7,054 matches
-
fi niciodată așa. Instantaneul despărțirii e tragic pentru că el ne plasează cumva într-o poziție incomodă, într-o falie a propriei noastre existențe, unde sîntem acut conștienți de trecut, de ceea ce a fost, și deopotrivă respinși de viitor. La limită, despărțirea e moarte. De aceea eroii din prim planul romanului lui Rasputin sînt bătrîni, inși pentru care viața se află inevitabil în trecut și pentru care ziua de mîine nu se știe dacă va mai veni. Însă Despărțirea de Matiora este
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
viitor. La limită, despărțirea e moarte. De aceea eroii din prim planul romanului lui Rasputin sînt bătrîni, inși pentru care viața se află inevitabil în trecut și pentru care ziua de mîine nu se știe dacă va mai veni. Însă Despărțirea de Matiora este o carte tulburătoare în măsura în care ea transformă firescul în criză: bătrînețea Dariei și a celorlalte băbuțe din satul Matiora e răscolită de această inserție prematură a despărțirii ca topos al morții în planul vieții. Înainte de plecarea lor de pe
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
ziua de mîine nu se știe dacă va mai veni. Însă Despărțirea de Matiora este o carte tulburătoare în măsura în care ea transformă firescul în criză: bătrînețea Dariei și a celorlalte băbuțe din satul Matiora e răscolită de această inserție prematură a despărțirii ca topos al morții în planul vieții. Înainte de plecarea lor de pe urmă dintre cei vii, cum se spune, locuitorii Matiorei trebuie să facă față unei alte plecări-despărțiri, infinit mai dureroasă și mai greu de înțeles, fiindcă ea nu este inevitabilă
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
pentru ca astfel să poată privi de la nivelul unor suflete simple, pe care tradiția și religia nu le mai ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă de Mircea Aurel Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
cel al imediatului. Daria e, fără îndoială, eroina care întruchipează o identitate dubitativă, care, îndoindu-se de temeinicia unei alegeri se îndoiește de fapt de însăși structura ei identitară. E imposibil de stabilit un răspuns colectiv la această dramă a despărțirii, dar impresia mea este că toți protagoniștii descoperă, trăind laolaltă ultimele clipe ale Matiorei, faptul că în fiecare dintre ei se află mai mult de o singură făptură. Strămutarea îi va despărți nu numai de un loc de care sînt
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
Căci,"luați seama! Omul nu-i o singură făptură, într-însul sălășluiesc, adunați laolaltă-n aceeași piele, ca în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-arată fața poate numai în momentele despărțirii și suferinței - aceea-i adevărata lui față, pe aceea s-o și păstrați în amintire." Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, versiune românească revăzută și note de Mircea Aurel Buiciuc, prefață de Ion Vasile Șerban, Ed. Univers, București, 2000, 278p., 52
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-arată fața poate numai în momentele despărțirii și suferinței - aceea-i adevărata lui față, pe aceea s-o și păstrați în amintire." Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, versiune românească revăzută și note de Mircea Aurel Buiciuc, prefață de Ion Vasile Șerban, Ed. Univers, București, 2000, 278p., 52.000 lei.
