608 matches
-
satisfacție sexuală reală nici din fantezii, nici din actul erotic în sine, aceasta provocându-i, mai degrabă, un sentiment covârșitor de rușine și groaza de a nu fi pedepsit, pedeapsa luând la el, mai ales, forma castrării“ (Spievogel, O. „Penisul descumpănit“, vol. p. 909). Spievogel crede că multe dintre simtome își au originea în constrângerile manifestate în relația mamă-copil. Cea mai memorabilă figură pe care am întâlnit-o vreodată Era atât de adânc încrustată în conștiința mea, încât, pesemne, în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
senzații tari. Mă săturasem de improbabilul de care avusesem parte alături de însoțitoarea mea din Grecia și Roma. Nu: pentru a da un sens impulsului care mă determinase s-o șterg cu un avion al El Al, pentru ca dintr-un evadat descumpănit să mă pot transforma la loc într-un om - stăpân pe propria-i voință, conștient de intențiile sale, care face ce vrea, nu ce trebuie - am pornit într-un circuit prin țară, ca și cum excursia ar fi fost plănuită din vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul lui Nicky. Mai mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu mă înțeleg... Da, era foarte pricepută în pat, dar nici cu asta nu m-a convins, dimpotrivă, am înțeles că fără iubire sexul nu înseamnă nimic pentru mine... Vreau înapoi acasă, acasă la tine, la iubirea noastră... Arm tăcea. Descumpănit total, Liviu adăugă: Te-am chemat la aeroport, sub pretextul că zborul cu avionul din SUA mă va obosi foarte tare, pentru că nu voiam să audă fetele discuția noastră. Nu știam cum ai să reacționezi, și în fața lor eu nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
neștiind unde să mă ascund ca să nu râdă lumea de mine. După ce treceau aceste crize - în mod organic, țin să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă simțeam pur și simplu penibil, descumpănit, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și cum de sunt atât de slab. Cum se făcea că bunică-mea plângea și se ușura de toate? Poate fiindcă e atât de bătrână? Dar nu cumva plânsul e, de la bun început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
noi, hazlie și foarte instructivă, pentru că te făcea nu știu cum, mai om, cu o demnitate specială a aceluia care putea rezista mai bine acestor surprize oferite în urma războiului. Pe atunci nu știam să număr decât până la douăzeci. Și am rămas puțin descumpănit când mi-am pus în gând să număr fasolele din borșul făcut de mama. Dar apoi am explodat de fericire când i-am dat de capăt cu numărătoarea, pentru că în borș nu erau decât douăsprezece fasole. Vă dați seama, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
știu cu datorie să nu creadă c-au scăpat dacă l-ați omorât pe percitor. Unde nu s-a găsi parale vă ia vita și țoalele cu doba. Mergeți sănătoși și nu uitați ce zic ! Nehotărâtă, lumea rămase pe loc. Descumpănit și el, Zalomir se înscorțoșă și, prin ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se bălăngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate în stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. Răul își desăvârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fără habar de ce înfăptuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am început să caut claia de păr încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am dat cu ochii de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cheia ei, am insistat eu. Sunt sigură că o voi găsi acolo. — Facultatea e închisă. Cine vă va deschide ? Ați vobit cu prietena dumneavoastră să vă deschidă ? — Nu. Portarul nu e acolo ? — Nu e nimeni acolo. Am rămas pe loc, descumpănită, neștiind ce să fac mai departe cu viața mea. Dacă doriți, pot să vă deschid eu și să verificăm împreună în laborator, s-a oferit el plin de generozitate. Am acceptat cu înfrigurare. — Urmați-mă, a spus polițaiul binevoitor. O
