511 matches
-
generează incertitudine. Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o sursă de comic, căci, în cazul unor evoluții neașteptate, ea se poate afla la originea unor descoperiri neprogramate, a unor revelații supărătoare sau a unor înfrângeri ce descumpănesc. Răsturnarea ludică promite să fie comică, dar asta doar în stadiul de proiect. La început. După aceea, orice devine cu putință. În Noaptea regilor de Shakespeare, Malvolio, înalt dregător pătruns de importanța persoanei sale, cade în capcana unei pretinse scrisorele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
despre metodă, fără să dezvolte subiectul În nici un fel; iar În „Meditația a doua”, singura În care face referire la res extensa, ductul discursului său se centrează mai mult pe această noua probă a cogito-ului. Faptul nu trebuie să ne descumpănească. În filosofia carteziană problemele se lămuresc pe măsură ce autorul Însuși și le lămurește. El nu dă rezolvări complete Într-o singură scriere, uneori se mulțumește doar să amintească problema și o abandonează pentru a o relua apoi Într-o scriere ulterioară
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Iată cum înțelepciunea la care lucrează devine un model, dar pentru celălalt, o terapie, de asemenea, pentru celălalt, cu efecte îndoielnice, când e vorba de sine. Dusă parcă până la capăt de Aurel Cioran, experiența (și exercițiul) înțelepciunii prin mortificare îl descumpănește. Singurătatea pe care Aurel Cioran și-o asumă, refuzând să-i mai întâlnească pe ai săi, i se pare un tratament prea sever. Să nu uităm că Cioran însuși făcea cam același lucru cu conaționalii săi, și nu numai cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tot sinceră” (I, 90). Să fie, în spatele ei, orgoliul? Să fie fascinația? Simpla, instinctiva ipocrizie? Să fie neputința? Lui Cioran îi plac, o declară adesea, „temperamentele agresive și contradictorii, violente și sfâșiate, și care prin excesele lor te stimulează, te descumpănesc. Abulia mea are nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși. Ca să se salveze, citește, adesea, cărți despre figuri de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
accese de abandon: „Abține-te să dojenești pe cineva, oricine ar fi, își spune. Dacă oamenii s-ar putea schimba, s-ar schimba. Dar nu pot. Iar tu și mai puțin ca ei” (I, 310). Mai mult, spectacolul furiei îl descumpănește și i se pare oribil. Iată cum i se pare Étiemble, prin intermediul unei scrisori trimise către Brasillach: „atât de otrăvit de ură, că aproape-ți vine să te rogi din dezgust. Într-atât de oribil e spectacolul oferit de cel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la iarnă... patinezi cu ele... te miști puțin oricum... că mereu te plîngi de lipsă de mișcare... Mihai: Da... să patinez... sigur că da... foarte frumos... numai că eu nu știu să patinez... (rîde împreună cu ceilalți, în afară de Alex, care e descumpănit, uluit, la un pas de revolta la care va ajunge) Alex: Cum nu știi să patinezi?! Mihai: Foarte bine. Nu știu să patinez. N-am știut niciodată. Maria: Te cred și eu că nu știi. Păi cînd să fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
război mondial, de aceea se poate vorbi de o dezvoltare dialectică a ceea ce numim esența poeziei. Lucrarea de față s-a născut și dintr-un sentiment de dezaprobare, generat de atitudinea unor profesori din liceele noastre în raport cu fenomenul poetic actual. Descumpăniți în fața sensurilor schimbate în lumea cuvintelor, în fața metamorfozelor petrecute în viața metaforelor și a simbolurilor, și rezistenți la ce este nou, predau capitolele destinate poeziei actuale cu rezerve și cu multă prudență. Maria PAVNOTESCU Experiențe poetice și valori în evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
subdezvoltate: "...Ti-nerilor le plăcea verva lui caustică și entuziasmul, alții îl apreciau în primul rînd pe lansatorul de idei, pe "deschizătorul de drumuri", iar alții prețuiau spiritul său deschis oamenilor. Era și un redutabil partener de dezbateri, care știa să descumpănească printr-o frază mușcătoare și să destindă atmosfera imediat după aceea printr-o vorbă de duh al cărei secret îl avea numai el. Fără îndoială că avea adversari, ca orice om politic, însă foarte puțini dușmani, surîsul său legendar și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Ar fi putut oare marele tribun să împiedice războiul? Întrebare la care este greu de dat un răspuns, dar este sigur că dispariția sa înlătură unul din ultimele obstacole care ar fi putut să stăvilească declanșarea acestui conflict, demoralizînd și descumpănind într-un moment crucial pe numeroși militanți 3. Începînd de acum, ralierea socialiștilor la un război pe care au jurat în mod solemn, în urmă cu mai puțin de doi ani, că îl vor combate, se face în doi timpi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
