649 matches
-
-a fost fundamentată de englezul Edmund Burke în lucrarea „Reflecții pe marginea Revoluției din Franța”, în care arăta că: a distruge o veche ordine socială pentru a o înlocui cu alta duce la o inutilă vărsare de sânge și la despotism; numai statul poate garanta libertatea oamenilor; -în afara statului nu pot exista nici libertăți, nici drepturi. -conservatorii considerau că oamenii nu sunt egali; -nu se opun reformelor, doresc doar să amelioreze situația, nu să o schimbe, susținând respectarea ordinii tradiționale
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și poezia. Pentru lingvistul german, societatea este starea naturală a omului, ce se situează deasupra organizării politice. "Providența a separat admirabil națiunile, nu numai prin păduri sau munți, ci mai cu seamă prin limba, gesturi și caractere, înainte ca opera despotismului să se pună în mișcare și că cele patru părți ale lumii să devină pradă unui singur stăpân". Fiecare națiune își are cultură proprie, ce s-a format natural că un ansamblu al codurilor de limbaj, al simbolurilor, al tipurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
de asemenea adevărat că, în mod primar și nu secundar, existența acestor proceduri, necesitatea celor care guvernează de a se prezenta încă o dată în fața celor care i-au ales, nu constituie o garanție absolută contra abuzului de putere sau contra despotismului, dar este o formă de protecție și, ca să spunem așa, un zid de apărare. Pe scurt, mai ales dacă ținem cont de experiențele noastre din secolul al XX-lea, putem considera aceste libertăți politice, pe care le-am inserat între
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
de a fi fermecător și paradoxal prin explorarea labirintului bibliografic. În fond Planeta Moft oferă o altă cheie de lectură a operei lui Caragiale, dar și o grilă originală de interpretare a societății românești din perioada 185 - 1900: "tranziția de la despotismul balcanic de sorginte orientală la monarhia parlamentară de inspirație apuseană". Caragiale însuși a definit moftul ca pe o "meteahnă specifică" românilor, așa cum englezii se află sub pecetea spleenului, iar rușii sub cea a nihilismului. Moftul este întrupat de moftangiu, devenit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
neapărat să afecteze mai mult decît aspectele formale ale guvernării și administrației, el fiind obligat să intervină în relațiile tradiționale dintre țăran și boier. Reformele lui Mavrocordat aveau multe puncte comune cu schimbările similare introduse de monarhia habsburgică în perioada despotismului luminat. O problemă serioasă cu care s-a confruntat domnitorul a fost reîncorporarea Olteniei, a cărei administrație fusese fundamental modificată. El a realizat practic acest lucru prin transferarea unei mari părți a sistemului în vigoare în Oltenia în restul țării
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
II-lea. Abolirea iobăgiei și Edictul Toleranței au rămas în picioare, dar nici o altă reformă cu adevărat importantă nu va mai fi pusă în aplicare pînă în 1848. Următorul împărat, Francisc al II-lea (1792-1835), a pus astfel capăt epocii despotismului luminat. Înzestrat cu simț practic, dar cu puțină imaginație, el a introdus un nou spirit conservator în cadrul statului. Revoluția Franceză îi zdruncinase pe toți cei care dețineau poziții privilegiate, iar nobilimea avea nevoie de sprijinul monarhiei împotriva unei amenințări și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
relații, înnoadă altele noi, constată la cei ce guvernează capacitatea de a nu se rușina de ceea ce fac, ia act de divizarea opoziției democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu simple și necostisitoare
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Oricare sentimente înalte, generoase, Ne par ca niște basne de povestit, frumoase, Și tot entuziasmul izvor de idei mici. Politica adâncă stă în fanfaronadă, Și știința vieții în egoism cumplit; De-a omului mărire nimic nu dă dovadă, Și numai despotismul e bine întărit. An nou! Aștept minunea-ți ca o cerească lege; Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege Va fi tot ca păstorii de care-avem destui, Atunci... lasă în starea-i bătrâna tiranie, La darurile tale eu
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
Chevrier, Littérature nčgre (1984), în care stabilește tipologiile principale: romanul contestării, un rechizitoriu al lumii coloniale; romanul istoric, readucând în actualitate valorile trecutului precolonial; romanul formării, al destinului tinerilor din perioada contemporană; romanul dezamăgirii, al decepției provocate de corupția și despotismul regimurilor post-coloniale. Romanul negro-african, concluzionează Constantin Carbarău, "l-a scos pe locuitorul continentului din ipostaza de obiect exotic, de individ fără biografie, fără personalitate, cum îl tratau stăpânii colonialiști și cum îl înfățișa literatura colonială, prezentându-l ca om, cu
