10,581 matches
-
Se căsătorește în 10 martie 1945 cu Emilia-Maria Schițeanu, în vârstă de 22 de ani, studentă la Medicină, fata primind, prin act dotal, "un apartament cu 4 camere în strada Atena nr. 1, colț cu Bd. N. Bălcescu". Căsătoria se desface la 22 mai 1948. După război, Stroe-Eugen continuă să practice avocatura. Face și politică social-democrată. (Cu ideile social-democrate simpatizase în tinerețe -, și nu numai - și bunicul său, Eugeniu Botez.) La începutul anului 1948, Stroe-Eugen Botez, care făcuse stagiul militar la
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
în sculptură, într-un timp făcând ucenicie în atelierul lui Brâncuși de la Paris. Se căsătorește, la București, în 18 noiembrie 1942, cu Petre Constantin Carp, 40 ani, fiul lui Petre Carp și al Annei, născută Boierescu. Căsătoria nu durează, se desface pe 31 martie 1945, soția recăpătându-și numele de Ada Botez. Prin căsătoria cu un maior, Hill, de la Ambasada Marii Britanii din București, se stabilește apoi în Anglia, devenind cunoscută sub numele de sculptorița Ada Botez. A revenit adesea în vizită
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
tragice. Nu face speculații bazîndu-se pe un extraordinar spirit de observație pe care îl are, de analiză a textului. Ea pleacă sistematic, căutînd să descifreze și să identifice sursele unei literaturi tragice, și anume marile mituri ale Antichității, pentru a desface apoi un evantai de personaje surprinzător asamblate. "Vina tragică se definește în raport cu legea morală a eroului de al cărui eșec afirmator luăm act - indiferent de conținutul concret al acestei legi". Discuția despre legea destinului, și întreaga teorie aplicată pe Oedip-rege
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
neutralitatea dicteului în joacă, ingenuitatea lui în persiflare. Înclinația d-sale e către o fantazare supravegheată, care se privește în oglindă. În apele acesteia se răsfrînge o clovnerie degajat satirică, prevăzută cu accente livrești. În registru buf, poetul face și desface, cu degete experte, o poezie a poeziei: "creșteau cuvinte din mine. spiritul este un piept brăzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, ești cal de biserică, ești codex scris cu încetul. am spus un cuvînt întrupat" (ibidem). Ca și: "și
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Eugenia Vodă Dragă domnule Pintilie, La ora cînd vă scriu, tocmai am aflat, dintr-un ziar, că "vi s-a desfăcut contractul" de director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerulului Culturii... "cu data de 17 iulie"... Tot într-un ziar de azi a apărut și un "Protest al oamenilor de cultură". Nu l-am semnat, așa cum n-am semnat nici unul
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
Într-o prea frumoasă zi de vară, prin pădure trecu un stol de fetițe ce se întorceau de la școală, făcând gălăgie mare. Pe semne că era pe acolo o scurtătură, pentru că Rița nu le mai văzuse. Atâta îi plăcuseră, încât, desfăcându-și aripile și mai întâi frecându-le bine una de alta sbură drept spre ele. Ea se lăsă pe mâna unei copilițe și o pișcă, făcând-o să țipe. Văzând-o, aceasta întoarse palma, o așeză în căușul ei, rostind
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
cositorului, îi arunca în ochi propria imagine. Oglinda era singurul lucru la care și el ținea, dar mai mult decît ceilalți; era singurul lui tovarăș, magicul său refugiu punct"). Singurătatea simplifică mult lucrurile și, mai ales, viața. Dar, în schimb, desface căile unei imense adîncimi, încît se întrevăd lucruri și adevăruri a căror destăinuire provoacă în mintea celorlalți ideea unor nebănuite complicații. Se așeza, în consecință, în fața cristalului oglindă și își vedea imaginea, consimțind că se vedea văzut. Treptat, operația repetîndu-se