unui abandon, mai mult sau mai puțin spectacular, a propriilor principii și în contextul unui diluții și a unei reduceri a forțelor lor17. În situația de față, ei se găsesc într-o poziție defensivă față de o mișcare socialistă, ea însăși descumpănită de amploarea acestor transformări la care a asistat. Totuși, pe plan politic, victoria socialismului asupra comunismului este actualmente indiscutabilă. Anul 1989 pare să închidă paranteza deschisă în 1920, iar din punct de vedere politic, concepțiile socialiste prevalează asupra celor ale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
intelectuală și vitală. Nu e vesel, nici nu ne face să râdem și nici nu vrea să fie bine cu nimeni, ne face să zâmbim uneori pentru că ni se pare strălucitor, însă, cănd aplică simțul umorului la propria-i persoană, "descumpănește și enervează", remarcă Cătănia. Ceea ce scrie Sábato este ca un jurnal de scriitor, pentru că reflecțiile sale nu sunt a priori și nici teoretice, ci sunt rodul îndoielilor și al nenumăratelor întrebări pe care și le-a pus, pe masura ce scria ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
reușește să găsească răspunsuri la contradicțiile care apar din ce în ce mai deschis față de alianța cu socialiștii. Aceasta va deveni, din acest moment, fragilă. Grija de a restabili raporturile de forță în sînul uniunii devine repede un scop în sine pentru o conducere descumpănită de schimbarea climatului politic și economic de la sfîrșitul anilor '70. Compromisul istoric Dacă uniunea forțelor de stînga face apel la istoria și la miturile mișcării muncitorești franceze, compromisul istoric italian se bazează pe tradițiile și preocupările democratice și antifasciste ale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o relație specială cu conceptul și realitatea puterii politice. Din păcate, raporturile de forță ale societății poli-tice constituie prea adesea adevăratele determinante ale deciziilor economice. Știința eco-nomică este chemată de multe ori doar pentru a intimida contestațiile și a-i descumpăni pe curioși. Vistieri de curte, numiți "consilieri economici", ei deformează viziunea, învățătura și recomandările pentru a le adapta proceselor și intereselor politice și ideologice. Cunoașterea economică primește "mai mult ca oricare alta impactul ideologiilor, deoarece prin dominația economică oamenii cred
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Decrepitudinea și sentimentul pierzaniei și al absurdului vor fi corolarul depresiei și abuliei în care fusese țintuit. Kloska, prin forța lucrurilor târfa satului, primind în ea masculii mai nărăvași, devine un canal genital de scurgere a spaimelor și surescitării comunității descumpănite de prădaniile și omorurile săvârșite atât de cazacii țariști, cât și de nemții invadatori. Rămânând gravidă, ea naște de una singură într-o casă năruită. Scena, crud-fiziologică și totodată magică, este de-ajuns pentru a confirma marele talent al Olgăi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
moderne, a limbajului ei simbolic, cu forța expresivă a multor formulări, care fac impresie cititorului înzestrat cu sensibilitate artistică.2 Oameni cu formație științifică și, respectiv, umanistă vor fi, în egală măsură, atrași și, totodată, contrariați. Cei dintâi vor fi descumpăniți de lipsa unui demers argumentativ pentru ceea ce vor socoti a fi tezele cărții, ca și de stilul ei aforistic, cei din urmă de pasajele tehnice, care sunt accesibile doar acelora care au cel puțin o pregătire logico-matematică elementară. Și unii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
interese al epocii moderne, orizontul de proiecție al problemelor globale și al destinelor reprezentative, printre care cel al femeii pariziene ocupă un loc bine conturat. Parisul și parizienii fac parte din subiectele majore, care țin de ansamblul literaturii franceze. Totodată, descumpănește bibliografia extrem de modestă a cercetărilor de sinteză despre parizieni și pariziene 1. Paradoxul legat de femeia pariziana constă în faptul că, fiind printre cele mai "portretizate" figuri ale modernității, omniprezentă în literatura timpului, ea nu a devenit subiect de cercetare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
feminină a Parizienei este destul de relativă; fire rece și calculată, ea știe să-și urmărească scopul. Doamna Girardin constată că ceea ce înlocuiește pasiunile în Franța sunt pretențiile, capabile să conducă la revoluții [1986, I, p.564]. Capriciile sunt multiple și descumpănesc în permanență pe cei din jur: "Tout à l'heure, elle ne voulait point, maintenant elle voulait bien" [Maupassant, Notre coeur, p.195]. Puterea și dominația Parizienei nu sunt de natură materială, de aceea banul este pentru ea o valoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
