14,288 matches
-
tăi./ Lumea era doar imaginea/ pe care-o puteam vedea intermitent/ la lumina flăcărilor/ ce-mi treceau prin sânge/ când te căutam.” Referirea la primordial presupune convingere, iar asumarea în sine fiind urmare a unei arderi deja proprii. Ceea ce se desprinde în evidență este ființa în sine, lăuntrică, acel ego care are un auto-dramatism poate predefinit/sortit, dar din care nu este nicidecum exclusă pluralitatea în favoarea mai greu de înțeles aceea a singularității care fin sau mai greu poate da drept
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
neastâmpărului căutărilor existențiale dintr-un fantastic angoasant și-un noian de întrebări fără răspunsuri, cu rătăciri prin tot felul de labirinturi spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de descifrat: „La facerea lumii/ rana din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a înțelege misterele „facerii lumii”: „împreună cu tristeți acceptate/ și cu bucurii amestecate/ în toxinele spaimei”, totul eșuat într-o „filosofie” a neputinței și a neantului: „Adevărul
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Bucureștiului zilelor noastre, deși rudă apropiată. Tip de om capabil să treacă și peste cadavre, mai ales că era împins pe la spate de soția lui. Această persoană înzestrată cu inteligență negativă, mi s-a părut cea mai reprezentativă pentru ilustrările desprinse din studiul domnului Șterfan Dumitrescu. Parcă l-ar fi cunoscut și l-ar fi încadrat în șirul celor pe care i-a descris. Din studiu amintit, reiese și următoarea remarcabila idee: acești indivizi sunt atât de obsedați de atingerea scopului
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
aparent simple lăsându-ți impresia la prima vedere că nimic nu ai de descoperit, dar mai apoi se întipăresc în memorie și te invită la meditație cu trimiteri la povețele șlefuite de străvechime. Multe sensuri subtile și inteligente se pot desprinde din diferite pasaje . "Fiecare suflet are o poveste, noteaza autoarea. Poveștile au viață și ele, trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară, în tot ce ne face mai buni, mai frumoși, mai înțelepți, mai senini, dacă știm
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
lăsă o-ntreagă zestre în cuvânt... XI. CÂNTECUL IERNII, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016. Din flaut de cristal ne cântă iarna și ca-ntr-un menuet fulgii învață de poala norilor să se desprindă ca lacrima de sloiul lung de gheață. Iar cerul parcă-și scutură livada în armonii vibrând asemenea unui arpegiu dintr-o sonatină prinsă în zborul fulgilor de nea. Lovesc centauri cu copita-n stele în fiecare noapte și...se-aude
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
acestor proze poetice o dau tocmai această formă elaborată și calitatea imaginilor, chiar dacă uneori se folosește un limbaj prozaic. Ea se distinge prin unitatea și lapidaritatea sa, prin universul poetic bazat pe o constantă - esențializarea. Originalitatea și actualitatea acestora se desprind ușor, iar această structură este agreată ca stil postmodern. Acest volum mai are o notă specifică, una mai rar întâlnită, e conceput sub formă de dialog. Pe fiecare pagină se aud vocea poetului Al Francisc și răspunsul poetei Manuela Cerasela
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
învățat-o să plângă și o topești, ai învățat-o să plângă și-acum te bucuri. Aici este diferența și marea asemănare, draga mea! Dac-am putea reține emoțiile am fi cei mai bogați oameni, dar ele sunt ca penele desprinse din penajul unei păsări! Cândva i-ai spus: - Știi ce găsesc în tine, iubito? O inocentă maturitate! Timpul trece și tu te verși, la fel de repede, spre râul acela mare. Sufletul tău se uită pe marginea lui cum curge. Iubesc inocenta
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
însăși vieții, nu mai știm în cine și în ce să credem, nu mai știm pe ce piloni să ne construim conștiința. Privim neputincioși cum, fără remușcare, implacabila Moară ia în vârtejul ei trupul de abur al clipelor. Le macină desprinzându-le din curgerea lor fără oprire tocându-le și apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una și bună, că nemoartea nu există și își vede de