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
originea latină a cuvîntului Țară, să nu se uite accepția latină a acestuia, însemnînd o bucată de pămînt; căci - dincolo de înfățișarea propriu-zisă - materială, a solului, există într-însul și - mai cu seamă - o valoare istorică permanentă... și din pămînt se desface, aș zice, ca un fel de abur al pămîntului, ceva imaterial, sufletesc, ideal, în care se găsesc amestecate toate elementele celui mai depărtat trecut, toată simțirea și tot gîndul oamenilor care au trăit, toată această frămîntare a pămîntului cu omul
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
halelor de fabrici. Dar nu e normal nici ca același premier să se deplaseze prin oraș însoțit de coloane nesfârșite de mașini pline de sepepiști. De ce se teme dl. Năstase? Bazându-se pe o majoritate confortabilă, el poate face și desface absolut orice lege - mai puțin aceea a bunului simț. Îl înțeleg pe dl. Năstase că încearcă să-și facă curaj, lăsând impresia că e stăpân atât în țară, cât și în propriul partid. Realitatea tristă e că stă pe scaune
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
animal,/ Democrația alcoolică, oligarhia/ Discotecilor și pițipoancelor strălucitoare,/ Am inventat noi poziții și limbi,/ În care au crescut imperii și popoare" (ibidem). Comportîndu-se astfel, Alexandru Mușina își relevă strategia contrapunctică pe care își întemeiază în largă măsură producția. Aceasta se desface într-o aparență anafectivă, cinică ori măcar blazată, și un entuziasm tineresc, un romantism de fond care șovăie a ieși la suprafață, clocotind precum un cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
lăuntrice. Pătrunzînd în bolgia unui pragmatism al vîrstei mature, autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
la familie și prieteni pentru carieră. A și reușit să fie strălucitoare pe acest drum, perfecționistă și intransigentă, învingătoare, în fond, dar singură și neîndrăgită, tratată de ceilalți rece și științific, învinsă, cu alte cuvinte. Pe scenă drama piesei este desfăcută pe mai multe registre de interpretare, astfel încît, contrar așteptărilor, spiritul ludic și chiar cinic este prezent și pus în acțiune mare parte din spectacol. Probabil că este și etapa în care te supui, medical, la orice, necrezînd pînă la
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
-l scot afară din SALA TRONULUI.) După ce-l aduceți la o dimensiune normală să-l întoarceți la locul lui, printre noi. Primul sânge e cel mai greu... (Către MĂSCĂRICI.) E periculos, zici? (Începe să râdă. Face un semn GARDIANULUI să desfacă primul pachet: o oală de noapte. Către MĂSCĂRICI.) Măscăriciule, ăsta este tronul tău! Vrei să fii și uns? (CURTENII izbucnesc în râs.) MĂSCĂRICIUL (printre dinți): Ești mai nebun ca mine! MAJESTATEA SA: Așează-te. Așează-te, am spus! (MĂSCĂRICIUL se
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
MĂSCĂRICI.) Măscăriciule, ăsta este tronul tău! Vrei să fii și uns? (CURTENII izbucnesc în râs.) MĂSCĂRICIUL (printre dinți): Ești mai nebun ca mine! MAJESTATEA SA: Așează-te. Așează-te, am spus! (MĂSCĂRICIUL se supune. MAJESTATEA SA face semn să fie desfăcut al doilea pachet: un scaun pliant. Către MARELE PREOT.) Ăsta-i tronul tău. Îți va fi de folos când vei sta la coadă la Poarta Raiului. Am auzit că se așteaptă mult acolo și picioarele nu te mai țin. Așează
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
la coadă la Poarta Raiului. Am auzit că se așteaptă mult acolo și picioarele nu te mai țin. Așează-te, Sfințenia Ta, că ești deja la rând! (CURTENII râd. MARELE PREOT se supune poruncii. MAJESTATEA SA face semn să fie desfăcută și ultima cutie: un scaun cu rotile, pentru handicapați. Către GENERAL.) Generale, așează-te pe tronul învingătorului! (CURTENII râd. GENERALUL se supune.) Ce măreț ești! Ce glorios!... (Către întreaga adunare.) Mi se pare, sau se aude un os lungindu-se