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
vedem impostura și ticăloșia și zîmbim frumos ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe" (I.L. Caragiale). * "Lumea actuală, lipsită de o autoritate consacrată, pare plasată între două imposibilități: cea a trecutului și cea a viitorului" (Chateaubriand). * "Excesele libertății duc la despotism, dar excesele tiraniei nu duc decît la (altă) tiranie; aceasta, degradîndu-se, ne face incapabili de independență" (idem). * Sinceritatea e un simplu instrument. Dar ce instrument! * "Banalitatea, crunta banalitate a răului" (Hannah Arendt). Dacă Răul e crunt de banal, Binele nu
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
răspuns glumeț din partea scriitorului - bun prieten în tinerețe cu dictatorul - zicându-i că e doar o replică prevăzătoare la Bona-parte, s-a văzut cum sfârșise corsicanul! S-a speculat ideea că această stratagemă onomastică ar fi ascuns în ea un despotism bovaric, o înclinație bonapartistă, pe dos, introdusă în republica literelor, o nevoie de a șoca cititorul. Că sadismul descrierilor sale macabre, "afectarea cinică" a relatărilor, însoțită de "penibile dulcegării și sentimentalisme" ar proba un dezechilibru, defulat în scris. E umanitarismul
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Marx. Atunci în ce măsură este rezultatul logic al doctrinei sale? Pe de o parte, afirmă Kolakovski, doctrina nu este întru totul inocentă, dar e și absurd să crezi că formele despotice de socialism sunt o urmare directă a ei. De aceea, despotismul de riț socialist rezultă dintr-o multitudine de împrejurări istorice, insă tradiția marxista nu lipsește din ele. Pe de altă parte, rezervă lui Vladimir Tismăneanu față de dogmatizarea căderii mitului ireversibilității sistemului comunist este dată de două atente observații: 1. mitul
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
societate cu conflicte și dacă aceasta se identifică cu societatea împărțită pe clase, împărțirea neputându-se realiza decât prin intermediul proprietății private, atunci actul de violență-Revoluția-Acțiunea prin care se abolește proprietatea privată pune capăt libertății negative pentru a justifica instaurarea unui despotism extrem care, cică, ar întruchipa maximă libertate posibilă, iar maximă libertate posibilă era legată de unitatea perfectă, cea care extirpa instituțiile de mediere socială și supremația legii. Marx, remarcă Vladimir Tismăneanu, era lipsit de sensibilitate față de alcătuirea psihologică a omenirii
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
Și la caru-i de trufie/ Să ne-njuge ea pe noi?” - un fel de nu ne fac ei pe noi al zilelor noastre - din Deșteptarea României, cântarea Revoluției de la 1848, cu versurile mult mai sentențioase ale actualului imn („N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,/ Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;/ Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,/ Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!”) sau cu Anul 1840 al lui Alexandrescu („Ici umbre de
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
spațiu disponibil pentru construcții, Timișoara își continuă dezvoltarea pe orizontală, deși este evidentă și preocuparea de a imprima o evoluție pe verticală, aceasta fără însă a se atinge dimensiunile din marile centre urbane de la începutul secolului al XX-lea. După despotismul stăpânirii otomane ce a lichidat structurile medievale gotice, după absolutismul habsburgic ce a reconstruit Timișoara ca un o-raș nou, în conformitate cu planurile și potrivit concepției arhitecților vienezi, a urmat perioada modernă când, după 1918, dar mai cu seamă ulterior instaurării comunismului
Agenda2004-8-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282080_a_283409]
-
compromițătoare. "Geniul revoluției", "geniul comunismului", "geniul mării cotituri", "geniul Carpaților" au funcționat drept titulaturi habituale în sistemele totalitare, menite a-i flata pe liderii dornici a-și ritualiza puterea. Așa încît impunătoarea vocabula a devenit una ce reflectă supremația arbitrară, despotismul, falsul grosolan și adularea, confiscată fiind de către limba de lemn. Nu mai puțin a decăzut și prin manipularea să în situații în care există o manie publicitară a superlativului, geniu al rockului, al jazz-ului, al vitezei, în chirurgie etc.
