532 matches
-
acum dormea văduvă, de treizeci și trei de ani și frumoasă. Vilma Îl aducea pînă aici În fiecare dimineață, În jurul orei unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainta acum pe fundul unui lac secat, În care drumul se preface În drumeagul-pe-care-timpul-l-a-șters și Mercedesul suferă ducînd dorul marilor autostrăzi. Arminda parcă atunci se trezește și Începe să se foiască pe canapeaua din spate, iar Julius la Început e descumpănit, nu-i vine să-și creadă ochilor, nu știe ce sînt, desigur, sînt căsuțe, desigur, totul s-a umplut de căsuțe În stilul Înălțată-cu-mîna-mea, chiar dacă din cînd În cînd se repetă cîte o casă În stil vilișoară, aparținînd probabil vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de solfegii și se Întoarse la Academia de muzică să și-l ia. Intră În tăcere și găsi totul cufundat În Întuneric, „ce să fac? se gîndi: trebuie să vină alt elev și Frau Proserpina a plecat, ce ciudat“. Stătea descumpănit lîngă ușă, cînd deodată o scîndură din podea scîrțîi sub picioarele lui și pianele se luminară din nou brusc, făcînd să se vadă bine acel colț al vestitului auditorium: nepoata lui Beethoven croșeta un șal. „Mi-am uitat caietul“, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prost deloc, adoptă o atitudine contemplativă. La fel făcură și alți cîțiva, printre care și Julius. Nu statura lui Fernandito i-a adus În această stare de expectativă, ci mai curînd Înfățișarea lui furioasă și tăcerea la fel de furioasă, care Îi descumpănise. Bomba cu efect Întîrziat era gata să explodeze Într-o dimineață, la cîteva săptămîni de la venirea lui Fernandito. Dar din nefericire incidentul n-a avut semnificația pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar Julius o luase la dreapta, nu se mai vedea pe coridor, nici el nici ea n-o să-l mai vadă de acum Încolo... Frau Proserpina ieșise pe ușă, silindu-l să se dea la o parte și se uita descumpănită spre golul Întunecos al coridorului. — Școala s-a terminat pentru tine! strigă, pentru ca Julius să știe că din pricina lipsei lui de talent era silită să-l dea afară. O femeie aprinse lumina din camera ei și ieși la fereastra dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl privi zîmbitoare și abia după aceea; cînd camioneta intrase, rămase descumpănită, gîndindu-se că tînărul ăsta blond nu putea fi unul din băieții stăpînilor. În urma camionetei intră Bobby cu Volvo, dar ea au reuși să-l vadă fiindcă Universo o descumpănise și mai tare spunîndu-i că n-o lasă să intre În palat. Se certară o bună bucată de vreme. Universo voia să știe cine era Nilda și Nilda voia să știe cine era Universo. Amîndoi se simțeau la fel de Îndreptățiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
omoare Îndată după aceea, prin toate mijloacele imagmabile, reuși să se convingă de faptul că În cameră nu era nimeni; respiră adînc și prelung și deschise ochii, izbutind astfel să constate că și globul: uriaș și monstruos rămăsese afară, complet descumpănii; de ușa trîntită În nas pe neașteptate și cu atîta obrăznicie. Susan se urcase și ea În dormitorul ei. Dar, În timp ce se schimba pentru a se face mai frumoasă ca niciodată și a-i cere lui Juan Lucas s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cu atîta obrăznicie. Susan se urcase și ea În dormitorul ei. Dar, În timp ce se schimba pentru a se face mai frumoasă ca niciodată și a-i cere lui Juan Lucas s-o ducă În Europa chiar mîine, se gîndea descumpănită la sărutul rapid pe care i-l dăduse Julius cu cîteva clipe Înainte, cînd au intrat În palat Se gîndea și iar se gîndea biata Susan, se gîndea complet distrată, din pricina asta avea să greșească parfumul. În mod nedeslușit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
optsprezece serbări În optsprezece seri consecutive. (Zscharnack: „Teribil de incestuos, dar să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mereu ai încercat, copila mea, să mă încredințezi că nu există mijloc de a scăpa din ghearele zeilor. Mereu ai căutat să mă faci să mă supun lor. Și eu mereu am stăruit în revolta mea împotrivă-le (III 2). Descumpănit pentru moment când află detaliile cursei întinse de nemuritori, Oedip se simte îndreptățit să-i arate din nou Antigonei că nimeni nu se poate bizui pe justiția divină : De câte ori ți-am spus că dreptatea pe care o zămislesc ei e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
DUI 84901, rămase fără raport de Încheiere În Operațiunea Venus, GOT 0544/225, perseverează să distrugă orice semn că Malin a fost asasinat. Indicația NK/003.47/K.AA/CC 113, poz. 4 se vrea eradicată din patrimoniul ucigașilor. Mă descumpănește, totuși, inversarea a două imagini de conduită politică: * regimul Împotriva căruia am luptat, cu convingere, mi-a asigurat o locuință (În fond centrul vieții), În timp ce statul democratic, de drept, pentru care am luptat, mă aruncă În stradă. Deci, sacrificiile făcute
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