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Pavone nu Înțelese la adevărata ei valoare monstruoul joc de cuvinte, lăsându-se păcălit. Ce-i doi torționari dispăruseră, el fiind lăsat să aștepte plimbându-se prin birouri ce erau goale, toată lumea plecase deoarece programul zilei se terminase de mult...!! Descumpănit, merse la ofițerul de serviciu. „Doresc să vorbesc cu maiorul Huzum...!” „Îmi pare rău, a părăsit incinta instituției cu două ore În urmă...!!” „Bine, bine...Nu v’a lăsat vorbă să-mi dați drumul să plec acasă...??” „În caz contrar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acele sisteme solare În care oamenii se bucurau de existența lor, observă un omuleț mic de statură, oarecum burducănos, venind către el cu mâna Întinsă. „Cer iertare, domnule inginer...!” Pentru moment Tony Pavone nu realiză cine-i individul, privindu-l descumpănit. Figura i se părea cunoscută, când deodată exclamă. „Ce Întâmplare.Buga Niculae...!!” Se priviră iar lui Buga Niculae Îi dădură lacrimile. Merseră În closetul camerei iar Tony Pavone Îi căută privirea. „Bine domnule Buga Niculae, te știam om cu credință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ceaușescu combinat cu ginerele său Emil Gârleanu, dezgustătoare ființe animalice, profitând fără simț de onoare, jefuind la rândul lor visteria țării românești, au refuzat din rea voință să ofere o mână prietenească omului Îngenunchiat și În pericol de moarte...! Intimidat, descumpănit, cu nervii suficient zdruncinați, nu reușea să găsească drumul necesar cosolidării poziției sale În această societate dominată, Înfricoșată de un grup de acaparatori, străini de năzuințele poporului român. Dacă dorea să nu ajungă din nou la Închisoare,urma urgent să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plastic roșu și a început să se uite insistent pe geamul din stânga, ca și cum ar fi văzut pe cineva cunoscut. De fapt, femeia se uita înspre un șofer care flutura furios plăcuța de înmatriculare de la mașina lui sub nasul unui ins descumpănit. Asta era tot. Dar plăcerea de a căsca gura era mai presus de orice. „Badaud“ vine din provensală și însemna la început pur și simplu „prostănac“ (așa apare și la Rabelais). Sensul de privitor (lipsit de simț critic) la spectacolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
s-au despărțit. Și ne-au împărțit în două, ca mai înainte numele mamei. — De fapt, ar fi trebuit să ne întrebe dacă au dreptul să ne împartă. — Dar pe atunci noi nici nu puteam vorbi! Cele două surori zâmbesc descumpănite. Apoi se iau de braț și se duc în grădină.“ Erich Kästner, Secretul celor două Lotte, Editura Ion Creangă, București, 1978. În românește de I. Cassian-Mătăsaru. Copertă și ilustrații de Octavia Țarălungă. „Vin dintr-o țară unde nu există multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
trezi eu. Și de unde vine ea de fapt dacă nu de la mănăstire? Mare ți-i minunea Ta Doamne! Și merge ea acum la târg cum merg eu la Ierusalim”. În acest timp, privirea țigăncii mă sfredelea cu tărie. Am rămas descumpănit. „Să mai stau sau s-o iau din loc?” Până la urmă, tot țiganca m-a scos din încurcătură. Știu că te grăbești să ajungi acasă, boierule. Ia-o înainte, că eu am vreme... Drum bun și Doamne-ajută, conașule! Să ne
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
trăsnet, se răspândește din om în om: „S a anunțat la radio cedarea Basarabiei. Rușii o vor ocupa în următoarele trei zile”. În scurt timp strada devine pustie. Mă îndrept și eu în mare grabă spre casă. Găsesc pe părinți descumpăniți și îngrijorați.Hotărâm să ne refugiem și să ne pregătim pentru a pleca, a doua zi, până la prânz cu acceleratul de București. Tatăl meu se îngrijește de acte și de hârtii mai importante. Mama nu știe ce să aleagă, cu
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
putere, trebuia să execute ordinele venite de sus. Boștină s-a împotrivit și, la un moment dat, a scos pistolul pe care-l avea la brâu. Iritați, militarii au dat ordin unuia dintre ei să-l dezarmeze pe Boștină. Acesta, descumpănit, nu mai știa ce să facă. Arma i-a fost smulsă și i s-a cerut încă o dată cheia; militarii aveau de „prelucrat“ soldaților (nu, caraliilor, de care noi depindeam în mod direct, în timp ce militarii nu aveau altă sarcină decât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
