481 matches
-
pletele-i resfir..." ( G. Bacovia, Nevroza); Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite,/ Din harfe salciile cîntă ca niște fete despletite" (D. Anghel - St.O. Iosif, Wagnerism); Față a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde" (Gală Galaction, Crizantemele) ș.a.m.d. Va mai amintiți de C.A. Ionescu-Caion și de poemul în proza pe care il dedicase părului iubitei sale, atrăgîndu-si din partea lui Caragiale calificativul de liric "capilaro-secesionist"? Cu opt ani mai
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și să-i aduc de lângă stele, Din munții cerului străini, Tăcerile de aur, grele, Parfumul naltelor grădini; Dar neștiind să le fac parte De-atâta
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
nu cere bani, fiecare dă cât crede de cuviință pentru deranj. În acest mod își umple și timpul liber ce îi rămâne după ce termină treburile în gospodăria ei, de care și acum ne desparte numai drumul. Când corzile timpului se despletesc slobozind chipuri de demult, Nicu Dan Petrescu, „pelerin rătăcit” în Grădina Vieții, prin acest volum de povestiri cu vădită tentă autobiografică a încercat să înmulțească talantul dăruit de Dumnezeu, așa cum ne explică el în povestirea « Finalul unei mari iubiri»: „Țin
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi era despletit , pe frunte avea o coroană de flori proaspete. Și nici nu făcea ceea ce fac de obicei vrăjitoarele. Nu făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul făcea fapte bune.Odată a găsit niște pui de pasăre care căzuseră din
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dispărut, s-au dus și Cerul, și Iadul? Cum să întâmpini Mântuirea fără de luncile de dincolo? Unde își va fi aflând lăcașul uniunea celor condamnați? Plângem, ne lamentăm după o mare pierdere. Să ne mânjim fața cu cărbune, să ne despletim părul. Să implorăm să ne fie redat Celălalt spațiu. Veni Creator Vino, Duh Sfânt, Îndoind (sau neîndoind) iarba, Arătându-te (sau nu) deasupra capului printr-o limbă de foc, Când e cosit de fân sau când tractorul intră pe ogor
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
iar în spatele lui termocentrala cu paraboloidele coșurilor dejectând un fum încremenit. Plopii păreau drepți și ogivali, dar cei mai apropiați își trădau ereditatea încărcată: crengile pline de frunze tremurătoare, țâșnite în sus, nu erau drepte, ci șerpuite ca niște cozi despletite de curând. Îmi lipeam fruntea de geam și, toropit de insomnie, așteptam să se facă ora cinci, dar timpul nu părea să mai curgă, iar imaginea terifiantă a tatălui meu năvălind deodată pe ușă, cu un ciorap de damă pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe fete în Cișmigiu, la o plimbare cu barca (șoferul automobilului negru lopăta cu mânecile suflecate, zâmbind damelor pe sub mustața cu vârfurile răsucite), le duse la o prăvălie de pe Cavafii Vechi și le cumpără rochii și pălăriuțe la modă, le despleti cu mâna ei cozile, dîndu-le pe mâna maestrului coafor, care le făcu bucle și buclișoare cu drotul, încît arătau ca doi pudeli nătângi în oglinzile salonului, și în fine le rezervă o măsuță permanentă la "Gorgonzola", mai aproape de scenă decât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și totul, totul, fețele disperate ale statuilor, coloanele și capitelurile, șarpantele și am-brazurile și contraforții - erau străbătute de același model filigranat, părând la fiecare pas că se organizează în nuclee de imagine și-n noduri de sens, dar care se despletea mereu în eschivare și evanescență, ca un scris aluziv, ca scrierile din vis. Am încercat și eu, mijind ochii, să-l descifrez, și mi s-a părut că, între sânii unei femei de marmură, filigranul desena un fluture cu aripile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cap cu ochi din pietricele de râu și dinți de boabe de fasole un trup cu buric de măcieș zbârcit, mâini și picioare ca niște cârnați moi, degete cu unghii de cioburi de strachină. Fiecare dintre cele șapte fecioare își despletise cozile și-și retezase o șuviță de păr, pe care o înfipsese în țeasta moale a caloianului. Fiecare-și apăsase degetul arătător pe pieptul lui, de-o parte și de alta, așa că-n curând făptura de lut avea coaste. Aduseseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mânecile largi de in topit, cărnița albă și păroasă a subțiorilor. O căldură moscată suia de acolo. Fata desfăcu niște spelci și coadele-i căzură crețe până la șale. Se apucă, jucând încă mărunt și cu privirea aiurea, să și le despletească, și Vasili, care-și scosese și el cojocelul gândind încă, nevinovat, că de căldură făceau toți nefăcuta aceea, o ajută, despărțind cu degetele pletele negre și sârmoase, crețe de la împletitura strânsă. Se descinseră și ei, intrând în rândul cămeșilor albe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