peisajului postbelic european, al anilor douăzeci, asemenea unei "generații pierdute", menite să-și irosească talentul și valoarea intrinsecă într-un univers descompus identitar și social. Ulterior, noțiunea a făcut carieră și peste Ocean, funcționînd ca o "etichetă" culturală pentru junii descumpăniți de Marea Depresiune din 1929, juni forțați să supraviețuiască unui proces de alienare, în anumite privințe mai dur chiar decît războiul. Și fără a fi activ în cadrul grupului ca atare (deși a călătorit de cîteva ori la Paris, din atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
încă patriarhală, dar angajată ireversibil pe calea propriei emancipări, Carol Mihalic de Hodocin constituie, neîndoielnic, un reper inconfundabil al spiritualității românești de la cumpăna celor două lumi, medievală și modernă, în stare să incite, să intrige, ori să uimească, chiar să descumpănească pe oricine s-ar încumeta a-l integra unui curent, unei specii sau vreunei grupări, cu intenția de a-i surprinde și cuprinde totalitatea elementelor definitorii ale personalității sale. Perceput îndeobște ca un deschizător de drum al modernității românești, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
-și strige durerea fără s-o ascundă sub farduri. Jocul trecerilor de nivel, dacă le putem numi astfel, atacă toate aspectele scriiturii, de la vocabular la filo sofia timpului, trecînd prin codurile de încheiere. Într-adevăr, citi torul occidental este cumva descumpănit în fața sfîrșitului romanului Syngué sabour, care, de fapt, nu e unul în sensul clasic al cuvîntului. Întregul univers magic al povestirilor persane e structurat pe finaluri multiple sau încastrate, sau doar sugerate, pentru ca libertatea de alegere a cititorului să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fondul său românesc de toleranță și apetență pentru contradictoriu. Există o mulțime de proverbe, bancuri sau ghicitori populare românești care ating paradoxul, pentru a sugera complexitatea vieții, pentru a introduce un anume relativism ontologic, dar și pentru a șoca, a descumpăni auditoriul, unele mai limpezi, altele mai sofisticate, jucînd pe sensurile concret respectiv figurat ale cuvintelor, iar unele chiar aporetice, construite pe modelul scolasticii medievale (de pildă: Dacă astăzi sunt zero grade și mîine va fi de două ori mai cald
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este mai puternică, cu atât mai mare este sufletul vostru. Cu cât mai ample sunt aripile întinse ale iubirii, cu atât mai mare este cerul ființei voastre” - apreciază Osho. Dacă iubirea înmugurește numai în inima unui suflet însingurat, ea va descumpăni și va ucide liniștea interioară, iar singurătatea va deveni o rană atât de dureroasă, încât poate, uneori (o dovedește acest naratologic), degenera în irațional. Merită a reține câteva dintre subtemele romanului, adevărate fișe psihologice: eșecul conjugal, vulnerabilitatea femeii singure, frica
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
plante de văpaie” și, purtați de vântul sorții, ne răspândim, dar nu întotdeauna într-un loc fertil. Iar tristețea care ne încorsetează pe noi, cititorii, este că singurătatea eroinei devine „creativă”, dar în stil „mortifer” (Vasile Andru), o nocivitate care descumpănește firea. Din nefericire! Suferința Magdei nu este provocată de vreo încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
impresia că eu, gândurile mele, conștiința mea, reprezintă un tot unitar, ceva special, ceva aparte de restul corpului. Acum citeam că totul nu este decât o impresie, o iluzie, iar gândurile nu sunt altceva decât procese fizice și chimice. Fiind descumpănit de cele citite, problema rămânea ne def inită. Îmi amintesc că în adolescență citeam despre Cosmos, călătorii interplanetare imaginare, citeam desp re planete pustii, planete înghețate și întunecate care se află foarte departe de Soare. Planete de pe care Soarele se
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
oraș, episcopul locului, cunoscând faima sfințeniei sale și fiind înștiințat de sosirea sa, a organizat o procesiune pontificală și împreună cu clerul orașului i-a ieșit în întâmpinare. Dar Sfântul Francisc și-a dat seama și i-a spus însoțitorului: «Suntem descumpăniți. Nu vezi că aceștia vin să ne onoreze? Ce ne facem? Roagă-l pe Dumnezeu să ne ferească de rușinea aceasta». Dar el i-a spus: «Cum să facem asta? Este rușinos să fugim și să plecăm. Să facem cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]