565 matches
-
o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie, și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare” (17,4) și ține în mâna sa „un pahar de aur, plin de urâciunile și de spurcăciunile desfrânării ei”. Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul‑cel‑mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului” (17,5). Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cei „șapte munți deasupra cărora șade Femeia”, mai exact cele șapte coline pe care se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată pe fiara marină descrisă în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vom îndrepta atenția asupra figurii tiranului stăpânit de Beliar. După cum am spus, regele Manase este exact opusul tatălui său. „Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor fi cuprinși de patru duhuri rele: „duhul rătăcirii, al desfrânării, al slavei deșarte și al iubirii de argint” (3, 28). Biserica se va îndepărta de la tradiția profetică autentică, cea a Vechiului Testament, înscriindu‑se pe o traiectorie de declin ireversibil. Pe acest fond de „istovire” a lumii și destrămare a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ΤΔ4™攀<, ⎮< ƒΒΞνγΔ≅<) și, în fine, pe de altă parte, învățându‑i să le aducă jertfe și tămâieri și libațiuni, de care au simțit nevoia după ce au fost robiți de poftele patimilor. Și au semănat printre oameni ucideri, războaie, adultere, desfrânări și tot felul de răutăți (ν<≅ΛΗ, Β≅8Ξ:≅ΛΗ, :≅ 4Πγ∴∀Η, 6≅8∀Φ∴∀Η 6∀ℜ ΒΦ∀< 6∀6∴∀<). În concepția lui Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni răi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu privire la căsătoriile succesive era bine cunoscută în veacul de mijloc. Canoanele sale dictau epitimii severe împotriva celor ce contractau o a doua sau a treia căsătorie: „Și pe una ca aceasta o numesc nu nuntă, ci poligamie, ba mai curând desfrânare, ce se pedepsește, pentru aceea și Domnul a zis samaritencei, care schimbase cinci bărbați: «Pe care-l ai acum nu-ți este bărbatț (Ioan, 4, 18). Pentru că cei ce au trecut peste limita nunții a doua nu mai sunt vrednici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
133. Vezi, în acest sens, Anatol Moulard, Saint Jean Chrysostome, le defenseur du mariage et l’apotre de la virginite, Paris, 1923. (între chestiunile dezbătute de Ioan Gură de Aur în omiliile sale evoc: Despre feciorie, Spre a nu călca în desfrânare, Cum trebuie să fie soția, Femeia este legată prin lege, Văduva să nu fie primită) 177. David C. Ford, evocă două cuvântări chrisostomice (Omilia XII la Romani și Omilia XV la I Timotei) tipărite în J. P. Migne, (Patrologiae Cursus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Eva în rai; prin naștere se moștenește de fiecare om; se șterge prin Sfânta Taină a Botezului). Păcatul mai poate fi personal și acesta poate fi ușoar sau greu. Păcatele grele se împart în: Capitale ( mândria, iubirea de argint, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia, lenea); Împotriva Duhului Sfânt ( se îndreaptă împotriva virtuțiilor teologice: credința, nădejdea, dragostea); Strigătoare la cer ( uciderea săvârșită cu voie; asuprirea văduvelor, orfanilor și săracilor; oprirea plății lucrătorilor; lipsa de cinste și mulțumire față de părinți). Păcatul poate fi
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu vrea să convertească, ci doar să rostească de pe acoperiș lucrurile spuse în șoaptă, atunci poate „orgoliul” mărturisirii ne va fi iertat. Așa cum bărbații gâtuiți de patima desfrânării nu se curăță prin misoginism, nici cărturarii înecați în fumul slavei deșarte nu vor vedea lumina Duhului arzându-și scrierile, precum Gogol (atât de prost sfătuit). Aș vrea ca nici un creștin să nu-și îndoaie cerneala cu apă de baltă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne Îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu Înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă În limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai complete a personajului, plecând, așa cum vom vedea Îndată, de la alte episoade evanghelice. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul (a se revedea fragmentul din Proloage de la Începutul textului). De unde au apărut ele și prin ce tour de passe passe? Tradiția a folosit rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje, diferite
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cari se pregătesc de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc lipsa de coerență și sens a celor care se perindă printr-un oraș al desfrânării paroxistice. Gustul amar al propriilor experiențe îl împinge pe erou către o perspectivă sumbră. Pablo Ghilgal este însemnat de natură cu o cocoașă; cocoașa poate fi interpretată și ca un stigmat al populației evreiești, pe care C. o vede condamnată
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