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
a urmat a fost (și mai este încă) un imaginar al potopului. Poezia lui Nichita Stănescu s-a întunecat și s-a abstractizat, s-a umplut de strigăte de ajutor, de senzația de sufocare și înec. Cuplul mitic s-a desfăcut, iubita apărea ca un vapor îndepărtat sau ca o catedrală din alt oraș (ce se tot spune în ultima vreme, că ar fi o poezie atemporală anistorică?). De asemeni, o întreagă flotă în poezia română postbelică. La atâtea bărci, plute
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
înmormîntarea capului de familie se strîng apropiații: cei trei copii - doi băieți și o fată, fosta iubită a celui mai tînăr, unchiul fraților și soția lui. Fiecare are problemele lui, verbalizate în mare parte la vedere. Grupurile se fac și desfac: cele trei femei, cei trei bărbați, toți laolaltă sau doi cîte doi. Fiecare grupare scoate la iveală taine, iubiri, bucurii și suferințe. Ba chiar mistere: tatăl se ținea cu tînăra pedichiuristă, sora nu suportă iubirile fraților în ciuda faptului că face
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
știu sau învață că făptura umană supliciată este un cuvânt care "se arată, se spune, se ascunde și se dăruie corporal"; de aceea, atunci când vătămează corpul victimei, ei vătămează, de fapt, cuvântul, scopul torturii fiind de "a dezarticula /.../, de a desface trupul din cuvântul său". Dezbrăcat de haine și schingiuit, trupul victimei este de două ori înstrăinat, drept care el devine o închisoare care emite sunete de durere, disperare și solitudine. Pielea rănită este ultimul zid de apărare al trupului înainte ca
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani împlinit. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Timid
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis, în ithaka lor frumoasă
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
ca la ceva nemaivăzut. Mergea înainte prin cetate, până ajunse într-un loc deschis ca o piață, unde se așeză pe un trunchi de copac, ce părea o băncuță de lemn. Se rugă iarăși Domnului, înainte de a începe lucrarea. Apoi desfăcu manuscrisul și începu să citească cu glas tare din el, în văzul trecătorilor. La început nimeni nu-l luă în seamă, oamenii știind să-și stăpânească curiozitatea. Asta până se adunară vreo câțiva curioși, care se opriră în dreptul lui Teodosie
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
Când înfloresc din nou zambile Și ghiocei și toporași Și mâțișori prin alunași. Salcia pletoasă-nmugurește Și apa în pământ mustește. Cu vreme instabilă, schimbătoare Cu nori, cu ploaie și cu soare. Aruncă Dochia cojoace S-a încălzit și le desface. Se simte primăvara-n nări, La șes, la deal, departe-n zări. Natura-ntreagă prinde viață Sub soarele ce o răsfață. Se-ntorc mioarele-n tăpșan Cum se întâmplă an de an. Și mieii zburdă pe câmpii Înmugure lăstur-n vii
MĂRŢIŞOR de IONEL GRECU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382740_a_384069]
-
nu știu ce ziduri ale plângerii crezând că sunt auziți scarabeul rămâne simbolul heraldic al lui Dumnezeu poți crede calendarul mayaș s-a oprit demult ca o pasăre răstignită în zbor noi încă ne mai facem iluzii colorăm cerul cu artificii și desfacem sticlele cu șampanie ne urăm ”la mulți ani” în numele unor ani ipotetici care sunt tot mai puțini of, Doamne întoarce-ne încă o dată în lut sau într-o lacrimă... Referință Bibliografică: An nou / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AN NOU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382775_a_384104]
-
fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]