între gladiatori. Îl calcă pe nervi călărețul. Nu-și mai vede capul de câte probleme are, toată responsabilitatea acestei părți a spectacolului apasă pe umerii lui, iar bâtlanului ăstuia cu picioroange lungi îi arde să pună întrebări prostești. Vittelius clatină descumpănit din cap, ezitând să răspundă. — S-ar putea măslui luptele dacă nu sunt de față, insistă Rufus. Gândește-te la pariuri, la câți bani s-au dat pe ele. Procuratorul se decide: — Am să-i dau ordin lui Ganymedes să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește descumpănit ochii căutând să pătrundă cu privirea printre grupurile compacte din spate. Zadarnic. Îl zărește în schimb pe Asinius Gallus, ținându-și băieții pe după umeri. S-a așezat strategic în apropierea Agrippinei și a lui Germanicus. Doar se laudă peste tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum tânăra sa parteneră înghețase de spaimă când el își făcuse apariția în spatele ei și o strânsese de gât cu funia. Nici măcar nu bănuise că cineva o aștepta după colț de jumătate de oră. Apariția foarte rapidă a poliției îl descumpănise puțin. Dar, ca orice artist care se respectă, avea pregătită o ieșire triumfală, pe care o executase perfect. Își termină micul dejun, duse ceașca din care băuse ceaiul în bucătărie, o spălă cu deosebită atenție și o lăsă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și diverse accesorii. Aerul era prea prețios pentru a fi risipit, așa că așteptară cu nerăbdare ca oxigenul să fie inhalat de nava lor. Apoi ușa externă intră la loc în cocă. Ceea ce văzură dincolo de hubloul sasului capsulei de salvare îi descumpăni: nici o lumină, nici un semn de viață. Ușa nu voia să asculte, atunci când apăsară clapele externe ale comenzii de deschidere. Fusese deschisă manual. După ce se asigurară că nu era aer în capsulă, cei trei îl puseră la treabă pe robotul-sudor. Flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai bătrân decât cel din urmă, dar și mai urât. În afară de un anumit număr de puncte comune cu Sulaco, printre care spatele lat, avea brațele unui marinar chior pomenit în vechile povești cu pirați, un nas turtit care ar fi descumpănit și pe cel mai priceput chirurg plastic și o cicatrice oribilă care-i deforma gura și-i impunea un rânjet perpetuu. În acest caz chirurgia estetică ar fi fost eficace, dar el ținea la cicatricea lui ca la ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
știu că anunțul însemna mai mult decât scurtarea unei piese din repertoriu, pentru că după încă un an de muncă, au produs o modificare de paradigmă muzicală. Nu puțini spectatori ai concertului lor de la ediția din 2006 a Stufstock-ului au fost descumpăniți („ce-au avut băieții de la Luna Amară“); aproape nici una dintre piesele cântate nu le-a oferit rockerilor prilejul să-și inflameze pletele, iar de pogo nici nu mai putea fi vorba. Căpoși, Mihnea și Nick (Făgădar) au perseverat în explorarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală și calm, constant, fără excese sau abandonări trecătoare, să o vezi crescând milimetru cu milimetru și procesul să nu te descumpănească, s-o poți oricând diseca celulă cu celulă, piesă cu piesă și apoi s-o poți reface la loc, să trăiești fără nici o șovăială, din nou, fiecare etapă de vârstă. Reveni peste câteva zile în casa profesorilor Alexe. Purta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
personal, voi să vadă cartea de muncă a urâciosului. Află cu stupoare că, pe lângă zecile de orașe pe unde peregrinase, că de fapt tânărul angajat nu mai era chiar așa de tânăr, avea 34 de ani și acest amănunt îl descumpăni. Când reveni în secție era pauza de masă. Îl căută din priviri pe Urâciosul, îl descoperi retras într-un colț, se așeză lângă el. Ascultă, îi zise, tu ce vrei de fapt de la viață? Urâciosul devora foarte preocupat o conservă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se apucaseră să-i vorbească despre toate cunoștințele din târg, sau despre bolile lor, despre copilul Elenei, despre Ștefan care urma să-și cumpere mașină. Și apoi erau așa de mulțumiți de viitorul ei mariaj încât nu îndrăznise să-i descumpănească, să le paseze îndoielile ei, să-i încarce de griji... A doua zi a servit ceaiul împreună cu tatăl, ei, doi, singuri în camera mare, de o parte și de alta a mesei. Sufletul bărbatului era atât de deschis și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a descumpănit pe bătrînei, dar s-a întîmplat ceva cu totul neașteptat. Rotofeiul Stavri aproape s-a rostogolit către ușă, blocînd-o, în vreme ce August Stoicescu, atît de palid, încît puteai crede că în orice clipă va face un infarct, nu din cauza unei explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit rîsul: " Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea". Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebîndu-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-am căutat pe Dinu și i-am povestit tot, mărturisindu-i că de mai multă vreme aveam coșmare noaptea. El m-a ascultat cu atenție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]