divin de jubileu, Toate urmând chemarea, Au plâns Iisus și Dumnezeu Cu lacrimi cât e marea. Și toate au crescut cu rost, Dar și cu-abateri multe, Cu deznădejdea-n avanpost, Dispuse să n-asculte. După milenii de trăiri În desfrânări cu carul, În violență și grăiri, S-a stins pe-ncetul harul. De-atâtea rele pe pământ Și stricăciuni în valuri De fapte, gânduri și cuvânt, Se surp-a’ vieții maluri. Azi noaptea neagră s-a lăsat Acoperind lumina, Și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De crini prăfuită- În visul meu te port... * Contrast Femeie, -mască de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi la desfrânări târzii Pe visători, cu greu, îi înfiori... Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine- Și singure dorm, albe, și senine În albele crivate, de cristal... * Baladă O noapte de sineală din vremi voievodale... Plecase voievodul în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
supremă a camarazilor noștri să se instituie o castă biruitoare căreia să i se deschidă porțile către viața afacerilor, a loviturilor fantastice, a îmbuibărilor, a exploatării altora. Deci, au murit unii pentru ca să slujească poftele de îmbogățire, de viață comodă și desfrânare a altora. Iată, acum, ne-a adus Dumnezeu aici, în fața celei mai mari jertfe pe care putea s-o dea Mișcarea Legionară. Să punem inima și trupul lui Moța și a camaradului său Marin, temelie Națiunii Române, fundament peste veacuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și Duhul împotriva firii pămîntești: sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți. 18. Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19. Și faptele firii pămîntești sunt cunoscute, și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrînarea, 20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21. pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările, și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului. 17. Oamenii aceștia sunt niște fîntîni fără apă, niște nori, alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. 18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii și cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
păcatul, 2. pentru ca, în vremea care-i mai rămîne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 3. Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia Neamurilor, și ați trăit în desfrînări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite. 4. De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrîu, și vă batjocoresc. 5. Dar au să dea socoteală înaintea Celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
cum trăiesc păgînii, în deșertăciunea gîndurilor lor, 18. avînd mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. 19. Ei și-au pierdut orice pic de simțire; s-au dedat la desfrînare, și săvîrșesc cu lăcomie orice fel de necurăție. 20. Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos 21. dacă, cel puțin L-ați ascultat și dacă, potrivit adevărului care este în Isus ați fost învățați 22. cu privire la felul vostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
mam văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. 4. Căci sau strecurat printre voi unii oameni, scriși de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn și Domn Isus Hristos. 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
de avertizările publicului și au dat o grămadă de goluri (unii spun că s-a ajuns până la treizeci, alții numai până la douăzeci și opt - nu e nimic sigur căci, copleșit de numărul lor, dar și epuizat și mahmur după noaptea petrecută În desfrânări, arbitrul nu izbutise să le noteze pe toate În carnețel). La sfârșit, ei au fost felicitați În mod ostentativ de către public, s-au Îmbarcat În liniște În remorcă și duși au fost, fără să li se clintească măcar un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bombat pe care o zărește trecând pe trotuarul de lângă terasa unde se bețivănește pe banii șefilor și Împreună cu ei. Rechinu și-a luat o nevastă pe care am poreclit-o Îngerița și pe care el, chinuit de aprigul demon al desfrânării, o Înșală cu tot soiul de târâturi, unele bolnave, pe care le găsește În preajma gării ori În niște bordeluri jegoase și clandestine. Eu, după cum mă știi: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu uit nici o clipă că sunt Încă foarte tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pavel zice: <Nu tulburați Duhul care este în voi de la Botez prin gândurile și faptele cele rele sau prin vorbele cele spurcate>”. Deci „Nu băutura este rea, ci beția, nici mâncarea, ci îmbuibarea; nu este rea nașterea de prunci, ci desfrânarea. Atunci nimic din cele lăsate de Dumnezeu nu sunt rele, ci rea este întrebuințarea lor nefirească, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul”. De asemenea „Dăruiți ca moștenire copiilor voștri în primul rând virtutea, și după aceea dăruiți-le ceea ce ați agonisit”. Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]