izvora lumină în bezna adâncă a stalurilor, în bezna și mai adâncă de sub cupolă. Arunca și prindea discurile și bastoanele strălucitoare, făcea roata, făcea salturi mortale pe pardoseala arenei, suia pe umerii colegelor în piramide fragile, se-mpleteau și se despleteau brațe, șuvițe de păr, priviri și picioare, dar ea nu era acolo, nu era Katarina, nu fusese un embrion într-o burtă, nu crescuse în munții Georgiei, nu cunoscuse bărbat, nu fusese luată la circ și n-avea să moară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pizmă și vorbe de ocară ! - Du-te acasă, schimbă fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși alta prin simpla-i prezență. Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pizmă și vorbe de ocară ! Du-te acasă, schimbă fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși alta prin simpla-i prezență. Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
încă foarte mult! ALCOOLUL POATE FI UN TEST AL VIEȚII TALE REALE! Persoanele care fac tot ce le stă în putere pentru a avea o viață echilibrată, când beau 2 pahare de alcool se întamplă ca creierul lor să se “despletească”, și încep să fie mai relaxate. Această stare îi face să conștientizeze realizările din viața lor și îi face să se bucure de ele. Însă, dacă beau mai mult, aceștia ajung să creadă că nu au făcut destul de mult și
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
vrea acuma să rătăcesc călare Ș-un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic, în peșteri cu-adîncime, Singură în pădure, să nu mă știe nime, În părul despletit cu dulci flori de liliac. Să toarcă lângă mine Prichici - copil sărac Și dragu mamei. Unde *** de izvoară Să văd că la picioare-mi în rotogoluri zboară Și să gândesc atuncea la frate-meu, la el, Cu fața lui cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să te răpească, ș-or să te ducă-n lume. O, las să vie, mamă, dar nu... acestea-s glume, Să vie zburătorul, eu m-oi uita la el Să aibă ochii mândri ș-un glas ca Floribel. Să-l despletesc, ce lung e așa, când îl desfac, Și peste tot mi-l împlu cu flori de liliac, Cu pieptene de aur și pe Prichici să-l țesel Să văd cum dinainte-mi se zvârcolește vesel... (ea se despletește ) Ciudat... de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să-l despletesc, ce lung e așa, când îl desfac, Și peste tot mi-l împlu cu flori de liliac, Cu pieptene de aur și pe Prichici să-l țesel Să văd cum dinainte-mi se zvârcolește vesel... (ea se despletește ) Ciudat... de-o vreme-ncoace nimic nu mai îmi place, Mă supără tot lucrul și voi să-mi deie pace Cu toate... vreau ca noapte și zi să mă-nchid leneș În casă și, cu gândul la împăratul Peneș. Îmi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte! De ce taci când fermecată Eu spre tine [mă] întorn.... Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată? (ea rămîne-n luina lunei și-și despletește visătoare părul; cornul sună mai aproape; s-aude un glas rugător ) [BOGDAN] Verena! [VERENA] A! [BOGDAN] Verena! [VERENA] O, dulce, dulce glas... Să nu răspund nimica, să văd ce va mai zice... [BOGDAN] O! n-asculta de mine căci nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te împle de răpire; Dar - zice mama - daca te va cuprinde bine Din cap îți scoate ochii și sângele din vine. Aș! toate aste vorbe îmi par niște povești - Mai știi, adevărate pot fi, să te gîndești! (începe a-și despleti părul) Și despletitul ăsta! (se uită la păr ) Ce lung e de-l desfac; Cumu-i să mi-l acopăr cu flori de liliac?... (s-așază pe scaun, unește mînile) Ciudat! De-o vreme-ncoace nimica nu-mi mai place, Mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot] mai încet. (cornul tace) De ce taci când, fermecată, Eu spre tine mă întorn? Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodată? (Ea rămîne-n lumina lunii și-și despletește visătoare părul; S-aude un glas sub fereastă, încet) {EminescuOpVIII 102} GLASUL Anna! [ANNA] (speriată) A, m-a chemat pe mine.... să strig pe mama. GLASUL Anna! (Sună cornul de-aproape, însă încet) [ANNA] Mi s-a părut... E cornul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o italiană... Brună... ochi negri... E[MMA] (cu părere de rău) Brună. Nu blondă?... [ȘTEFAN] Mie nu-mi plac blondele, Emma... Prea-s dulci, prea-s languroase...... prea-s lirice... Mie-mi place tragedia... Ochii mari... fulgerători...... Părul negru și despletit... amorul înfricoșat... ca de tigresă... // Ș-apoi blondele-s proaste... [EMMA] Proaste? Mă rog dumitale. [ȘTEFAN] (apart, observând greșeala ) Adică eu îs mai prost. (tare) Dar Emma.. nimeni n-a vorbit de tine... tu... tu nu ești o femeie - tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi știut că ea își purta cozile împletite în jurul urechilor ca niște gogoși. Ale mele sunt cozi împletite simple și le port pentru că nu m-am spălat pe cap. Maria s-a aplecat spre mine și a început să-mi despletească cozile. Tot nu te pot lăsa așa. Îmi asasinezi privirile. Desfăcute arătau ca o perdea grea de păr negru, drept și rebel. Așa, acum semeni mai tare cu tine. Trebuie să-ți lași părul desfăcut ca să compenseze nasul lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ea, de el, de Nicos mirele, de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând, în brațe cu Gheorghios care mirosea a lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se rugă, spunea cuvintele psalmilor știuți pe dinafară, dar gândul umbla în altă parte. Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]