trăsăturile comune ale
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cel puțin trei saptamani și vei sesiza în această perioadă multe schimbări: un nivel mai crescut de energie, scădere în greutate (sau creștere, după caz), o reducere a tulburărilor digestive, ameliorarea problemelor cronice de sănătate. Grupul sanguin este cheia care descuie ușa spre misterele sănătății, bolii, longevității, vitalității, echilibrului emoțional, ea determina rezistență față de boli, eficiența cu care ardem caloriile, răspunsul la stres și însăși personalitatea noastră. Fiecare grup sanguin conține mesajul genetic al alimentației și comportamentului strămoșilor noștri. Istoria umanității
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
elementele atmosferice, tulburând puțin registrul realist: "Un nor din cei transparenți, de departe, veni cu bobârnace spre ea. Și-o însoți până la garsonieră" (p. 115). "Un nor dolofan de departe trăsese zăvorul, intrase. Avea să iasă spre unsprezece, când Eman descuiase ușa ușor." (p. 137). "Vreme de trei zile, nori întunecați se buluciră în cameră. Sabina nu reuși să-i alunge, așa cum nu putu să vorbească. Dezolarea erupsese ca un vulcan." (p. 214). Senzațiile ambigue și marile emoții ale tinerei protagoniste
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]