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
să fim prieteni. Cu cea mai mare delicatețe, îl făcusem să înțeleagă că-mi venea greu. Nu știu de ce, dar o spusesem. El n-a zis nimic, nu s-a supărat. Din contră. M-a bătut amical pe umăr la despărțire, întrebîndu-mă cu un surîs complice... dacă mai vreau să ies din partid... Brusc, îmi căzuse fisa. Știa! Titus îi spusese, ca ardelean. Iar Lăncrănjan, mă simpatiza, - de-aia îmi propusese el să fim prieteni! Nu mai țin minte precis anul
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Pavel lumi bogate și bine desprinse de universul empiric. Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația clasică este o carte despre iubirea clasicilor pentru lumile lor strălucind de demnitate și frumusețe, plutind deasupra restului lumii. Este o carte care vorbește și despre despărțirea modernilor de viziunea "completă", plină de sens a clasicilor; o viziune care mărturisește despre un posibil "supliment ontologic", despre un adaos de noblețe și plenitudine a ființei. Descifrînd tainele unei poetici a ficțiunii în secolul XVII francez, Toma Pavel observă
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
dîrz, încăpățînat, asemeni lui Cato Uticensis, isprăvindu-și în senat discursul de rutină; strigă sus și tare ce știe el una și bună: Et ceterum censeo Cartaginem delendam (esse!) Și dealtfel eu cred că trebuie distrusă Cartagina!... Pînă și la despărțire, plecînd spre Los Angeles, ridicînd spre mine un braț în semn de salut, mi se păruse că-l aud rostind clasica, obsesiva injoncțiune, prin duduitul ce-l scotea motorul Ogarului cenușiu ambalat... Tot timpul, în drum spre capitala Californiei, mă
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
de tequila, whiskey sau bere mexicană diluează, sau măcar se străduiesc să o facă, o uriașă vîscozitate sufletească, perechea acelei vîscozități stilistice la care mă refeream mai devreme. Povestea stă, de la un bun început, sub semnul apăsător al disoluției, al despărțirii și morții, nu numai pentru că evenimentele se petrec de Ziua Morților, ci mai ales fiindcă Geoffrey Firmin și Yvonne, pe care în acest moment cititorul nici nu-i cunoaște, sînt prezentați, straniu, drept un cuplu divorțat. Nu-mi vine în
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
au fost imediat catalogați - oricum, de departe cel mai interesant fenomen "poetic" din ultimii ani. Aici intervine o altă problemă pe care o constituie așa-numita "critică de poezie" care a promovat segregaționismul între genuri (avînd ca efect secundar o despărțire radicală a poetului de lume - în înțelesul propriu al expresiei), care a dezvoltat un anume discurs, extrem de perisabil, incapabil să încadreze poezia într-un context mai larg. Discuția este infinită, merită o dezbatere în toată regula. Tocmai de aceea apropierea
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
util, presimt în vârstă o dramă psihologică și chiar spirituală, în ceea ce mă privește, o redutabilă problemă estetică de rezolvat; o răscumpărare crudă a maiestății mele și a bucuriilor terestre, o sumbră etapă plină de obstacole pe drumul greu al despărțirii finale. Despărțirea nu pare ușoară decât atunci când posezi lucrul de care îți propui să te desparți. Și nu te desparți bucuros decât de cei care fug după tine. Dar, sărmanul de tine, o filozof învățat, în ziua în care ființe
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în vârstă o dramă psihologică și chiar spirituală, în ceea ce mă privește, o redutabilă problemă estetică de rezolvat; o răscumpărare crudă a maiestății mele și a bucuriilor terestre, o sumbră etapă plină de obstacole pe drumul greu al despărțirii finale. Despărțirea nu pare ușoară decât atunci când posezi lucrul de care îți propui să te desparți. Și nu te desparți bucuros decât de cei care fug după tine. Dar, sărmanul de tine, o filozof învățat, în ziua în care ființe și lucruri
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
delicatese. O undă de melancolie străbate selecția în sine a acestor poeme, la treizeci de ani de la debutul autorului. Poetul vorbește din perspectiva unui bilanț nostalgic, o casetă cu amintiri pare să fie acestă antologie personală, dăruită cititorului cumva la despărțire. Și cum sper să nu fie vorba despre o despărțire reală, poetul Adrian Popescu mai avînd încă multe de spus și multe Umbrii concrete de vizitat, această dulceață pillatiană pare să fie ea însăși parte a unui ritual de seducție
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