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
și adoră ce arsese - și, probabil, ca și acela, fără cine știe ce procese de conștiință. Cât ne privește, modul în care, de pildă, într-un interval de un deceniu dl Ion Iliescu, din comunist garbaciovist s-a prefăcut în partizan al despotismului luminat, apoi adept al democrației parlamentare, din adversar al proprietății, adept al reformelor - fie și în sensul caragialian, să se schimbe, dar atunci... - este exemplar. Cum întru totul instructivă lipsa oricărei atracții către condamnarea comunismului de care face dovadă clasa
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
ale lui Thomas Hardy. Tradiția căreia nu i se revendică este a lui Henry James. Rezultatul, paradoxal, se dovedește a fi o combinație de stil, teme și idei în care regasești și plăcerea de a problematiza a primului, dar și despotismul naratorial din românele celuilalt. Acestora li se adaugă un romantism acid, împrumutat din versurile lui Swinburne și din plăcerea pamfletara a întregului deceniu galben englezesc. De aici vor derivă și meritele, si slăbiciunile cărții. Acțiunea demarează energic, într-o întrețesere
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
atotștiutori și șefi, a stăpînilor vestgermani, perspectiva previzibilă de a fi din nou păcăliți, de a fi eternii perdanți, ba acum și ratați, ar putea face să apară germenii urii, din care nu ar lipsi ura de sine. După prăbușirea despotismului și a economiei de penurie comuniste, sunt puse acum la încercare sistemul capitalist și ideologia sa, dura economie de piață și puterea băncilor.“ (p. 152) Sînt pagini în care Grass prinde acribie de conțopist, ținînd registrul greutăților de care se
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
duce poporul la biserică... De vină sunt intelectualii cei neglijenți și perfizi, care nu-și fac datoria de a lumina poporul și de a-l orienta pururea de vreme" și îl consideră vinovat principal pe episcopul Hacman ("prototipul aroganței, modelul despotismului, satrap de 38 de ani, care a făcut să rămînem mult înapoi"). De acest Hacman se va lovi Porumbescu constant, în cariera sa de preot, respingîndu-i-se înaintarea în grad, menținut, cu socoteală, tot timpul preot de țară în sate din
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
și principii transcendente (temeiul divin). Un rebel care crede că individualismul democratic duce la izolarea oamenilor într-un angrenaj social în care nu se regăsesc și în care trăiesc o dramă a lipsei de repere. Un încăpățînat care crede că despotismul cere drept condiție inițială atomizarea indivizilor, adică lipsa lor de solidaritate în fața unor pericole comune. În pledoaria pe care i-o face lui Soljenițîn, Mahoney reușește să-i dea rebelului o aparență mai moderată, dar nu mai puțin virulentă. Ursul
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
autenticitatea. Malraux l-a cunoscut, îl admira și-l victimiza, atitudine către care înclină un timp și S. Damian. „Fusese un companion foarte apropiat al lui Lenin în insurecția din 1917, întemeietor al armatei roșii, adversar al birocrației și al despotismului practicate de uzurpatorul I.V. Stalin.” Dar cine elaborase teoria „revoluției permanente”? S. Damian îl apreciază pentru pregătirea lui intelectuală superioară, care „examinase cu precădere ca un expert cu orizont teoretic mecanismul contradicțiilor sociale.” Adică marxist sadea! Mulându-se parcă după
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
a doua postură este cea, la antipod, a complicității cu puterea politică ("puterea temporală"), ilustrată de mercenarii gata a se înrola sub orice steag ce le asigură beneficii materiale și sociale, stăpîniți, în bicisnicia lor, de impulsul de supunere în fața despotismului. Într-un cuvînt de, cum spunea Voltaire, "canaliile libertății". Specimene pe care, indiferent de înzestrarea pe care o manifestau, uneori mare, le-au favorizat cele două totalitarisme ale veacului abia apus. În Franța cea iubitoare de libertate și îndeajuns de
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
instruită și susținătoare convinsă a educației, scriitoare, colecționară de artă, inerlocutoarea epistolară a filozofilor Luminilor; ori poate un film despre politiciana perspicace, al cărei liberalism, contrariat de realitatea rusă și de spectacolul atroce al Revoluției franceze, s-a transformat în despotism, luminat, dar nu mai puțin despotism, și despre țarina vitează, călărind bărbătește în fruntea armatelor sale cu care a lărgit hotarele Rusiei; un „vodevil grotesc”, precum istoria, un „serial cu trei sute de episoade și jumătate”, sau un film de animație
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
scriitoare, colecționară de artă, inerlocutoarea epistolară a filozofilor Luminilor; ori poate un film despre politiciana perspicace, al cărei liberalism, contrariat de realitatea rusă și de spectacolul atroce al Revoluției franceze, s-a transformat în despotism, luminat, dar nu mai puțin despotism, și despre țarina vitează, călărind bărbătește în fruntea armatelor sale cu care a lărgit hotarele Rusiei; un „vodevil grotesc”, precum istoria, un „serial cu trei sute de episoade și jumătate”, sau un film de animație în „roșu ca sîngele și negru
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]