802 matches
-
fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în stradă, Velleius Paterculus se oprește dezorien tat la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Împreună cu Hogan. Ciocănirăm la ușa lui Jack. Ei erau În cameră și discutau. — Încă o clipă, se auzi vocea cuiva. — Mai las-o dracu’ de treabă, spuse Hogan. Dacă vreți să mă vedeți, mă găsiți În birou.. Auzirăm cum cineva descuie ușa. Era Steinfelt. — Intră, Hogan, spuse el. Să bem ceva cu toții. — Ei, mersi de invitație, spuse Hogan. Intrarăm. Jack stătea pe pat. John și Morgan se așezaseră pe două scaune. Steinfelt stătea-n picioare. — Da’ știu că sunteți niște băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse doamna Garner. Caii trăgeau greu prin nisip. Joe zvârli din bici În Întuneric. — Hai, trageți ca lumea. Mâine tre’ să trageți mai tare de-atât. Coborâră dealul Încet, În hurducăielile căruței. Când ajunseră la fermă coborâră cu toții. Doamna Garner descuie poarta, intră și se Întoarse cu un felinar. Carl și cu Nick descărcară lucrurile care erau În spatele căruței. Frank se urcase pe capră ca să bage căruța În hambar și să dezlege caii. Nick urcă scările și deschise ușa de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nopți de la... fericitul eveniment de a ne fi cunoscut. Carol tăcu câteva minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am luat bomboane și jucării din comoara lui, da. Și apoi, s-a supărat. Și în peșteră avea și un castel, în care ne-a închis... Dar noi aveam ceva care avea aproape forma unei chei. Și am încercat să descuiem lacătul. Și am reușit. Și am luat comoara și am luat un seif din banii din comoară și am ascuns-o acolo. Și așa am rămas cu comoara. Iar Uriașului i-am făcut o poțiune care îl va adormi pentru
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nopți de la... fericitul eveniment de a ne fi cunoscut. Carol tăcu câteva minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lungul săptămânii lucrătoare sau al anului. Pe scurt, aparțin acelei specii de pustnici literari care pot fi ușor constrânși sau tiranizați prin poștă. Fiecare dintre noi are un punct de la care începe exasperarea, or eu nu mai pot să-mi descui cutia poștală fără să trepidez la gândul că, printre reclamele de echipament pentru fermă și facturile de la bancă, o să găsesc cuibărită o carte poștală lungă, elocventă, amenințătoare, de la unul dintre frații sau una din surorile mele, dintre care doi, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oraș cu condiția expresă de-ai trece Carlei supărarea ce dura de cam multă vreme... Treptat, pe măsură ce se apropia de locuință, mersul Îi era tot mai nesigur În timp ce mâinile i se pornise pe o tremurătură enervantă, extrem de vizibilă. Încercând să descuie ușa, scăpă În câteva rânduri cheile jos, ca după alte Încercări nereușite să acționeze butonul soneriei. Nu așteptă prea mult și Carla deschise cu violență ușa, după care o Închise cu o smucitură, făcând zgomot. Era nervoasă, hotărâtă să-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nevoie...! Programul ordonat se termină cu o rapiditate uimitoare. Imediat Liberul șef de cameră, Îi alinie de-a lungul paturilor Într-o tăcere de priveghe În așteptarea numărătoarei care nu Întârzie să vină. Se auzi zăvoarele: aceste zăvore Medievale erau descuiate special cu zgomot, pentruca arestații să realizeze cu certitudine poziția lor umilitoare În care se aflau, iar câțiva gardieni deschise ușa masivă din metal intrând Înăuntru, În timp ce Liberul șef de cameră strigă un puternic,”Atențiune”...! obligând arestații să stea nemișcați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rușinat, că da, cam așa ar fi. Sheba i-a spus că era un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit să-l semneze. Stai o clipă, a zis ea. S-a dus și a descuiat atelierul, a intrat înăuntru, a luat desenul din sertarul de jos al sertarului ei și i-a zis: — Nu vrei să-l semnezi acum, pentru mine? Connolly, care stătea în ușa atelierului, se uita la ea nedumerit: — De ce, Miss? Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și simpatica pălărie peruviană pe care o purta în acea iarnă. Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind pe bicicletă: — La revedere! a strigat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de bolta cerească Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pînă se Întoarce taxiul. Dar dacă umbra ei nu va apărea la fereastră, așa cum mă așteptam ?... Imposibil! Trebuie să apară. Mă Îndoiam de existența acelui „frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam să urinez și nu Îmi mai puteam stăpîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cârciumii, în surdină, ușurel și discret: Leliță cârciumăreasă, Iubesc femeia, două cântece legionare și „Internaționala a doua”. Ceremonia oficială a fost tare frumoasă. City Hall este o fostă filatură transformată. Ofițera Stării Civile a venit la 2 fără 5, a descuiat Primăria, a oficiat căsătoria lângă un fost copăcel de interior (un copăcel oriental al vieții), crescut imprevizibil mult peste normal, un fost bonsai care și-a uitat condiția și și-a făcut de cap. Dragoș era emoționat și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spun