acestor poeme, la treizeci de ani de la debutul autorului. Poetul vorbește din perspectiva unui bilanț nostalgic, o casetă cu amintiri pare să fie acestă antologie personală, dăruită cititorului cumva la despărțire. Și cum sper să nu fie vorba despre o despărțire reală, poetul Adrian Popescu mai avînd încă multe de spus și multe Umbrii concrete de vizitat, această dulceață pillatiană pare să fie ea însăși parte a unui ritual de seducție care nu se oprește la versuri, ci continuă în paginile
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
Lacrimi și rășini, sînge și sare, miere și sucuri vegetale par a se revărsa din arterele mele, crestate de melancolia maturității tîrzii. Greoi și morocănos sînt, ca un urs halucinînd poienile și rîpele tinereții sale." Deși nu se pot face despărțiri de ape în poezia lui Adrian Popescu și nici nu se poate spune că poetul a evoluat de la o formulă la alta, totuși coexistă în poemele sale cel puțin două tendințe de semn opus, remarcate încă de la primul volum și
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
în 1912) și Ada (născută în 1918). Băieții erau din prima căsătorie cu Marioara (născută Dumitrescu, decedată în 1913), iar Ada - din cea de a doua căsătorie cu Mania (născută Goldman) de care se despărțise prin divorț în 1926. La despărțire, fosta soție își păstrează numele soțului, devenind cunoscuta pianistă Mania Botez. Fata, în vârstă de 8 ani, rămâne în grija tatălui. Primul băiat, Călin-Adam - pentru familie, prieteni și cunoscuți: Călin - a absolvit Facultatea de chimie industrială la 21 de ani
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
-mi iau rămas bun și să vă spun că n-am cuvinte ca să vă mulțumesc încă o dată că mi-ați permis să mă aflu atît de des în preajma dumneavoastră. M-a pus să jur că voi păstra secretul asupra acestei despărțiri". O vizita, desigur, și Poklevski-Koziel, ambasadorul Rusiei la București, acesta din urmă rămînînd aici, și după revoluția bolșevică din 1917, în deceniile interbelice, locuind destulă vreme în clădirea fostei sale ambasade (actualul cazino de pe Calea Victoriei, colț cu Calea Griviței), fiind o
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
toaletă în timp ce mama lui ia decizii majore. Felul în care cei doi încearcă să-și hotărască viitorul, în timp ce în jur lumea întreagă își vede nestigherit de treabă, deranjîndu-i și sabotîndu-i, sau reclamînd imperios atenția și participarea lor, ceea ce presupune totodată despărțirea (ca să se ocupe de copil, femeia trebuie să încheie discuția telefonică), e o implicită declarație a ridicolului iubirii. De altfel, în final femeia acceptă să-l revadă la Praga, dar o face de ca și cum s-ar pregăti pentru o banală
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
București, 1994, p. 44 2. E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, București, 1972, p. 146 3. A. de Tocqueville, Despre democrație în America, Vol. I, p. 49 4. Al. Zub, Eminescu. Glose istorico-literare, Chișinău, 1994, p. 32 5. V. Nemoianu, Despărțirea de eminescianism, Astra, 7/1990, p. 8 6. Șt. Teodorescu, Eminescu și noul umanism, Mișcarea, anul II, ian. 1993, nr. 1 7. L. Blaga, Vederi și istorie, Galați, 1992, p. 42 8. Din scrierile lui I.C. Brătianu, I, p. 358
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Bakk, Cistelecan, Molnar sau Vighi. în locul lor, nu m-aș mai fi izmenit atât, invocând precedente care au cu România cam cât are sula cu prefectura, gen Scoția, Catalonia, Flandra, Valonia și chiar Bavaria (?) și aș fi spus răspicat: cerem despărțirea Ardealului de România! Dincolo de posibile incriminări și sarcasme, mă irită în orice demers de acest tip (vezi clasicul Gherman) un lucru: fățărnicia de-a pretide că lucrurile se desfășoară în numele "interesului general". Să fim serioși! E ca și cum ai spune că
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
mai tîrziu, Andrei Gheorghe preciza că lucrurile nu trebuie privite grav, ci mai degrabă ironic. Chiar acceptînd sugestia, tot nu-mi vine să plec de-acasă; orașul împrospătat de zăpadă îmi apare fastuos și ispititor. Ca la un prag de despărțire posibilă simt nevoia să străbat Capitala dacă nu cu autobuzul sau cu pasul, măcar cu ajutorul hărții din "Pagini aurii", ediția 1999/2000. Sînt străzi pe care n-am fost niciodată și le descopăr cu surpriză, mai ales că numele unora
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
unui filosof - și încă a unuia imprevizibil care, în ciuda Păltinișanului, pare la un moment dat că se separă definitiv de filosofie spre a se ocupa (un mistic, s-a zis) cu o știință "suspectă". Cât de definitivă a fost această "despărțire" se poate constata o dată mai mult astăzi. Cu totul ironic, Zamfirescu părăsește Spania doar spre a-i "anexa" Lumea Nouă. Ne amintim că în volumul I al lucrării autorul își centra eforturile pe ideea de impuritate a spiritului - pe cât de
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]