790 matches
-
tomă; a pierdut 40 de kilograme. Era și Speranța, sora ei, toți trei unii peste ceilalți, în aceeași cameră, fostă sală pentru luat masa, aceea cu lambriuri și bufet, cu o masă enormă și, printre toate acele lucruri, trei paturi despere cheate, separate de un paravan. Am stat de la ora 4 până la 8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit la un anticar, pe bulevard, l-am întâlnit pe Sperb[er], traducătorul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre”. În ceea ce mă privește, refuz să pun pe seama Celui de Sus acele gînduri urîte, murdare, oribile care, în anumite zile, mă fac să disper, să simt cum mă muncește Infernul. *Care sînt dezavantajele și avantajele publicării cu întîrziere a unei lucrări de istorie literară? Principalul dezavantaj vine de acolo că îți dă sentimentul de „fată bătrînă”. De obicei, „fetele bătrîne” sînt exigente și chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atipic printre ofițerii pe care îi aveam. Banchetul de adio a avut loc la restaurantul „Stadion”, din centrul orașului. Băutura mi-a dat o frenezie neobișnuită. Ulterior, doar de patru sau cinci ori mi s-a mai întîmplat așa ceva. Eram disperat și, totodată, entuziast, melancolic și revoltat. Aș fi vrut să dau cu tifla întregii lumi. Filmul despărțirii se oprește aici. Niciodată nu mi-am putut aminti cum am călătorit de la Brașov la Verești, gara de destinație. în acea vară, podul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Neliniștea ia uneori forme dramatice. Optimismul („Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie”) alternează tot mai des cu îndoiala și cu lehamitea. Îmi dau seama că nu trebuie să trăiești toate nenorocirile lumii ca să fii disperat, cîteodată e de ajuns o decepție sau numai ipoteza producerii ei. Chiar fără niște bube reale, Iov putea să fie nefericit. E personajul cu care nu o dată îndrăznesc să mă identific în gînd. Ca și el, mă consider dizgrațiat. Ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
răbdare. În literatură, m-a întrebat ea, simțindu-mi rezistența la unele din aprecierile sale, cine mai stă să compună „miniaturi”, să-și pigulească textul, să șteargă trei din patru cuvinte scrise, să asude la a douăsprezecea variantă? Cîți mai disperă că n-au găsit „cuvîntul ce exprimă adevărul”? *Șezătoarea literară de aseară mi-a dovedit, o dată în plus, că aluziile alimentare au astăzi, la o parte a publicului, un succes aproape egal cu al celor sexuale. Dovada mi-a oferit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grija, cu foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob" 40% nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la CC. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat masuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusa în proporție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Galați, etc. dar impresionant rămâne numărul celor despre care nici nu se auzise prin Huși și anume cinci iar un rezervist servea la casa unui boier. Total: 12 oameni trimiși pe front iar 19 nu. Polițaiul avea de ce să fie disperat deoarece, și pe 10 septembrie 1877 mai primise o adresă (nr.3413) trimisă de Primăria Huși În care i se cereau răspunsuri urgente și serioase din cauza numărului nepermis de mic al mobilizaților. De data asta, primarul N. Gheorghe Îl informase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și de „mutare” în cazul fratelui mai mic, semn al intervenției punctului de vedere al naratorului asupra percepției infantile a personajului. Paisie naratorul, monah profund înduhovnicit și îmbunătățit spiritualicește, împrumută personajului-copil Petru din maturitatea și curajul său. Personajul-copil Petru nu disperă în fața morții celor dragi. El consideră moartea doar o trecere sau o mutare către alt mod de viață, mult îmbunătățit și rezolvă distanța impusă de moarte între el și cei răpiți, prin accesul la transcedental pe care i-l conferă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă și profesoară, la douăzeci și patru de ani? Să spere că mâine va fi mai puțin rău. Și să dispere când vede că „mâine” e din ce în ce mai rău și că, pe măsură ce partidul ne prelua cât mai multe griji - ce și cât să