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > ELENA BUICĂ - DE ZIUA TATĂLUI Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului 17 Iunie! Chiar într-o zi mai specială, ca cea dedicată tatălui, nu-i putem privi chipul desprins din locul ce-l ocupă alături de mama, asemenea unei unități. Ca și mama, pentru mulți chiar în aceeași măsură, tatăl îmbracă în lumină și căldură întreaga noastră ființă. El are un loc inconfundabil în viața noastră întruchipat din emoție și
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
Olivotto Vedeam filmul lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, pentru a treia oară cînd și-a avut premiera de la Studio. 1. Muream de frică de cum a apărut genericul de început 2. Recunosc că în timpul vizionării mi-am desprins nu o dată privirea de pe ecran pentru a mă uita în sală, scanînd fețele spectatorilor sau aruncînd ocheade rapide pentru a vedea cum reacționează la anumite momente ale filmului. Explicația acestui fenomen e simplă, știu cel puțin un regizor din tînărul
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
în Basarabia la ea...acasă (că și tricolorul și leul monedei). Ce mai trebuie făcut că Basarabia să reajunga în România? Vitalia Pavlicenco: Nimic din ce este alipit artificial la ceva nu rezistă în timp, prcum nimic din ce e desprins artificial și cu forța nu rezistă. Ca să fim cu adevarat liberi - pentru că încă nu suntem, trebuie să avem legea în capul mesei, să avem un autentic pluralism politic și de opinii, televiziuni libere, care șunt încă o iluzie, să nu
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
în cercetările lor publicate în Occident. Totuși, nu astfel de exemple dau nota dominantă. Unde se afla dificultatea? Funcționând, în ultimii ani, în diferite comisii la Academie, la Ministerul Culturii și Cultelor și la Ministerul Educației și Cercetării, am putut desprinde anumite trăsături de ansamblu. În producția de carte românească, accentul cade pe tradiții locale, nevoia relației cu lumea este slabă. Interesul pentru trecut este mai mare decât interesul pentru prezent. Revistele de cultură, cu câteva excepții remarcabile, urmează același pattern
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
de pământ, și se cuibărește acolo ca Într-o colibă. Își face casă În ura pe care eu am părăsit-o, În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la care eu m-am desprins și În care am reușit să nu mai trăiesc. Dar el și-a făcut din acel trup al meu, al urii mele, o colibă În care stă la pândă ca să ucidă din nou pentru mâncarea pe care nu și-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Temele negative plutesc Încă În aer, poate chiar În inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean‚ „dezbaterile” au părut precum negativismul adolescenților ce nu se pot desprinde de fapt de tirania internalizată a autorității. Disputele au degenerat frecvent În răfuieli personale și provincialisme irelevante, În fața unor spectatori fascinați de dărâmarea oricărei statui de pe soclu. Într-un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină și apoi dinspre tulpină spre rădăcina inițială din care s-au ivit toate. Sau, recurgînd la cealaltă imagine, cea a depozitului, un astfel de
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
fapt, Dumnezeu, presupunînd că se află acolo sus, nu vede nici o plantă. Asta înseamnă că istoria filozofiei nu seamănă cu o plantă. Sau, dacă totuși păstrăm imaginea plantei, atunci e vorba de o plantă din a cărei tulpină s-au desprins tot atîtea ramuri cîte aveau să fie abandonate rînd pe rînd, pînă cînd s-a ajuns la situația muribundă în care tulpina principală s-a uscat din neputința de a mai crește în vreo direcție. Astăzi trăim într-o epocă
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