efectiv amețitoare: la puțin timp după ce am obținut slujba, soră-mea Rachel, care locuia de ani de zile la New York, a venit într-o seară la mine la birou după ce plecase toată lumea, să vadă dacă exagerasem. Și când am descuiat dulapul și i-am arătat raft după raft, unde erau aliniate creme de față și produse pentru tenul gras, și batoane corectoare, și lumânări parfumate, și geluri de duș, și fonduri de ten, și farduri, și..., a rămas cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa de tare încât m-am temut că o să vomit. Chiar dacă mi-a luat Rachel bagajul, să urc trei etaje cu genunchiul meu beteag a fost o încercare, dar de îndată ce am băgat cheia în broască- și Rachel a insistat să descui eu, nu ea -, am auzit pe cineva înăuntru și aproape că m-am încovoiat de ușurare: era încă acolo. O, slavă Domnului. Doar spre a descoperi, însă, că acel cineva era Jacqui. Grijulie, venise ca nu cumva să mă întristeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în aer. N-aveam să mă deranjez să deschid cutia poștală. Ce îmi păsa că primisem corespondență? Dar ceva mi-a spus să deschid cutia. Apoi, imediat, o altă voce mi-a spus să plec. Dar era prea târziu. O descuiam și acolo, în cutia poștală, mă aștepta o scrisoare, care îmi era adresată. Ca o bombă miniaturizată. Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât mai mult când mi-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mecanism de supraviețuire. în același fel își alungase Virgil Jones trecutul din minte. Coborâse de pe munte și uitase grozăveniile cumplite de care fugise. Ele erau încă acolo, zăvorâte în mintea lui, dar Virgil nu le vedea. Acum, de dragul lui Vultur-în-Zbor, descuiase închisoarea și, întocmai ca spiritele incontrolabile ale Pandorei, amintirile îl năpădiră, zgâriindu-l dureros atunci când ieșiră la iveală. Uitase durerea. Amorțise atât de tare și atât de mult timp. La început se gândise că Vultur-în-Zbor ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
om de încredere! O să te fac prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să distingă doi bărbați, amândoi maturi, ce jucau dame cu niște piese de șah. Unul din ei era domnul Page. El sări în picioare alarmat și se proțăpi între ei și celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-mă ridicol de impresionată. Tot ce voiam era să stau jos pe canapea și să frunzăresc paginile revistelor ilustrate și să uit de ceea ce trebuia să fac. Mi-a fost greu să ies pe ușă, să merg pe stradă, să descui dubița și să conduc mai departe. Frumusețea zilei mă moleșise și ea, călduroasă și înmiresmată, cu cerul albastru și senin. Birourile firmei de relații cu publicul la care lucra Baby erau pe o alee mică de pe strada Bond. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Trebuia doar să aflu unde era ascuns (într-unul din ganguri, poate cel dintre cinematografe sau cel al Primăriei), să mă prezint, să spun cine sunt și ei îmi vor da servieta. Apoi aveam să mă întorc acasă, aveam să descui ușa garsonierei, aveam să mă prăbușesc în pat, să dorm mult, zile, luni, ani și, când mă voi trezi, eram plin de certitudinea că aveam să reiau viața și istoria mea exact din momentul în care începusem să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
A stat câteva clipe prăbușită în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am făcut-o. Și eu cred că voiam. Trebuia s-o terminăm odată și odată... Am coborât. Portarul ne-a descuiat ușa. Ne-a privit întrebător. Bănuia probabil ce făcuserăm în facultatea pustie. Am condus-o până în stația mașinilor. I-am spus să mergem pe Bulevard, până la tramvaiul de la Cișmigiu. De-acolo luam eu tramvaiul spre casă. Adeseori făceam împreună drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a trezit de mai multe ori clănțănind din dinți, așa că se duce mai Întâi spre dulapul metalic pe care-l descuie cu cheia din buzunarul pantalonilor. Își ia ceasul de pe raftul de sus și-l privește. E ora două! Abia În timp ce-și leagă cureaua ceasului peste Încheietura mâinii realizează că nu poate fi ora două acum când se luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
subțirel, peste celelalte trei cămine, unul de băieți și două de fete, Își imaginează că și colegii lui de acolo se ocupă cam de aceleași lucruri la ora asta, Își amintește brusc de ceva și reintră În holul de la parter. Descuie camera În care stau pedagogii peste zi și supraveghează intrarea, scoate din dulapul cu geamuri un fierbător și o pungă de hârtie cu Încă puțină cafea măcinată pe fund, o cană mare de lut și o cutie de tablă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fetele până la ușa căminului? Popescu izbucni În râs și răspunse: — Poate că nici nu mă cheamă Popescu. Era vorba, desigur, de recentele lui investigații. Fata era probabil la curent cu ele, pentru că râse și ea cu aceeași degajare. În timp ce Grințu descuia ușa camerei de supraveghere și-i poftea pe amândoi Înăuntru, Popescu făcu prezentările. Pedagogul Încercă să-și repare impolitețea sărutându-i mâna fetei și Întrebând-o apoi dacă nu vrea o cafea. Scenariul lui continuă În timp ce urca scările spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]