oferite aseară. Încet, aproape cu teamă, dar mai degrabă cu delicatețe, degetele femeii aleg pe rînd cîte o floare din buchet, așezînd-o cu grijă alături de celelalte. Preocupat să lase lîngă bibliotecă sacoșa cu cele două cărți, Mihai rămîne dintr-o dată descumpănit, simțindu-și privirea furată de colțul unde se află Liliana. Încălțată într-o pereche de pantofi cu toc potrivit, îmbrăcată într-o rochie frez, foarte ușor strînsă pe talie, pare zveltă, cu o mare degajare în mișcări. A terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
drumul ei grăbit pe culoarul lung. Poftiți, face ea un gest discret spre un bărbat în alb, care împinge o targă pe roți. În urma femeii plecate repede, fîțîindu-și fundul mai mult cu vulgaritate decît cu grație feminină, Mihai se simte descumpănit. E deja tîrziu și doctorii au început să plece acasă. Trebuie să afle repede unde-l poate găsi pe Manoliu. A mai fost la el, prin recomandarea altui doctor, de mult, cu ani în urmă. Apoi, i-a telefonat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Apoi, i-a telefonat în cîteva rînduri, dar n-a mai ajuns la consultație. Să se interneze, nici atît. Vă rog, fiți amabil... se pleacă el spre bărbatul care împinge targa, vrînd să-l întrebe încotro e cabinetul medicului. Rămîne descumpănit. Întîlnește, întoarsă spre el, o față obosită, cu doi ochi galeși. Ce doriți? Cred... Dom' doctor, tocmai vă căutam... bîiguie Mihai. Nu știu dacă mă mai țineți minte. Mihai Vlădeanu e numele meu... Am la mine o radiografie a piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să-i spună că și el avea un temperament romantic. Dar autorul celebrei cărți nu se gîndise la cazul În care scena s-ar fi putut petrece sub un copac și nu la cinema. De aceea Victor rămase o clipă descumpănit și fără să știe ce să spună, pînă cînd În sfîrșit se agăță din nou de Întîlnirea de joi, cînd ea era liberă. Și dacă te-aș aștepta joi? Asta rămînea de văzut; și mai rămînea de văzut ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cuprinsă de una din acele scurte și dese stări de extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît o clipă: biata de ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva timp descumpănită, ca și cum cineva ar fi luat În fața ei de pe o tavă tocmai prăjitura care-i plăcea mai mult, nu-i nimic, data viitoare... Fapt e că amuțise dintr-odată și apoi Își reveni ca și cum cineva i-ar fi făcut vînt ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un fătălău stînd tot timpul numai printre femei... — Darling, te rog! Nu despre asta e vorba. Ai fost foarte abil; ai știut să profiți de ocazie: mai Întîi Vilma le spune că pleacă de bună voie, bineînțeles că ceilalți rămîn descumpăniți și tu atîta așteptai ca să le spui că Santiago Îi va duce chiar el indemnizația și-i va cere iertare... Ai fost foarte abil, darling... Ca atunci cu arhitectul... Numai că acum Julius o să se Îmbolnăvească de tristețe... Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se retrăgea ca să se poată năpusti iar nebunește ca Atila, a luat un pumn de nisip și i l-a aruncat În față. „Ești o brută!“ strigă Martinto. „Nu mai văd nimic“. Se tot freca la ochi și Julius aștepta descumpănit, voia să-l vadă rîzÎnd, să glumească iar, dar grasul se Înroșea din ce În ce mai tare, ochii Îi lăcrimau și lacrimile se amestecau cu nisipul. Azvîrli sabia cît colo și porni orbește, furios, să caute apă. Julius dădu să se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uităm ca la o procesiune. Au rîs și au băut pentru a sărbători terminarea planurilor; apoi trecură imediat În sufragerie. Julius veni și el, fiindcă de cîteva zile Îl acceptaseră să stea la masă cu cei mari. Servitorii au rămas descumpăniți; de atunci Julius n-a mai mîncat niciodată În Disneylandia. Ceva se Încheiase În viața lui. Ceva se Învechise totodată, fiindcă nu tot ce afla din textele cărților de școală era cum Îi povestiseră Nilda sau Vilma sau majordomii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]