mâncăm, ce și cât să îmbrăcăm, de câți metri pătrați avem nevoie ca să locuim, câți kilowați ne trebuie ca să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cât să mâncăm, ce și cât să îmbrăcăm, de câți metri pătrați avem nevoie ca să locuim, câți kilowați ne trebuie ca să ne pregătim de plecat pe câmpia muncii, cum trebuie să gândim, ce ne e permis să sperăm etc. -, să dispere văzând că și fiul îi devine o cifră statistică, total manipulabilă biologic și spiritual. În ingratitudinea noastră, încercam pe căi foarte ocolite să ne trișăm protectorul: făceam troc între noi cu alimente, intram pe ușa din dos în magazine, foloseam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dădacă universală care ne răsplătește dacă stăm cu mîinile în sîn. De aceea este foarte adevărat proverbul care spune că cel ce cîntă doar melodia speranței, se va împiedica după cîțiva pași. VALORILE TREBUIE SĂ FIE COMPATIBILE CU SCOPURILE Eram disperat. Cum de aveam atîtea datorii din moment ce cîștigam binișor? Am rămas perplex cînd am aflat în cele din urmă răspunsul la această întrebare. În adîncul sufletului meu nu credeam că a avea bani este un lucru bun. Îmi sabotam astfel propriul
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
se vor trezi în zori și se vor culca tîrziu. Dacă va fi nevoie, ei vor citi o grămadă de articole și cărți despre subiectul respectiv, contacta o mulțime de oameni și vor persevera pînă vor rezolva problema. Aceștia nu disperă imediat ce s-a pronunțat cuvîntul "problemă" și nici nu se plîng că toate li se întîmplă numai lor. Iisus a rezolvat problema într-un mod foarte simplu. El i-a ordonat lui Petru să se ducă la pescuit. Deoarece acesta
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe cine este disperat. Din punct de vedere intelectual este asemănător cu a ține o conferință despre chimia alimentară și despre știința nutriției în fața unui public de persoane care nu au de mâncat și de băut. Pe de altă parte, fumătorii și sportivii de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dureroase ale vieții. Mai mult, ar trebui să elaborăm durerea în profunzimea noastră. Eliberarea interioară de durere se manifestă de fiecare dată când un om de credință nu se sufocă în fața greutăților și a problemelor: dacă în ciuda tuturor dubiilor nu disperă, dacă în ciuda singurătății nu se dă bătut, dacă în ciuda pedepselor nu-i lipsește bucuria, dacă în ciuda înfrângerilor nu este anihilat. Existența omului rămâne în orice caz un eveniment marcat de cruce: de durere și îngrijorare. În perspectiva crucii lui Isus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
avea o poziție diversă pe scara valorilor din viața mea. Elementul decisiv este, în cele din urmă, cu totul altul: pentru ca niciodată, chiar și în situații-limită, sau într-o mare dificultate și cu un sentiment apăsător de vină, să nu disper, să nu mă las cuprins de disperare, niciodată! Sau, pentru a formula același concept în sens pozitiv, ca să mențină totdeauna încrederea fermă: o încredere neclintită, necondiționată, alimentată de credință sau o credință încrezătoare în harul lui Dumnezeu. Este același criteriu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
spicuiesc: "Numai o inimă de piatră n-ar putea înțelege durerea și nenorocirea acestui tânăr atât de harnic, de muncitor și care se pregătește să devină învățător calificat". Am plecat la gazdă amărât însă directorul mi-a spus să nu disper și să merg înainte cu clasa mea, a I-a C, și așa am făcut. Peste o săptămână directorul școlii a fost chemat la telefon, la primărie, de către Ion Moldoveanu, revizorul școlar al județului Ismail, un ardelean înzestrat cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
are câte opt locuri. Ultimul vagon poate deveni primul vagon. Dacă trenul este vechi, există gări în care poți opri și poți schimba personalul cu accelerat, acceleratul cu un rapid, rapidul cu un inter-city ș.a.m.d. Nu trebuie să disperi, chiar dacă trenul oprește într-o haltă și stă mai mult. Câtă vreme vezi șinele în fața locomotivei, poți spera că trenul va porni. Important e să speri. Important e să fii tot timpul în mișcare, să-ți dorești condiții mai bune