pe anumite trasee principale, numite posturi fixe - p. 16), agentul de filaj trebuia să stea cu ochii în patru și să noteze tot ce mișcă. Firește, multe dintre notațiile sale sunt maculatură curată, unele pagini mustesc de umor involuntar, par desprinse din comediile lui Caragiale. Iată un fragment dintr-o notă informativă vizându-l pe obiectivul Nelu în care regăsim parfumul mahalalei bucureștene din O noapte furtunoasă. Obiectivul sosește cu tramvaiul 20 la Gara Filaret. La 17.10 intră în restaurantul
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
ea. Din păcate, mînzul nu are dreptate: omul nu numai că poate trăi fără filosofie, dar astăzi s-a ajuns într-un punct al istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
șatră. Dimineața devreme, la cinci și jumătate, Bartabas intră în arena special amenajată la Boulbon. Lever de soleil, cel de-al doilea spectacol al lui. Luna e încă pe cer. Bartabas și calul lui, un cavaler și însoțitorul lui se desprind, ușor, din noapte și se duc în zi. În toate zilele mele ce vor urma după acceptarea noastră, a spectatorilor, la această confesiune a unui mare artist, Bartabas. La celălalt pol, Joseph Nadj, coregraful, dansatorul, regizorul, pictorul, fotograful și Miquel
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
aduse în atenție de Luminița Dumănescu în "Regimul matrimonial în comunism" (pp. 115-137). Potrivit autoarei, familia tradițională a suferit rupturi serioase în comunism, noua familie (nucleară) diferind prin mod de formare, caracteristici și funcții de cea de care s-a desprins, dar, după toate aparențele, în ciuda dezarticulării, familia românească a iesit întărită din socialism (p. 134). Despre cum anume acționa propagandă comunistă în favoarea politicii pronataliste ne ilustrează Raluca Ioana Horea-Șerban & Marinela Istrate în studiul "Rolul presei scrise în promovarea politicii pronataliste
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă, abstract schematică, desprinsă din contingent, aveau o asemenea vogă în rîndurile elitei intelectuale de stînga, încît nici un fel de mărturii ale celor ce simțiseră efectele lor pe pielea proprie, inclusiv ale unor intelectuali evadați din Gulagul stalinist, nu au găsit crezare. S-a
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
mân”, aceasta nu este de natură să-l avantajeze, fiind probabil o dovadă că nu a putut inspiră pasiuni puternice, ci doar prietenii trainice, ceea ce în ultimă instanță este cu mult mai mult. Concluzia pe care aș vrea să o desprindă din cele de mai sus cei interesați este că fără a-ți atrage înțelegerea și cooperarea oamenilor apropiați și a personalităților este greu să răzbați, mai ales după ce ți-ai lăsat în urmă o țară, prieteni și rezultatul eforturilor depuse
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se zdrobească de singurul loc sigur pe care-l cunoștea. Îndemnul se multiplică în valurile de ceață, se simți aproape luate pe sus de voință vocilor și fără să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
recreație! În jocul lui, el ne arată cum a fost făcut Universul în care a venit! Câteodată cade pe gânduri, stă nemișcat, parcă ar intra în contact cu invizibilul din care s-a întrupat! Așa, ne învață cum să ne desprindem puțin de iureșul vieții pe care o trăim și cum să ne conectăm la ceva invizibil și atotștiutor! Copilul varsă Lacrimi de Revoltă când simte că părinții nu înțeleg nimic din răspunsurile pe care el le poate da. Ei nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
individualizeze și să conflictualizeze demersul sonor. Singurul conflict este cel iscat (într-o exprimare, de acum clasică, a lui Luciano Berio) din neadaptarea ideii componistice la posibilitățile tehnice ale instrumentului. Frank Bedrossian potențează acest dezacord, recurgând la un dispozitiv electronic desprins din programele de ultimă oră ale IRCAM-ului (Max/MSP, Audiosculpt), dispozitiv ce, pe lângă faptul că amplifică, decantează și tranzitează sunetele fagotului, dezvoltă multiple procedee de ecou controlat, precum și diverse oportunități de reconversie a modurilor de atac, în variante preponderent
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]