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să știu să pierd (de parcă n-aș ști... Nu prea știu să câștig, dar de pierdut... slavă Domnului!!! Mai sunt cinci concurenți. Trebuie să fiu tare, să suport orice. Și mai ales, trebuie să am coloană vertebrală dreaptă, să nu disper dacă pierd și să nu mi-o iau în cap dacă voi câștiga. Toate experiențele mele trecute sper să mă ajute. Important este că am fost remarcată, că s-a vorbit de mine frumos, că nu m-am făcut de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu chin fiecare treaptă pe scara vieții. Mi se poate reproșa oare că am vrut să urc, să zbor? Oare nu toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot fi crezută când spun cum am muncit și cum am disperat. Nu pot fi crezută când spun că, nevrând să stau în hățișul prăpastiei, m-am agățat de rădăcini, mi-am zdrelit sufletul, dar am privit mereu în sus. Existența mea nu doare pe nimeni, nu bucură pe nimeni. „Sunt ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
inițial a fost creat de autor. El mai poate fi recreat de fiecare cititor în parte în funcție de dispoziție sau imaginația de care dispune. Actorul recreează în cu totul alt fel personajul. Actorul muncește pentru asta, caută, se zbate, suferă și disperă, iar când află câte ceva din sufletul cu care se contopește este fericit. Începe să șlefuiască folosindu-și întregul arsenal de care dispune: mișcare, gest, emisie vocală, timbrul vocii, toate adunate și folosite prin intermediul expresivității. Când vrei să arăți bine pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
faci vreodată. Așa încât, în politică am intrat dintr-o joacă. Nu eram deloc convins că voi ajunge primar; intrasem în politică pentru a aduce cât mai multe voturi la Convenția Democrată. Când am văzut că am ieșit primar, am fost disperat. Cei din jurul meu erau bucuroși, în timp ce eu eram disperat pentru că îmi dădeam seama ce sarcină uriașă mă așteaptă în următorii ani. Sigur, m-am descurcat, așa cum m-am descurcat și pe alte direcții. "M-am apucat deci să scriu din
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
joacă. Nu eram deloc convins că voi ajunge primar; intrasem în politică pentru a aduce cât mai multe voturi la Convenția Democrată. Când am văzut că am ieșit primar, am fost disperat. Cei din jurul meu erau bucuroși, în timp ce eu eram disperat pentru că îmi dădeam seama ce sarcină uriașă mă așteaptă în următorii ani. Sigur, m-am descurcat, așa cum m-am descurcat și pe alte direcții. "M-am apucat deci să scriu din nevoia aceasta de a fi liber" Primele proze când
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
asemenea sentimente? Ele pot părea astăzi destul de dezavantajoase... Nu, pentru acel moment nu era dezavantajos să ai asemenea sentimente. Pentru că auzeam tancurile la Herza, vedeam tancurile de la Botoșani care se înțepeneau și nu reușeau să ajungă la destinație, eram puțin disperat și chiar pregătit să lupt pentru a stopa o eventuală invazie rusească. Cu Fidel Castro v-ați întâlnit vreodată? Sigur, de mai multe ori, însă nu în mod direct. Cum l-ați descrie ca personaj? L-am cunoscut mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
le aduci știința, medicina, modernitatea, egalitatea bărbat / femeie. E ceva generos, umanitar, arhilăudabil. Și atunci, cum poți să arunci cu pietre, cu bombe? E oribil. E o nebunie. Pur și simplu, ei nu înțeleg. Dar, acestea fiind spuse, să nu disperăm, înveți la orice vârstă. Ei da, chiar așa. Noi îl calificăm drept colonist pe sionistul religios convins că nu face decât să se întoarcă acasă, că-și redobândește dreptul de proprietate asupra pământurilor pe care i le-a incredințat Dumnezeu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiu iertat, dar ce Înseamnă a avea vocație? Ne Învață familia, școala cum să ne-o găsim, ne ajută - dacă nu ne Învață - societatea? Nu știu, nu cred; vocația trebuie să ne-o găsim singuri și, mai ales, să nu disperăm niciodată În a o căuta. Pentru a glumi puțin, aș putea spune că la Judecata de Apoi - despre care se vorbește atât de puțin, e drept, În ultima vreme! - una dintre Întrebările nimicitoare ar putea fi aceasta: - Omule, te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]